HotNews.ro: Impactul tabloidelor si rolul acestora in societatea britanica: Manie, isterie, furori fabricate (Autor: Matei Rosca)

Publicitatea, vanzarile directe, pornografia, prostitutia si politica sunt activitati cu tulburator de multe caracteristici in comun. Printre cele mai nocive este traficarea de emotii prefacute care urmaresc sa trezeasca o reactie viscerala in sursa banilor - consumatorul. Loialitatea consumatorului este o slabiciune pe care aceste profesii o exploateaza si se manifesta la fel pentru tabloide ca si pentru drogul preferat la oamenii care citesc pentru acelasi scop pentru care se injecteaza. Si voteaza la fel.
La un moment dat, cel mai cumparat ziar din Romania era Libertatea, un tabloid ca toate celelalte, cu un model de afaceri foarte simplu si eficient, anume sa ofere cititorilor "ceea ce vor". Merita remarcat aici ca cititorii de tabloide sunt in mare parte aceiasi cu privitorii emisiunilor de tip reality television si ca aceste tipuri de media isi gasesc publicul prin stimulente afective.
Aceleasi reguli functioneaza perfect de un secol si ceva in Marea Britanie, unde tabloidele nu numai ca fac parte din identitatea nationala, dar sunt atat de populare, incat este o traditie ca prim ministrii sa comunice direct cu cetatenii lipsiti de curiozitate scriind articole in paginile acestora.
Ultima oara, David Cameron a scris in The Sun despre reforma in sistemul de ajutor social. Dincolo de dubiosenia gustului, motivatia principala pentru aceasta metoda de comunicare este practica, anume cifrele de audienta.
The Sun e cel mai citit si cumparat ziar din Regatul Unit, cu un public print + online estimat de NRS (National Readership Statistics) la 7.385.000 de capete, excluzand utilizatorii internationali. Pur si simplu nu exista alta publicatie care sa se apropie macar pe departe de numerele astea, pe locul doi fiind Daily Mail, un tabloid putin mai spalat, cu 6.932.000. Tabloidele sunt o institutie, privite obiectiv ca pe incarnarea definitiei pretentioase de "a patra putere in stat," si am scris asta dandu-mi seama de implicatiile pentru cei ce vor sa creada ca presa trebuie sa isi asume codul de conduita care presupune in primul rand un serviciu adus populatiei.
Guardian, Independent, The Telegraph, Times sau Financial Times - toate considerate bastioane mondiale de jurnalism calitativ - abia reusesc sa nu dea faliment si nu trece nici unul de 3 milioane de cititori. Circulatia fizica a acestora e tot mai slaba pe an ce trece, nedepasind 1.300.000. In sens darwinian asta poate fi ordinea fireasca. Ziarele ‘boardsheet’ sunt stufoase, pline de litere mici si de intelectualism. Contin prea putin umor si mult prea putina controversa ca sa atraga in vreun fel pe cineva care nu e interesat de lectura si analiza, ci de senzatii. Adevarul e ca nu exista o piata prea mare consumatoare de reportaje uscate, comentarii seci si aproape academice si imagini facute parca deja pentru cartile de istorie. Valoarea imediata se diminueaza sau nu mai e rasplatita monetar in conditiile in care DailyMail.co.uk e cel mai citit portal de stiri din lume si publicitatea online nu costa mare lucru.
Printul per ansamblu s-a atrofiat ca hip-hopul romanesc si a inceput sa vanda caciuli la juma’ de pret, dar nu in egala masure si tabloidele. Paradoxal, dupa socul digital, tabloide ca the Sun si the Mirror au parut mai consecvente in stil si abordare decat celelalte ziare care din cauza scaderilor masive in vanzari au trebuit sa se adapteze facand compromisuri majore. Motivul? Practic, tabloidele nu prea aveau ce sa compromita.
Am devenit constient de o schimbare in rau de-a lungul anilor 1890. Ziarele epocii victoriene si-au luat ca prima sarcina sa ofere cititorilor informatii complete si precise despre subiecte de interes public. Apoi a aparut Daily Mail, primul ziar englez pentru care cuvantul "stire" si-a pierdut intelesul vechi de fapt real pe care cititorul ar trebui sa il cunoasca pentru a vota inteligent, si a capatat un nou sens de intamplare sau fictiune care poate fi distractiv de citit. Citind asa un ziar, nu mai invata sa voteze. Invata sa nu voteze, pentru ca se va deprinde sa perceapa stirile nu ca pe o situatie in care sa participe, ci ca pe un spectacol pentru momente de repaos.
Foarte putini oameni acorda importanta articolelor pe care le citesc, chiar daca li se imprima in subconstient. Cei care platesc 40 de pence zilnic pentru The Sun se vor uita mereu cu un ochiul mai bun la sanii starletei din stanga si numai cu celalalt la avertismentul gravisim ca imigrantii vor raspandi ebola, sifilis si turbare, eradicand toata viata de pe insula in urmatorii doi spre opt ani. E un joc pervers in care fiecare isi stie bine rolul si il duce la capat cu zel in fiecare zi. Nu cred ca se poate vorbi despre o influenta directa a tabloidelor atat cat despre anvergura acestora.
Se impune in final intrebarea daca nu cumva ziarele, mai ales cele de factura mizer-tabloida, servesc mai mult mediul politic decat pe cel social.