Mass-media franceze abunda in informatii si statistici alarmante, referitoare la evolutiile din economiile mari ale lumii.

În Statele Unite, Produsul Intern Brut s-a diminuat in ultimul trimestru al anului trecut intr-un ritm anual de 3,8 la suta, ritm nemaicunoscut vreodata din 1982, cand a fost de minus 6,4 la suta. Un recul cu mult mai mare decat se prevazuse, el fiind determinat, in principal, de imensele stocuri de marfuri existente in intreprinderi. Consecinta: cresterea economica in 2009 nu va fi mai mare de plus 1,3 la suta, cea mai slaba rata de crestere din 2001 pana in prezent. Cheltuielile de consum s-au redus si ele considerabil, indeosebi cele pentru investitii, iar contributia comertului exterior a fost nula, ca urmare a caderii exporturilor. Barack Obama, citat in repetate randuri in ultimele zile de posturile de televiziune, a calificat reculul PIB drept o „catastrofa“ si a cerut Senatului american sa aprobe giganticul sau plan de relansare. El a criticat virulent primele „nerusinate“ pe care societatile de pe Wall Street au continuat, si in 2008, sa le acorde angajatilor lor (18,4 miliarde de dolari), in timp ce americanii au contribuit cu propriul buzunar pentru a le mentine pe linia de plutire.
Japonia a inregistrat o scadere-record a productiei (minus 9,6 la suta in luna decembrie) si o crestere brutala a somajului (cu 0,5 la suta, ajungand la 4,4 la suta). Consumul este in cadere libera (-4,6 la suta). Toate aceste cifre, cu mult mai alarmante decat prognozasera analistii niponi, confirma gravitatea recesiunii din Japonia. Potrivit unor previziuni, productia japoneza din februarie  va arunca tara la nivelul anului 1983, iar diminuarea productiei in urmatoarele cinci luni va fi mai mare decat cresterea inregistrata in ultimul sfert de secol. Prognoze de-a dreptul catastrofale sunt si in alte domenii ale economiei nipone.

Se prabusesc gigantii electronicii nipone

Informatiile pesimiste la nivel macroeconomic sunt insotite de o avalansa de anunturi apocaliptice privind diverse grupuri, intreprinderi, cu precadere din sectorul electronicii. NEC, gigant nipon specializat in electronica si telecomunicatii, a terminat exercitiul financiar 2008/2009 pe rosu, motiv pentru care va suprima 20.000 de locuri de munca la nivel mondial. Hitachi va concedia 7.000 de angajati, dupa ce a terminat anul precedent cu o pierdere imensa, de 700 de miliarde de yeni (5,8 miliarde de euro).  
Joia trecuta, Sony si Toshiba, ale caror rezultate in 2008 au fost dezastruoase, au anuntat suprimarea mai multor mii de locuri de munca. În plus, cel mai mare constructor de automobile, Toyota, se pregateste sa anunte pierderi colosale pentru 2008/2009, evaluate la 400 de miliarde de yeni (3,3 miliarde de euro). Cel de-al doilea mare constructor de automobile, Honda, si-a redus si el obiectivele anuale in ceea ce priveste productia, iar grupul informatic Fujitsu va intra in alarma rosie. Mitsubishi, Nissan si TDK au anuntat, de asemenea, reduceri masive de personal. Economistii niponi, in asteptarea bilantului anului trecut, prevad o cadere a PIB-ului in ultimul trimestru de peste 10 la suta. Banca Japoniei avertizeaza ca actuala criza va dura cel putin doi ani. Industriile sunt lovite dur de aprecierea yenului in fata dolarului si a monedei euro, diminuand exporturile deja afectate de reducerea drastica a cererii pe pietele Americii de Nord, Europei si Asiei. Ca atare, toate programele de redresare anuntate sunt insotite de vaste planuri de reduceri de personal. De la inceputul anului, gigantii japonezi au anuntat deja suprimarea a 55.800 de locuri de munca, la care se adauga alte 16.000 pe care Sony le anticipase la mijlocul lunii decembrie 2008.
Din Europa, de asemenea, stiri ingrijoratoare: grupul bancar franco-belgian Dexia, salvat in septembrie anul trecut de guvernele francez, belgian si luxemburghez, a anuntat suprimarea, in 2009, a circa 900 de locuri de munca, respectiv 2,5 la suta din efective, precum si inchiderea sau reducerea activitatilor internationale. Somajul creste fulgerator in zona euro: 8 la suta in decembrie anul trecut (cota cea mai inalta inregistrata din noiembrie 2006), fata de 7,9 la suta in noiembrie. Motiv serios pentru a o determina pe Angela Merkel sa propuna, in cadrul Forumului Economic de la Davos, de saptamana trecuta, crearea unui Consiliu Economic al Natiunilor Unite - dupa modelul Consiliului de Securitate - dotat cu o „Charta a ordinii economice mondiale“.

Greul abia acum incepe

O posibila apocalipsa financiara a fost subiectul de conversatie favorit la cel de-al 39-lea Forum Economic, desfasurat saptamana trecuta la Davos. Corespondentii reputatului saptamanal economic francez Challenges fac remarca de mai sus intrucat, spun ei, nici la acest conclav al elitei politice si economice mondiale, la care au fost prezente personalitati de prima mana, inclusiv premierii rus si chinez, „nu a fost gasita cheia iesirii din actuala criza“. „De ce suntem surprinsi de previziunile atat de sumbre? Suntem cumva niste nulitati in ale economiei? Ma tem ca raspunsul este afirmativ“ - spune pentru Challenges unul dintre stalpii forumului, Victor Halberstadt, renumit economist olandez, profesor la Universitatea din Leyde. Figurile centrale la Davos, releva corespondentii saptamanalului amintit, au fost asa-numitii Doomsday Boys, cateva personalitati pline de diplome si distinctii, dar extrem de pesimiste in ceea ce priveste viitorul, prognozand chiar apocalipsa financiara. Ei au mers cu analizele lor dincolo de previziunile roz ale expertilor FMI, lansand ca sigur pericolul unei incetiniri a ritmului de crestere economica la nivel mondial. Reprezentantul Deutsche Bank, o unitate bancara ce in urma cu un an functiona „ceas“, a anuntat de pe acum o diminuare cu 4 la suta a cresterii economice a Germaniei. Unii dintre Doomsday Boys s-au aratat si mai radicali, prognozand prabusirea intregului sistem financiar actual. Capitalismul este pe cale sa se autodistruga, sustin intr-o lucrare evocata in discutiile de la forum profesorii universitari francezi Bernard Maris si Gilles Dostaler. Dar „profetul“ acestui grup pesimist este economistul Nouriel Roubini, profesor la Universitatea din New York, cunoscut deja pentru faptul ca a prevazut criza creditelor bancare cu doi ani inaintea declansarii ei. El si compania cred ca „am intrat deja intr-o criza cel putin la fel de grava ca aceea din 1929/1930, ce va antrena ani indelungati de crestere negativa, falimente in lant, somaj, instabilitate politica, bariere vamale, conflicte armate“. Potrivit lui Immanuel Wallerstein, de la Universitatea Yale, „ne aflam in ultima faza a unui lung ciclu. Peste zece ani am putea vedea lucrurile ceva mai clar, iar peste 30 ori 40 de ani se va naste un nou sistem“.
Maria CORA (corespondenta din Strasbourg)