MAGAZIN: Noutati privind o faimoasa intalnire OZN (Autor: Dan D. Farcas)
- Obiecte neidentificate, de origine si intentie necunoscute, zboara nepedepsite in spatiul nostru aerian. Cele mai avansate arme si sisteme militare de urmarire sunt neputincioase impotriva lor. Nu stim cine le-a construit; nu stim cine le conduce. Evenimentele de acest gen sunt in crestere la nivel global si - in sfarsit - aceasta se spune lumii. Prezenta OZN nu mai este de domeniul mitologiei. Ele sunt aici.
Asa incepe un interviu interesant realizat, la mijlocul anului 2019, de Jeremy Corbell si George Knapp, cu comandorul David Fravor, unul dintre cei mai experimentati piloti de vanatoare din istoria americana. In noiembrie 2004, el a fost comandantul oficial al escadrilei VFA-41 Asii Negri in cadrul grupului Nimitz Carrier Strike, care efectua exercitii de rutina in Pacific, pregatindu-se pentru o desfasurare in Marea Arabiei. In acest interviu, din care spicuiesc mai jos cateva idei, au aparut aspecte noi si interesante privind dramaticele intalniri OZN de atunci.

Vehicule anormale

Incepand cu data de 10 noiembrie, crucisatorul purtator de rachete USS Princeton, care insotea portavionul Nimitz, a detectat, simultan prin mai multe tipuri de sisteme radar, un numar de OZN-uri (numite oficial AAV - Vehicule aerospatiale anormale), care operau in mijlocul si in apropierea grupului de nave. Vehiculele, cu o origine si functie necunoscute, au fost apoi urmarite pe radar. Ele se iveau descendent, aparent din spatiul cosmic, de la inaltimi mult dincolo de raza de scanare de peste 25 de kilometri a radarului, coborand in cateva secunde pana la circa 15 metri deasupra nivelului marii, cu o viteza imposibila si fara boom sonic. Aparent aveau traiectoria rachetelor balistice intercontinentale. Aceasta semnatura unica de zbor a atras atentia operatorilor radar si a controlorilor altor platforme de observare. Pe 14 noiembrie, in jurul orei 14, era o vreme perfecta, cu 21 grade Celsius, cerul clar si un vant slab. Comandorul Fravor zbura cu un F/A-18F Super Hornet cand a primit ordin sa-si opreasca manevrele de antrenament si sa se indrepte spre noi coordonate, pentru o sarcina reala, de interceptare a unui contact neidentificat. In afara de cel condus de Fravor, catre misteriosul obiect a mai fost trimis inca un avion de vanatoare. Pilotii au fost chiar intrebati daca au arme de lupta cu ei. Nu aveau. Ajuns la locul indicat, Fravor a observat si cu ochiul liber obiectul si l-a descris ca fiind lung de aproximativ 15 m, alb solid si avand forma unei bomboane Tic Tac. Aparent aeronava era in curs de andocare la un obiect subacvatic neidentificat (OSN), asezat imediat sub suprafata marii. Acesta parea sa aiba o forma de cruce, provocand o perturbare circulara, de apa agitata si valuri albe. La un moment dat, OZN-ul parea ca l-a observat pe Fravor, iar acesta s-a angajat imediat, agresiv, in urmarirea intrusului. Nava Tic Tac a inceput atunci sa imite miscarile avionului, dupa care a tasnit si a disparut cu o viteza imposibila. In mai putin de 120 de secunde, OZN-ul a fost reperat din nou de radare. Se afla la o distanta de peste 60 de mile. Si in alte ocazii, OZN-ul a depasit orice poate fi imaginat de tehnologia umana moderna. De asemenea, a evitat contactul cu sistemele noastre avansate de aparare. La un moment dat, cand a fost filmat pe un sistem imagistic militar FLIR (Forward Looking Infrared), a blocat activ cele mai sofisticate arme si tehnologii de urmarire.
Nava Tic-Tac - cu origini si intentii necunoscute - prezenta caracteristici de zbor aflate mult dincolo de tehnologia actuala de propulsie, nu doar de ceea ce cunoastem ci chiar si de ceea ce putem intelege in cadrul modelului nostru actual al lumii fizice. Nu avea aripi, carma, motoare sau insemne. Nu au existat semnaturi termice, jet de fluide sau gaze de evacuare. Cei care au avut acces la date au apreciat ca nava nu a fost proiectata pe Pamant, ca era propulsata gravitational si ca era controlata inteligent de cineva. Cel mai surprinzator aspect a fost aparenta ignorare a legilor inertiei.
- Se misca precum o minge de ping-pong intr-un vas gol de sticla, a spus Fravor. Parea ca sfideaza gravitatia, spatiul si timpul.
Un alt pilot al US Navy, acum ofiter de rang inalt al Marinei, care a zburat, ca pilot incepator, alaturi de Fravor in acea zi, a acceptat sa faca o declaratie in conditii de anonimat, pentru canalul TV History. El a dat o descriere similara; si-a amintit ca a fost ingrozit, urmarind cum pilotul mai experimentat incerca sa intercepteze ciudata nava:
- Era atat de imprevizibil - G mare, viteza rapida, acceleratie rapida. Asa ca ma intrebam: Cum poti lupta impotriva unui asemenea lucru?
Vorbitorul spunea ca, in timp ce Fravor a incercat interceptia, nava misterioasa a urcat si a venit chiar spre el:
- Deodata, s-a intors cumva si accelerand rapid - dincolo de tot ce am vazut vreodata - mi-a traversat botul avionului si a disparut.
Fravor nu a reusit sa surprinda intalnirea pe un videoclip, dar unul dintre pilotii care au decolat dupa ce el a aterizat a reusit sa urmareasca si sa prinda, cu o camera infrarosie extrem de sensibila, misteriosul intrus. Un alt martor important al evenimentelor a fost Kevin Day, seful principal al operatiilor de specialitate din Centrul de Informatii Combatante (CIC) de pe USS Princeton. Sarcina sa era sa manevreze radarele si sa identifice tot ce zbura pe cer. In jurul datei de 10 noiembrie 2004, la aproximativ 100 km de coasta San Diego, Day a inceput sa observe trasee radar ciudate in apropierea insulei San Clemente. Apareau in grupuri destul de compacte, de cinci pana la zece, la 8500 de metri, zburand cu 185 km/h spre sud. La inceput Day doar le-a monitorizat si le-a raportat, nefiind cu adevarat preocupat de ele, deoarece in largul coastei din California este un trafic aerian intens. Totusi, la un moment dat, radarul a fost oprit, verificat si recalibrat, pentru a se asigura ca functioneaza corect si acestea erau contacte reale. S-a dovedit ca erau. In mod curios, colegii sai nu reactionau. Day s-ar fi asteptat ca si restul echipajului din CIC sa comenteze observatiile, dar nimeni nu o facea. Probabil " si-a spus " ezitau pentru a evita stigmatul asociat cu raportarea unor astfel de observatii. Atunci cand esti responsabilul unor aparate de mai multe miliarde, nimeni nu vrea sa isi riste reputatia sau, mai rau, locul de munca, pentru a raporta ceva ce ar putea fi interpretat drept o nava spatiala extraterestra. Day era cu atat mai mirat cu cat nu vedea doar cateva anomalii, ci aparent o intreaga flota de obiecte aeriene care operau deasupra lor. Cand, in cele din urma, a spus ceva, a constatat ca brusc toata lumea se comporta ca si cand ar fi stiut demult despre aceste lucruri si le-ar fi observat si ei.

Ploaie de OZN-uri

Pe 14 noiembrie, Day i-a spus capitanului Smith despre contactele pe care el si ceilalti le urmareau, adaugand ca este ingrijorat de siguranta zborului, deoarece, in timpul exercitiilor, ar putea avea loc un incident implicand una dintre aceste aparitii. La sugestia lui Day, Smith a trimis zborul Fast Eagle” (David Fravor, Jim Slaight si alti doi) sa intercepteze unul dintre aceste obiecte. Urmarind, pe radar, intalnirea, Day si ceilalti din centrul de lupta au fost uluiti, intrebandu-se:
- Ce naiba a fost asta?
Intre timp, multe alte aeronave plecau de pe portavion. Si acestea au putut vedea cum, in continuare, ploua cu OZN-uri. Cadeau pana la suprafata apei, apoi urcau din nou si plecau incet, ca si cum ar fi ignorat exercitiile militare. Day spunea ca nu a simtit niciun moment ca el sau grupul ar fi fost amenintati, a simtit doar ca si cum obiectele ar fi dorit sa ramana singure. Specialistul radar s-a urcat si in varful navei si a privit prin binoclul Big Eye al navei la una dintre aceste aparitii, chiar dupa apusul soarelui, la amurg. Spunea ca arata ca o lumina alba banala in cer. Nimic uimitor. Dupa eveniment, Day a spus ca a fost contactat de niste barbati pe care ii poate descrie doar ca spooks, dar nu a fost implicat in niciun studiu oficial in legatura cu incidentul. Mai tarziu a avut discutii cu Elizondo si Tom DeLonge, dar nu era in situatia sa ofere alte detalii. Day s-a retras din armata in 2008 si a incercat sa spuna oamenilor despre aceasta intamplare, dar el crede ca nici macar familia lui nu l-a crezut. Ca urmare, a scris o scurta povestire numita The See'r, in care a amestecat fragmente ale evenimentului cu fictiunea, si a publicat lucrarea pentru Biblioteca Congresului, ca sa ramana o dovada in cazul in care povestea reala ar iesi la lumina intr-o zi.

(Sursa: magazin.ro)