Ai intalnit vreodata o persoana care strange atat de multe obiecte, incat nu mai are unde sa le puna in casa si uneori locuinta sa este insalubra?
Omul respectiv poate suferi de disposofobie, o afectiune care se manifesta prin colectarea obsesiva a unor lucruri de care nu este neaparat nevoie, explica intr-un interviu Ziare.com psihologul si psihoterapeutul Iulia Florea, de la www.psihozen.ro.
Ce trebuie sa te puna pe ganduri atunci cand intalnesti o astfel de persoana si cum trebuie sa procedeze familia in astfel de situatii afla in continuare de la Iulian Florea.

Ce inseamna disposofobie pe intelesul tuturor? Cum se manifesta?

Disposofobia, tezaurizarea compulsiva, este o afectiune psihologica ce se dezvolta progresiv. Este actiunea de a strange, aduna diferite obiecte intr-un mod compulsiv, cu scopul de a le utiliza in caz de necesitate. Acele persoane nu au capacitatea de a utiliza obiectele stranse si nici nu pot renunta la ele. Obiectele de cele mai multe ori nu au valoare, sunt deteriorate si neutilizabile, pot fi periculoase si sunt chiar insalubre.
Cum se comporta in societate aceste persoane? Exista semne care ne pot da de inteles ca sufera de aceasta afectiune?
Obsesia - gandurile intruzive de a colecta;
Anxietate - neliniste provocata de gandurile obsesive;
Compulsia - un ritual, irational care se desfasoara tocmai pentru a scapa de ideea de obsesie.
Dupa desfasurarea intregului ritual exista o perioada scurta de liniste, calmare a gandurilor obsesive.
Probabil ca multe persoane sufera de aceasta afectiune fara sa fie constiente. Care sunt primele semne?
Multi dintre cei care sufera de colectare obsesiva nu-si dau seama ca au o problema. Membrii familiei sunt cei care sesizeaza numarul mare de obiecte colectionate intr-un mod compulsiv. Obiectele colectionate pot ocupa un spatiu mare din locuinta.
Ei pot cheltui excesiv pentru a cumpara diverse lucruri, justificand ca la un moment dat vor avea nevoie de ele.
Tezaurizarea se instaleaza in urma unui eveniment de viata: pierdere, divort, deces, fobii, depresie, stres posttraumatic, etc.
Ce crede o persoana aflata in aceasta situatie despre obiectele sale? De ce considera ea ca este important sa le stranga?
Cei care sufera de tulburarea de tezaurizare cred ca or sa aiba nevoie de acele lucruri la un moment dat in viata.
Cand se poate discuta despre disposofobie si nu despre o simpla colectie?
Atunci cand acele lucruri ocupa o mare parte din locuinta si cand aceste lucruri sunt lasate la intamplare in casa si in murdarie. Obiectele colectate nu au valoare, sunt deteriorate si insalubre.
Colectionarul este mandru de colectia sa si vrea sa fie vazuta, in schimb cel care colecteaza se simte anxios atunci cand cineva ii intra in casa. Iar cand vine vorba de a arunca obiectele, aceste persoane simt anxietate, pierderea controlului, tristete, panica.
Exista tratament pentru aceasta afectiune? Daca da, este vorba si despre ceva medicamentos?
Tratamentul include: tratament psihiatric (antidepresive, anxiolitice), dar si interventie psihoterapeutica (psihoterapie cognitiv comportamentala).

Ce boli risca sa dezvolte acesti oameni?

Boli de piele, infectii, fungi, paraziti, virusi (B,C,HIV) etc.
Cum trebuie sa actioneze cineva care are legatura directa cu o astfel de persoana?
Familia nu trebuie sa intretina colectarea lucrurilor. Iar atitudinea sa fie calma si de intelegere ca exista o problema, dar si solutii, fara a critica.