Va invitam sa cititi un interviu cu Dr. Horatiu Ioani, medic specialist neurochirurgie la Spitalul Clinic Colentina si colaborator in cadrul companiei MedLife. Dr. Horatiu Ioani este singurul neurochirurg din Romania care detine un certificat de FELLOW OF THE ROYAL COLLEGE OF SURGEONS si, dupa cativa ani in care a profesat in Regatul Unit, a hotarat sa se intoarca in Romania, alaturi de familia sa, si sa contribuie la imbunatatirea sistemului medical, cu ajutorul experientei dobandite in Anglia.

- De ce neurochirurgia si nu altceva? Ce te-a convins sa alegi una dintre cele mai grele specialitati din toata medicina?
- Tocmai faptul ca e una dintre cele mai grele mi s-a parut o provocare si mi-a placut mult. Eu nu am ajuns intamplator sa fac neurochirurgie. E ceea ce mi-am dorit, din anul 2 de facultate am inceput sa merg prin spital, sa petrec timp pe sectia de neurochirurgie, sa asist la operatii, chiar daca eram doar student si nu faceam mare lucru. Eram fascinat.
- Care sunt cele mai mari provocari pe care le-ai intalnit de-a lungul carierei tale, incepand de la admiterea la Facultatea de Medicina pana in prezent?
- Cea mai mare provocare a fost sustinerea examenului de Fellow of the Royal College of Surgeons, din Marea Britanie. A fost un examen mult mai greu decat toate cele pe care le dadusem pana atunci in Romania, la un loc. Eu initial nici nu voiam sa ma inham la asa ceva, fiindca nu aveam nevoie de acest titlu, eu fiind deja medic specialist in Romania. Insa directorul programului de training din centrul universitar unde lucram in Anglia, un renumit neurochirurg, a insistat si m-a incurajat mult. Au fost doua probe, teoretic si practic, la distanta de cateva luni. Doar examenul practic a durat doua zile, totul era contra cronometru, erau statii diferite, examinatorii erau neurochirurgi de top din Colegiul Britanic. Ziua in care am primit scrisoarea ca sunt admis, impreuna cu cravata pe care doar membrii colegiului o poarta a fost una dintre cele mai fericite din viata mea.
- Care sunt cele mai mari satisfactii pe care ti le aduce munca ta?
- La fiecare caz am o satisfactie foarte mare, indiferent ca e vorba de o tumora rara sau de cea mai simpla hernie de disc. Fiindca tratez pacienti, nu cazuri. Si fiindca oricum ar fi patologia -banala sau complicata, pentru omul respectiv e o interventie pe sistem nervos central. Insa una dintre bucuriile pe care le-am avut a fost cand, la un raport de garda din Marea Britanie, un profesor neurochirurg a spus de fata cu toata lumea ca, daca el ar avea nevoie de operatie, doar pe mana mea s-ar lasa.
- Cat timp ai trait si ai profesat in Anglia aveai succes, erai foarte apreciat de colegii tai de breasla. De un an, insa, esti inapoi in Romania. Ce te-a convins, totusi, sa te intorci?
- Din punct de vedere profesional, am simtit ca am invatat tot ce aveam de invatat de acolo si mi-am dorit sa aduc acasa experienta mea. Aici as putea face o diferenta pentru pacientii nostri si fiindca in Romania e loc mult pentru schimbari in mai bine. Nu e usor sa practici in acest sistem la standardele unui alt sistem, dar ma straduiesc sa pastrez tot ce se poate. Si cand nu se poate, facem sa se poata. Fiindca atunci cand vine vorba de vietilor oamenilor, nu e loc de compromis.
- Revenind la specialitatea ta, cum crezi ca va arata viitorul neurochirurgiei - sa zicem in 15-20 de ani de acum incolo? Care sunt progresele pe care voi, neurochirurgii, le asteptati cel mai mult?
- Pana peste 15-20 de ani, noi avem de pus la punct lucruri care pot deveni realitate de maine, care deja se intampla in alte tari si fac parte din rutina. De exemplu, imi doresc ca pacientul sa urmeze o cale clinica foarte clara, nu sa intre omul la mine de pe strada, am o tumora si am venit. As vrea sa putem discuta cazurile in comisii interdisciplinare, pentru a sti care sunt prioritatile de tratament ale unui pacient: tratam intai plamanii si apoi capul, intai inima si apoi ficatul, care abordare e mai optima pe termen lung, care sunt riscurile. Pe viitor ma astept ca tratamentul tumorilor cerebrale sa fie tot mai putin chirurgical si tot mai mult cu terapii imunologice sau genetice; neurochirurgia vasculara se va face mai mult interventional cu riscuri mai reduse pentru pacient; se va dezvolata domeniul neurochirurgiei spinale ssi probabil vom incepe sa reparam leziuni de maduva sau accidente vasculare ischemice.
- Si ultima intrebare: ce sfat i-ai oferi unui tanar student care se gandeste sa urmeze calea neurochirurgiei?
- Sa se gandeasca bine. Probabil i-as spune ca e esential sa faca un stagiu in strainatate, Anglia e o scoala excelenta. Dar nu cateva luni, nu un an de zile. Ci cativa ani intregi, ca sa ii intre niste chestii in sange, sa devina un reflex sa judece cazurile intr-un anumit fel.

(Sursa: medijobs.ro)