Importanta jocului (Autoare: Speranta Farca)
In joc nu mai avem varsta, scopuri sau competente. In joc suntem doar vii, liberi si creativi. Spatiul de joc pentru copil este ca paturica de asigurare, pentru adult este cultura, iar pentru batran este transcendentul.

Ce este jocul?

Jocul este o activitate vitala pentru echilibrul psihic uman. Este o activitate psihica permanenta care se prelungeste si in stare de somn (in vis). Un om se joaca tot timpul chiar daca o face sub forma muncii, reveriei, visului, hobby-urilor, interactiunilor sociale. La copil aceasta activitate este evidenta si nemodificata de nevoia sociala a unei utilitati. In spatiul de separare dintre el si mama, copilul creeaza o placenta, ca obiect ce nu-i apartine nici lui, nici mamei, dar care faciliteaza relatia dintre ei. E un spatiu ce poate fi modelat si imblanzit in functie de nevoia de apropiere sau distanta. In acest spatiu se instaleaza foarte serios jocul. Copilul insusi ii arata parintelui calea relatiei relaxate: jocul. Invatand de la copilul taina jocului, isi mai ofera o sansa de a se ridica deasupra grijilor cotidiene prea marunte si de a se regasi unitar constient si incostient deopotriva. Jocul este un obiect-mediu (cum ar spune Winnicott) in raport cu care copilul isi gaseste echilibrul pentru separare. El umple locul gol lasat de mama cu plecarea sa. Jocul este aura protectoare ce permite vietuirea in lume fara pierdere de sine. El asigura integritatea psihica, nedisolutia si necontaminarea chiar in conditiile extreme (de apropiere foarte mare sau de absenta a mamei). Pentru adult acest spatiu de joc va purta numele de cultura. Un spatiu al sigurantei limbii materne, al traditiilor si obiceiurilor. Un spatiu ce se lasa modificat creativ, imbogatindu-se. Pentru batran, jocul este unul magic sau mistic ce ii permite o comunicare mai ampla, cu forte divine protectoare care vor asigura petrecerea intr-o alta lume. E o invocare a mamei vechi ce a nascut copilul ajutand la trecerea dintr-o lume in alta.

De cand ne jucam

Jocul incepe inca inainte de a se naste copilul si dainuie atata timp cat exista dorinta de a trai, disponibilitatea ludica fiind direct proportionala cu forta vitala. Nou-nascutul s-a stiut juca intrauterin, dar se trezeste intr-o lume unde nu mai e de joaca. Se simte sustinut de o privire de care se agata si cu care comunica printr-o mimica neadaptata la sensurile sociale ale mamei. Gurita seroasa si rotunda se strange si se casca ciudat, ochii ce se rostogolesc in toate partile, toate acestea o fac pe mama sa zambeasca - totusi este loc de joc si in lumea asta! O mama tanara (cu o forta vitala mai mare) este mai receptiva la astfel de semnale decat una prea serioasa sau prea angoasata. E drept ca mama, ca principal continator de angoasa pentru copil, isi mai pierde simtul umorului. Aici intervine importanta tatalui copilului ce contrapune jocul, angoasei. Barbatul se astepta ca nasterea sa-l faca tata si se trezeste neasteptat intr-o pozitie materna in care trebuie sa se descurce cu doi bebelusi (lauza si nou-nascutul). El primeste cu uimire si stangacie caraghioasa acest rol (ca si cum ar maimutari o mama), relativizeaza astfel angoasa si starneste rasul.

Ce ne trebuie pentru a ne juca

Parintii intuiesc importanta jocului copilului si de aceea uneori chiar exagereaza coplesindu-l cu jucarii. Jucaria poate stimula jocul, dar nu poate inlocui dispozitia pentru acesta. Pentru jocul sau, copilul are nevoie de un spatiu personal sigur si asigurator unde sa fie el insusi nestingherit si neintrerupt. Copilul, jucandu-se, e prea putin prezent in realitatea obiectiva, el traieste in timpul lui a fost o data ca niciodata. De aceea, este important sa nu fie brutal intrerupt fara a avea ragazul de a ajunge la si-am incalecat pe-o sa. Un copil intrerupt din joc va avea o traire similara cu a omului trezit brusc din vis, in miez de noapte. Prin joc, copilul exerseaza un timp paralel care ii da sansa consolidarii lumii simbolice. Astfel, el isi va face suportabile pierderile, absentele, neimplinirile, transformarile si ceea ce nu intelege. Poate parea paradoxal, dar copilul nu are nevoie de jucarii pentru a se juca. Daca are un spatiu asigurator si bucurie de a trai se va folosi de orice obiecte intalnite, isi va confectiona unele noi, se va juca singur si impreuna cu altii, cu propriul corp si cu idei. Intervalul de timp in care copilul se joaca neintrerupt este un reper ce arata cat poate fi lasat singur. In joc, maestrul este copilul. El nu are nevoie de indicatii sau repere si orice obiect poate deveni o jucarie. Jocul nu este o taina pentru copil, aici el nu are nevoie de initiere. Parintele se poate juca, dar nu poate prelua conducerea, nu se poate juca in locul copilului.

Beneficiile jocului

Prin joc fiecare isi gaseste un loc al sau in lume si societate. El permite manifestarea libera si creativa unde fiecare este el insusi, dar perfect inteligibil pentru ceilalti. Prin joc, adultul e capabil sa gandeasca in timp real, sa aiba idei, sa fie implicat, prezent, disponibil si creativ. Jocul permite experimentarea, cercetarea lumii si afirmarea de sine. El ofera de asemenea o interfata de interactiune. Creeaza acel spatiu comun in care devine posibila comunicarea. Prin joc, copilul se mentine unitar si se poate individualiza, se dezvolta, invata, isi contine spaima.