Si noi, cele inselate, suntem femei. Acesta este titlul unui articol foarte frumos, pe care l-am citit pe www.Catchy.ro. Pe scurt, o femeie inselata isi spune povestea. Citind articolul m-am simtit solidara cu toate femeile inselate. Adica cu toate femeile din lume. Pentru ca nu exista femeie care sa nu fi fost inselata. De multe ori m-am gandit cum este oare mai bine: sa te faci ca nu stii, sa mimezi ca sotul tau este usa de biserica sau pur si simplu sa pleci, sa inchizi usa in spatele tau? Stiind ca intr-o buna zi si ea, cea care iti ia sotul va fi, la randul ei, inselata.

xxx

Imi doresc demult sa scriu despre durerea simtita de femeile inselate, care, paradoxal, din victime ale unor persoane imature emotional devin, chipurile, agresorii femeilor adevarate si ai saracilor barbati neintelesi si neglijati, aflati in cautarea sufletului pereche.
Vazand insa opinia generala, m-am infuriat, m-am simtit luptand cu morile de vant, cu noua moralitate, conform careia daca nu gusti putin din fructul oprit, esti depasita, grasa, neingrijita. Acum m-am hotarat sa infrunt corul celor cu sufletul calcat in picioare de nesimtitorul care a avut curajul sa se desprinda din bratele marii iubiri si s-a intors smerit la soata din dotare, la sarmalele, piftiile si ce mai stim noi, ignorantele, sa facem (singura carte citita fiind cea de bucate a Sandei Marin, iar singurul miros cunoscut, cel de bucatarie). Si daca tot am avut curajul, o sa le pun o intrebare simpla: credeti ca noi, cele ce va chinuim amantii prin simpla existenta, nu suntem femei? Suntem oare o specie aparte si nu ni s-a spus?
Am fost pusa intr-o situatie similara, cand jumatatea mea, debusolata de faptul ca viata ma cadorisise cu un cancer, a gasit de cuviinta sa-si gaseasca linistea langa o minunata doamna, casatorita la randul ei, cu un copil, profund indurerata ca fusese (O, Doamne!) inselata. Culmea este ca probabil majoritatea oamenilor va sari sa-l acuze pe domnul in cauza (credeti-ma, nu-i caut nici cea mai mica scuza, viata i-a platit cu varf si indesat tradarea), dar astazi as vrea sa vorbim ca intre femei despre implicatia noastra in relatiile extraconjugale (partea de vina este egala, iar cand esti mama).Sa avem curajul sa privim realitatea cu ochi de om matur si nu sa credem reale toate acele povesti cu femei ce-si traiesc marea dragoste prin camere de hotel, trimitandu-le domnilor infierbantati poze cat mai explicite cu nurii din dotare (deh, doar sunt doamne nevinovate, seduse de sotii nostri doritori de femei fara inhibitii! Spunand toate acestea, am o intrebare simpla: de ce doamna in cauza, indiferent cat de tare s-ar fi indragostit, stiind cat suferise la randul ei inselata fiind, nu a spus pas unei astfel de relatii? stiu raspunsul multora: daca lui nu i-a pasat, de ce ar interesa-o pe ea? Simplu: daca nu din moralitate, atunci din solidaritate feminina, caci daca noi, dragilor, ne-am respecta, atunci toti acesti domni cu hormonii infierbantati si-ar pune pofta in cui si nu ar mai calca suflete in picioare. Acesta este lucrul pe care ar trebui sa-l intelegem, chiar daca inima cere, mintea ar putea discerne intre ce este bine si ce nu.
Culmea este ca la un moment dat ma simteam ingrozitor pentru toata furia si dorinta de a plati ceea ce imi facuse doamna in cauza (dorinte nematerializate in vreun fel), motiv pentru care am apelat la un psiholog ca sa inteleg ca tot ceea ce simte un om (in cazul doamnelor in cauza, chipurile, iubire) nu poti cenzura, dar asta nu inseamna ca ceea ce fac este normal, moral sau ca au dreptul sa te acuze pentru ca nu intelegi ce mult ti-au iubit sotul. Partea cea mai haioasa este ca, dupa ce domnul meu a realizat grozavia faptelor sale si a rupt legatura, duduia mi-a trimis un mesaj in care isi asuma intreaga vina (Doamne, cata marinimie!) si recunostea ca, daca s-ar fi ajuns in situatia de a alege intre noi doua, eu eram cea aleasa, deoarece stia ca sotul meu ma iubea.
Intrebare: atunci ce cauta in povestea asta si de ce continua sa considere ca ii fusese calcat sufletul in picioare?
Concluzia: doamnelor, si noi, sotiile inselate, suntem femei frumoase, citite, ingrijite, insa de cele mai multe ori prea obosite sa tot sustinem ascensiunea neintelesilor de langa noi, luptandu-ne cu incercarile pe care ni le-a dat viata, asa ca ar fi bine sa va ganditi de doua ori inainte de a intra in asemenea relatii. Nu se termina intotdeauna cum va imaginati si culmea, iesiti cu propria imagine si mai sifonata. De fapt, toate acele plansete nu sunt decat incercari disperate de a va convinge pe voi inseva ca sunteti bune si mai ales naive!

Una dintre multele sotii inselate

(nu folosesc numele real nu pentru ca ma tem sa fiu judecata, ci pentru a pastra anonimatul celeilalte, desi multe se vor recunoaste in situatia prezentata)