Giorgiana Radu a publicat pe AMPRESS un articol despre cazul de la Caracal, intitulat: Cine ucide, de fapt? Autoarea articolului afirma ca, intr-un fel sau altul, cei care ar fi trebuit sa le apere pe Alexandra, Luiza si cine stie cate alte fete, au mainile patate cu sange.

xxx

Asistam de zile bune, oripilati si neputinciosi la derularea unei drame nascute din subteranul odios, mentinut in viata de inaltele institutii ale statului. Institutii care, prin conducatorii lor, au adapostit la subsuoara legii interlopi, traficanti de droguri si carne vie, criminali si, in general, toate categoriile de persoane fara nicio legatura cu deprinderile firesti ce deseneaza omul civilizat si evoluat - bestiile.
O bestie precum Gheorghe Dinca nu ar fi putut savarsi atrocitatile acestea, daca fiecare dintre cei cu care Alexandra a vorbit, ar fi actionat cu profesionalism si, mai ales, cu suflet fata de situatia in care se afla adolescenta. Statul a fost complicele lui Dinca. Operatoarea de la 112 si politistul nu doar ca nu si-au tratat cu responsabilitate atributiile de serviciu ci, mai grav, au aratat cat de inumani pot fi la strigatul de ajutor al unei copile speriate, haituite.
Atitudinea celor doi imi aminteste un alt episod care arata cat de seriosi si implicati sunt cei la care apelam in cazuri de viata si de moarte. Acum vreo doua luni, in urma unor inundatii, 4 copii impreuna cu mama lor au fost luati de viitura. In timp ce pompieri si jandarmi cautau trupurile copiilor, isi face aparitia un ins mic de statura, foarte mandru de el, ce purta pe maneca bluzei inscriptiile IGSU. Era probabil coordonatorul responsabil cu desfasurarea actiunii. Ajunge la locul tragediei, si primul lucru pe care il face este o gluma cu o tanara jandarmerita, in cizme de cauciuc. Cu un ranjet larg o intreaba pe femeia jandarm daca nu vrea sa o ia el in brate, desi pe aceasta nu o pastea niciun pericol, apa ajungandu-i doar pana la glezne.
Pe fondul acela, cand la doi pasi de el, o fetita de 3 ani si jumatate era resuscitata, iar fratii ei cautati prin mal si ragatani, atitudinea acelui om m-a socat. Ce suflet sa ai ca sa te pretezi la astfel de glumite rudimentare, in timp ce langa tine moartea se instaleaza confortabil? Daca acesta este gradul de implicare al celor abilitati sa intervina si sa coordoneze astfel de situatii, e de prisos sa ne mai intrebam de ce Romania a ajuns in acest punct, in care se moare cu zile.
Alexandra, cu pretul vietii, ne-a aratat chipul statului. Politisti, procurori, politicieni, toti, intr-un fel sau altul, au mainile patate cu sangele Alexandrei, Luizei si cine stie al cator alte fete.
Parintii si bunicii Luizei si-au strigat durerea si neputinta in fata portii criminalului, si-au strigat revolta impotriva unor autoritati care i-au ignorat, care s-au aratat indiferente la disparitia copilului lor. Autoritati oarbe si surde la apelul lor disperat.
Doua destine curmate sfasietor, doua familii distruse, o natiune indurerata si neincrezatore in institutiile statului. De sus zboara demisii si sunt impartasite pareri de rau. Nu e de ajuns pentru a reconstrui un sistem, demn de incredere. Retelele mafiote sunt greu de extirpat, mai ales cand din ele fac parte si oameni cocotati sus. Chiar foarte sus.