Am citit pe AMPRESS un eseu exceptional, scris de Giorgiana Radu si intitulat: Drumul spre Ultima gara. Cea mai importanta idee din acest eseu este urmatoarea:
- Dumnezeu este intregul etern din care fiecare om reprezinta o parte minuscula. Noi suntem manifestari ale divinitatii in timp, in spatiu, in materie. Dumnezeu nu este iubire, dar cu cat e mai multa iubire in om, cu atat mai mult se manifesta Dumnezeu in el si cu atat mai autentica este existenta lui.
Puteti citi textul interal al eseului in continuare.

Drumul spre Ultima gara

Viata, un Transfagarasan al existentei, e perceputa diferit, de la un individ la altul. Singurul punct, in care destinele tuturor se nimeresc, este finalul, parcursul limitat pe care-l constientizam si sabia lui Damocles, la umbra careia traim cu totii permanent.
Unii ating linia orizontului mult prea devreme, altii, mai norocosi, o privesc doar, incetinind pe cat posibil traseul spre ultima gara. Nu gara din Astapovo, cea in care si-a aflat sfarsitul Lev Tolstoi, ci una care ne asteapta pe fiecare.
La 82 de ani, marele scriitor rus a ales sa moara in cu totul alta parte decat Iasnaia Poliana, locul in care a trait si unde s-au nascut cele mai multe dintre operele sale, dar si cei treisprezece copii ai sai. Dupa o asemenea productivitate (la copii ma refer!), si dupa 48 de ani de casnicie cu Sofia Andreevna, ce s-a putut petrece in structura psihica si sufleteasca a lui Tolstoi astfel incat sa ajunga sa propovaduiasca - el, barbatul atat de iubit de femei si care a iubit la randu-i cu intensitatea caracteristica boemilor - castitatea? Pare neverosimil! O explicatie ar putea fi faptul ca autorul romanului de urias succes Anna Karenina, ajuns la senectute, dedica foarte mult timp studiului religios si cultiva, prin scrierile sale, imbunatatirea relatiei cu Dumnezeu.
- Dumnezeu este intregul etern din care fiecare om reprezinta o parte minuscula. Noi suntem manifestari ale divinitatii in timp, in spatiu, in materie. Dumnezeu nu este iubire, dar cu cat e mai multa iubire in om, cu atat mai mult se manifesta Dumnezeu in el si cu atat mai autentica este existenta lui, este invatatura pe care Tolstoi o transmite fiicei sale, Sasa, pasaj regasit in cartea ce reflecta in mare parte ultimul an din viata scriitorului, Ultima gara, de Jay Parini.
Apropierea, in adevaratul sens, de Dumnezeu, sa aduca de la sine si abstinenta sau Liovocika (asa il alinta sotia) cauta indreptarea pacatelor tineretii, pe care orice muritor le comite, nebiruind ispita? Doar Tolstoi detine raspunsul! Cert este ca apropierea lui de mujici si dorinta de a-si imparti averea saracilor, a creat convulsii uriase in viata de familie a scriitorului. Frustrarea, determinata de luxul in care el traia, in timp ce altii mergeau cu talpile goale, si opozitia sotiei in ceea ce priveste risipirea bunurilor au grabit drumul spre gara al lui Lev Tolstoi, spre ultima gara.