Adevarul: Tot acolo (Autor: Traian Ungureanu)
- Neavand continut, victoria PNL si USR nu poate fi atribuita si nu apartine nimanui. Ea nu va aduce la carma oameni competenti
- N-are rost sa ne facem bagajele. Nu plecam nicaieri. Suntem tot acolo unde eram acum 30 de ani

Cea mai noua si laudata tentativa de civilizare a Romaniei a esuat pentru ca n-a existat. In locul ei: aceeasi comedie care ingaduie mai departe barbaria, de data asta in varianta consensuala, virtuoasa si agreata de administratorii externi. Rezumand cu scrasnet de frane: slugile au lovit, iar, dupa ce au remarcat ager ca stapanului i-a alunecat coroana. Apoi, au proclamat libertatea. Asta e tot si in acest tot egal cu mai nimic sta istoria noastra inchipuita dar neschimbata. Foaie verde de traditie populara si genetica neagra, un grup de cetateni instalati in roba de judecator s-a asezat la panda, in seara dinaintea alegerilor. Daca, maine, stapanul castiga, e bun de domnie si legea il rabda. Daca pierde, il trimitem la puscarie, inca de dimineata. Seara, Liviu Dragnea si-a condus partidul la esec. Dimineata, Liviu Dragnea era trimis la puscarie, petrecut pe drum de grupuri de cetateni nu atat curiosi cat curajosi, veniti sa urle din buciumul cu laturi. De pe marginea plantatiei, idealurile juridice UE si purtatorii lor de trena au urmarit multumite spectacolul, oferind bastinasilor mari cantitati de margele si oglinzi. Barbarizarea poate lucra perfect cu mijloacele justitiei. Multimile vor face entuziast confuzia intre esafod si dreptate, mai ales daca scuipatul da certificatul instant de civism. Statul de drept importat sub supravegherea tehnocratilor europeni e un Fanar instelat, cu Oda Bucuriei la chermeze. Un cor enorm a tinut cu tot dinadinsul sa uite ca justitia e oarba din nastere si nu pentru ca favoritii nostri i-au scos ochii. In consecinta, trupa a salutat evenimentele electorale si juridice ale zilei preamarind eliberarea Romaniei. Dupa 30 de ani, hidra a fost rapusa! Am scapat de spectrul lui Ceausescu! Uite asa: ne-am dus la vot si monstrul a crapat de ciuda si necaz. Ce era atat complicat? Pacat ca nu ne-a trecut prin cap mai devreme. Toate aceste strigate cusute in coada unei farse confirma cu totul si cu totul altceva. Si anume ca, dupa 30 de ani, am trecut printr-un ritual colectiv de confirmare. Am aratat inversunat ca suntem gata sa repetam bucla. Ca suntem neschimbati. Ca am pierdut 30 de ani si ca ne pregatim de acelasi bilant, la fiecare 30 de ani. Vina lui Dragnea nu e in dubiu. La fel, boala de care suferim. In fond, cati din cei ce sarbatoresc acum si-ar lasa judecata averea sau onoarea de cei ce l-au impachetat peste noapte pe Dragnea? Nu. Justitia post-electorala nu e un simptom pre-democratic. Problema e, tocmai, ca nu au am iesit din cadrele mentale si istorice ale lui 1989. Cine vorbeste atat de des de revolutii si sustine ca le poate comanda pe net, cu siguranta care aduce un mp3 player de pe Amazon, e suspect de apartenenta la un grup iluzional organizat. Schimbarea exterioara a obisnuintelor noastre nu a atins viata interna. Cadrul tehnic si de consum e net superior. Starea morala si mentala e veche. Nu e surprinzator. Tot ce am falsificat dupa 1989 continua sa ambaleze si sa reambaleze aceeasi lipsa de continut. Drama inadecvarii romanesti si a pretentiilor ei bovarice merge mai departe, fara sa atinga pamantul. In consecinta, din 1989 incoace, alunecam bucuros pe treptele unei cascade de alibiuri si amnezii, cand ridicole, cand induiosatoare. Doar nestirbita noastra capacitate de automisitificare poate face fata acestei inscenari uriase. Fara inversiunea ipocrita a valorilor, n-am rabda starea de fapt. Adevarul e insuportabil. Vi-l puteti inchipui, de pilda, pe Ludovic Orban declarand, la prima conferinta de presa de dupa alegeri: am invins PSD! izbinda noastra e cu atat mai mare cu cat am cistigat in fata fratelui de faradelegi si afaceri din USL! Victoria noastra e victoria principiilor! Democratia e, in sfarsit, pe maini bune! Vivat! Si vi-l puteti inchipuiti pe actualul Presedinte al Romaniei precizand mandru, imediat dupa victorie: eu, fostul premier potential al USR, eu politicianul incarcat de victorii si un singur egal (la case, cu Nasatse) eu cel ce am binecuvintat fara murmur intronizarea multilateralei Dancila, va aduc vestea cea mare! Cosmarul s-a incheiat! Incepe statul de drept! Asadar, unde suntem? Si la ce bun au trecut 30 de ani? Singura noutate pare o schimbare de slogan, pe locul lasat liber de armata: justitia e cu noi! Sub aceste date de caracter nealterat sta realitatea rupestra care a decis rezultatul alegerilor. PSD a pierdut pentru ca orasele mari sunt tot mai mari si mai animate de valul demo-rebel al studentilor. Si pentru ca partidul Vioricai Dancila s-a ilustrat patimas ca partid al prostiei nationale. Calitatea infecta a adminstratiei, neghiobia subacvatica si hotia bulbucata au scarbit pana si alergatorii fideli, cu sticla de ulei in mana si punga de faina la usa. Alegerile au fost decise, iar, de tembelismul cosmic al PSD. Nu s-a intamplat nimic revolutionar. Nici o idee vasta sau energica n-a pornit la treaba sub indrumarea credibila a unui partid condus de oameni capabili. Simplul fapt ca PSD a pierdut la Vaslui nu inseamna ca Vaslui a devenit Paris, desi unele parti ale Parisului devin Vaslui. Neavand continut, victoria PNL si USR nu poate fi atribuita si nu apartine nimanui. Ea nu va aduce la carma oameni competenti. De unde? Din micro haremul financiar-demagogic al PNL? Din tarcul cu amatori inaripati ai galesului conformist Ciolos? Si atunci? Nu veti fi surprinsi sa aflati ca raspunsul e: de nicaieri. Dupa 30 de ani de impostura si impostura reciclata rezultatul nu poate fi diferit. Fiind buni romani si urmand un vechi obicei pompieresc local, am botezat acest colaps multiplu cu numele cele mai magulitoare. Asa a aparut pretentia obscena dupa care am dat de libertate. Asa am ajuns la divinizarea Diasporei, refuzand sa recunoastem ca celebram, astfel, expresia directa a esecului nostru intern. Ne mandrim cu incapacitatea de a ne proteja, macar numeric, natiunea. Ne ascundem in spatele unui export uman amar si ne simtim bine delegand agenda interna unei populatii care traieste, de nevoie, in afara tarii. Existam cu totii intr-o lume paralela compusa din suma frustrarilor noastre amalgamate in alibiuri. Mai mult, urmandu-l milimetric pe Caragiale am anuntat ca am salvat Europa. Am aparat-o eroic de asaltul populistilor! Noi, care, nu-i asa?, de la '48, in timp ce ei isi construiau catedrale pe jertfa strabunilor nostri, plus, raulramul! Aici, prostia scoate baladesc pieptul in fata si isi permite sa judece all inclusive cu dosul. Iata-ne, in sfirsit, importanti! Suntem vardistul peticit, dar onest care isi vede stapanul la ananghie si pune pe fuga bandele populiste. Dar de cand a fi populist e o insulta? De cand a fi de partera alor tai e o vina? Si ce stim noi despre italienii, englezii si francezii nivelati material si dezmosteniti cultural de Ciolosii locali si de augustele politici ale UE? Nimic. Ceea ce nu ne-a impiedicat sa deprindem iute argumentul cu care progresistii occidentali repeta anii lungi ai cenzurii staliniste. Asa numitul argument ad Hitlerum. Esti de alta parere? Nu mergi pe linia oficiala? Ma mai si bati la alegeri? Ai neobrazarea sa ceri respectarea rezultatului? Esti nazist si/sau neo-fascist! Cu o vorba slefuita in atelierul Vioricai Dancila: fesenistule! N-are rost sa ne facem bagajele. Nu plecam nicaieri. Suntem tot acolo unde eram acum 30 de ani.

(Sursa: adev.ro)