Revista TEO: Dependenta de jocuri de noroc, o lupta grea pentru familii (Autor: Adrian Vrauko)
Jocurile de noroc nu sunt percepute la fel in orice colt al pamantului. In Marea Britanie, nu sunt putine familiile care isi aloca un buget lunar special destinat acestei activitati. Pariurile sunt interzise in Statele Unite ale Americii cu exceptia catorva puncte, cele mai populare fiind Las Vegas si Atlantic City, insa familiile americane (si cele de peste tot din lume) isi programeaza deseori excursii in aceste locatii exclusiviste, care reprezinta adevarate centre pentru divertisment. In alte tari, cum ar fi China, jocurile sunt complet interzise, insa pentru cei potenti financiar, Macao reprezinta o alternativa comparabila cu Orasul Luminilor. Totusi, cum poate aceasta activitate recreativa sa se transforme intr-un cosmar pentru unii oameni? Ei bine, daca nu se ia in serios acest subiect, lucrurile pot sa ia o intorsatura nefasta destul de rapid. Cu cat se vorbeste mai mult despre parierea responsabila, cu atat sansele ca situatia sa scape de sub control sunt mai mici. Cu toate acestea, multa vreme cercetatorii nu au reusit sa descopere de ce anumiti amatori de pariuri sportive si jocuri de noroc trec granita divertismentului si transforma jocul intr-o problema, chiar daca tiparele care conduc la astfel de situatii sunt bine-stiute. Este pur si simplu uimitor cum anumite persoane continua sa joace desi pierd pe banda rulanta, insa acest lucru se intampla zi de zi. Sunt oare acei pierzatori notorii niste ghinionisti innascuti? Se pare ca raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat numai de catre cei care analizeaza comportamentul creierului uman in relatia cu jocurile de noroc si pariurile sportive. Specialistii spun ca incertitudinea vizavi de un potential castig este un declansator al dopaminei, un neurotransmitator care este eliberat in timp ce omul practica anumite activitati placute. Si mai mult decat atat, s-a descoperit ca dopamina se elibereaza in mod pronuntat in momentele premergatoare unei potentiale recompense, cum ar fi pe parcursul rotirii ruletei, a rolelor de la pacanele sau in timp ce un jucator scapa singur cu portarul la fotbal. Ce inseamna asta? Ca indiferent daca pierzi sau castigi, ceea ce te atrage este acea emotie, traire, adrenalina sau cum vrei sa-i zici. De fapt, este vorba pur si simplu despre procesul biologic de a eliberarea a acestei substante in creier. Eliberarea dopaminei in astfel de situatii are loc in aceleasi zone ale creierului ca si in cazul consumului de droguri. O alta paralela ingrijoratoare intre pariuri si droguri este ca expunerea repetata aduce modificari in creier si poate produce dependenta. Persoanele in cauza devin hipersensibile la aceasta traire, asa ca pentru ele este foarte greu sa reziste in fata oricarei tentatii. Pentru cei care nu sunt afectati, comportamentul jucatorului patologic este de neinteles. Totusi, oamenii de stiinta ne spun ca este vorba despre o problema grava si nu este doar o lipsa de maturitate din partea celor in cauza. Legaturile intre jocurile de noroc practicate in mod patologic si consumul de droguri nu se opresc insa aici: cercetatorii au observat (in urma unor teste efectuate pe animale) ca dependenta fata de acel sentiment de incertitudine poate genera pofta de a consuma droguri.

DE CE PARIORII NU SE OPRESC ATUNCI CÂND PIERD?

Unii spun ca nu se opresc pentru ca s-au enervat si vor sa se razbune pe casa de pariuri sau cazinou, pe ghinion sau pe blatistii care au aranjat meciul care a cauzat pierderea, in timp ce altii spun ca pur si simplu nu le place sa piarda, iar motivele enumerate de catre jucatori pot continua. Adevarul insa tine de anumite procese chimice care au loc in creier. Expunerea repetata la senzatia oferita de pariuri sportive si jocuri de noroc conduce la o schimbare a felului in care sunt percepute nereusitele. In mod concret, a pierde sau a castiga bani nu mai reprezinta motivul pentru care practica jocul si nici distractia, ci pur si simplu dependenta de placerea creata de eliberarea dopaminei. De aici apare si clasicul jucat la recuperare. Jucatorii nu fac altceva decat sa joace incontinuu pentru a-si satisface aceasta pofta care creste pe zi ce trece si nu se mai opreste niciodata. Orice lucru care aminteste de joc sau de pariuri nu face altceva decat sa-i mute atentia persoanei in cauza catre urmatoarea sesiune de joc. Stim cu totii ce urmeaza.

NU E DIFERENTA MARE INTRE A CÂSTIGA SI A PIERDE LA MUSTATA

Situatiile in care se pierde la mustata sunt cele mai incitante pentru creierul nostru, asa ca sunt practic cei mai periculosi stimuli pentru pariori. Astfel de situatii se intalnesc atat la mesele de poker, cat si la pariurile sportive, la extragerile de tip bingo si mai ales in jocurile de cazinou. Sa ne gandim la momentele in care bila ruletei este aproape de a ateriza sau la senzatia pe care o resimte jucatorul de sloturi video atunci cand este aproape sa prinda linia de septari sau al 3-lea simbol care declanseaza rundele bonus. Ei bine, in acele clipe sunt stimulate zonele din creier care coincid cu cele declansate de euforia din momentul castigului. Cu cat pariorul traieste mai multe momente de acest gen, cu atat dorinta sa de a continua sa joace se mareste si astfel se ajunge ca individul sa-si petreaca mult mai mult timp la joc decat avea in plan si implicit, va cheltui si mai multi bani decat stabilise initial. S-a ajuns la concluzia ca masurand raspunsul creierului la dopamina eliberata in astfel de momente de pierderi la limita, se poate stabili gradul de dependenta al unui impatimit al jocurilor de noroc. Oamenii de stiinta au constat recent ca acest fenomen se petrece si in cazul unor jocuri extrem de populare pentru smartphone-uri, ca de exemplu Candy Crush, dar si in cazul retelelor de socializare, indiferent despre care vorbim. Practic, atunci cand utilizatorul da scroll in acel feed, traieste o senzatie similara cu cea a unei rotiri a unui joc de pacanele. Da, de aceea si Facebook-ul provoaca atata dependenta in zilele noastre, pentru ca este bazat pe acelasi mecanism.

5 MITURI DESPRE DEPENDENTA DE PARIURI

Foarte multa lume are anumite idei preconcepute complet neadevarate despre jucatorul patologic. Incercam sa clarificam cateva dintre cele mai comune mituri legate de problema jocurilor de noroc:

1. Nu esti dependent de pariuri daca nu pariezi in fiecare zi.
Aceasta este de foarte multe ori prima reactie defensiva a celor care sunt acuzati de asa ceva. Frecventa cu care joci nu poate fi un criteriu suficient de relevant pentru a demonstra ca pariurile reprezinta o problema pentru tine sau nu.

2. Dependenta de jocuri de noroc nu este o problema daca buzunarul iti permite sa pierzi bani.
Cei care investesc prea mult timp si bani in pariuri pot ajunge oricand in situatii nefavorabile din cauza jocului, mai ales daca nu constientizeaza ca au o problema in acest sens. Si nu este doar vorba de bani, ci de problemele care pot fi generate in viata de zi cu zi datorita jocului.

3. Altii sunt de vina pentru ca tu pariezi des.
Fie ca este vorba de cazurile in care pariurile sunt folosite ca un refugiu pentru probleme de acasa sau ca efectiv acestia dau vina pe un altii ca il ispitesc in a juca mai des, esenta este aceeasi, si anume lipsa de asumare a responsabilitatii si negarea unei probleme reale, care trebuie tratata.

4. Dependenta de jocuri de noroc apare numai in cazul persoanelor lipsite de vointa, a celor iresponsabili sau a celor cu un intelect limitat .
Studiile ne arata ca oricine poate fi acaparat de catre aceasta problema, indiferent de tipul de personalitate sau de intelect. Practic, persoanele cu tarie de caracter si vointa pot fi victimele dependentei de pariuri la fel cum sunt cei slabi de inger.

5. Amicul are datorii si probleme din cauza pariurilor, fac bine daca-l ajut sa-si achite datoriile.
Nu este deloc indicat sa-i dai bani unui dependent de pariuri, chiar daca esti intr-o relatie buna cu acea persoana de multi ani. La fel cum drogatii care se afla in sevraj sunt in stare de orice pentru a-si satisface pofta, asa pot fi si cei acaparati de probleme cu jocul. Asa ca nu-i da bani unui cunoscut care trece prin asta pana cand acesta nu intra pe tratament de specialitate si problema lui nu s-a stabilizat, pentru ca risti sa-i adancesti si mai mult problema.

(Sursa: revistateo.ro)