Am gasit pe Facebook un text interesant despre cele trei dimensiuni ale iubirii. In acest episod puteti citi in continuare prima parte a textului lui Osho.
RELATIA MATURA - DEPENDENTA, INDEPENDENTA, INTERDEPENDENTA
Iubirea poate avea trei dimensiuni.
- Una dintre ele este cea a dependentei; este ceea ce li se intampla majoritatii oamenilor.
Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare il reduce pe celalalt la un bun de consum.
In lume, asa sta situatia in 99% din cazuri. De aceea iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.
- A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente.
Se intampla si asta cand si cand, dar si in cazul asta exista nefericire, pentru ca exista in permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, intrucat ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta. Este imposibil de trait cu oameni precum poetii, pictorii, ganditorii, savantii, care traiesc intr-un fel de independenta, cel putin in mintea lor; sunt oameni excentrici. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. isi lasa reciproc spatiu. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se tem sa patrunda mai adanc unul in sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati de libertatea lor decat de iubire, si nu vor sa si-o compromita.
- A treia posibilitate este interdependenta.
Asta se intampla foarte rar, dar atunci cand se intampla, pamantul devine un paradis.
Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane nu sunt nici independente, nici dependente, ci sunt intr-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un suflet in doua corpuri. Celelalte doua posibilitati nu sunt in realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.

IUBIREA, INTRE NEVOIE SI DARUIRE

C. S. Lewis a mpartit iubirea in doua tipuri: iubirea-nevoie si iubirea-dar. Abraham Maslow imparte si el iubirea in doua tipuri. Primul tip il numeste iubire-deficienta, iar al doilea tip, iubire-fiinta. Deosebirea este importanta si trebuie inteleasa. Iubirea-nevoie sau iubirea-deficienta depinde de celalalt, este iubire imatura. De fapt, nu e iubire adevarata, e o nevoie. Te folosesti de celalalt, il folosesti pe celalalt ca instrument. Exploatezi, manipulezi, domini, aproape ca il distrugi pe celalalt. Si acelasi lucru il face si celalalt cu tine. Incearca sa te manipuleze, sa te domine, sa te posede, sa te foloseasca. A te folosi de celalalt nu e deloc un act de iubire. Asa ca doar pare ca e iubire; e o moneda falsa. Insa lucrul asta se intampla cu aproape 99% dintre oameni, pentru ca prima lectie de iubire se invata in copilarie. Copilul care se naste este dependent de mama. Iubirea lui fata de mama sa este o iubire-nevoie - el are nevoie de mama, nu poate supravietui fara mama. Isi iubeste mama pentru ca mama e viata lui. De fapt, nu e chiar iubire - el ar iubi orice femeie care l-ar proteja, care l-ar ajuta sa supravietuiasca, care i-ar implini nevoia. Mama e un fel de hrana pe care el o mananca. El nu capata de la mama numai lapte, ci si iubire - si asta e o nevoie. Milioane de oameni raman copii toata viata, nu cresc, inainteaza in varsta, dar mintea le ramane tot de copil, psihicul le ramane juvenil, imatur. Au mereu nevoie de iubire, umbla dupa ea ca dupa hrana. Omul devine matur in clipa in care inceteaza sa mai aiba nevoie de iubire si incepe el sa iubeasca, incepe sa reverse, sa imparta, sa daruiasca. Accentul e cu totul altul. In primul caz, accentul se pune pe cum sa obtina mai mult. In cazul al doilea, accentul cade pe cum sa ofere mai mult si cum sa ofere neconditionat. Asta e maturitate. Omul matur ofera, daruieste. Numai omul matur poate sa daruiasca iubire, pentru ca numai el o are. Iubirea lui nu e dependenta, el iubeste indiferent daca este sau nu iubit de celalalt. Atunci iubirea nu e o relatie, e o stare. Ce se intampla cu o floare care infloreste in inima padurii, fara ca nimeni s-o aprecieze, fara ca nimeni sa-i cunoasca parfumul, fara ca nimeni sa treaca si sa spuna ca e frumoasa? Moare? Sufera? Intra in panica? Se sinucide? Nu. Ea continua sa infloreasca, sa-si raspandeasca parfumul, indiferent daca o vede sau nu cineva. Ea continua sa-si raspandeasca mireasma in vant. Continua sa-si ofere frumusetea lui Dumnezeu, intregului. Daca sunt singur, eu am sa continui sa fiu la fel de iubitor ca atunci cand sunt cu tine. Nu tu esti cel care creeaza iubirea mea. Daca ar fi asa, atunci cand tu n-ai mai fi, n-ar mai fi nici iubirea. Nu tu smulgi din mine iubirea; eu imi revars iubirea asupra ta - este o iubire-dar, o iubire-fiinta. Nu sunt de acord cu C.S. Lewis si cu Abraham Maslow. Prima iubire pe care ei o numesc iubire nu e iubire, e o nevoie. Cum poate fi nevoia iubire? Iubirea e un lux. E abundenta. Iubirea inseamna ca ai atata viata incat nu stii ce sa faci cu ea, asa ca o imparti; inseamna ca ai atatea cantece in inima incat trebuie sa le canti, indiferent daca le asculta sau nu cineva. Chiar daca nimeni nu asculta, tu tot va trebui sa-ti canti cantecul, sa-ti dansezi dansul. Celalalt poate sa se bucure de el sau sa-l rateze - dar in ceea ce te priveste pe tine, e o curgere, o revarsare. Raurile nu curg pentru tine; ele curg indiferent daca existi sau nu. Ele nu curg pentru a-ti potoli tie setea sau pentru a-ti uda ogorul. E treaba ta daca te folosesti sau nu de apa lor; lor le este totuna. Nu curgeau pentru tine, curgeau pur si simplu. E o intamplare ca tu poti folosi apa lor ca sa-ti uzi ogorul, e o intamplare ca folosesti apa lor pentru nevoile tale. Cand depinzi de celalalt, exista intotdeauna nefericire pentru ca dependenta inseamna sclavie. Si atunci incepi sa te razbuni in moduri subtile, pentru ca cel de care depinzi are putere asupra ta. Nimanui nu-i place ca cineva sa aiba putere asupra lui, nimanui nu-i place sa fie dependent, deoarece dependenta ucide libertatea. Si iubirea nu poate inflori in dependenta, iubirea este o floare a libertatii; ea are nevoie de spatiu, e o floare foarte delicata. In relatia de dependenta, fiecare cauta sa-l domine pe celalalt. Intre cei doi asa-zisi indragostiti se da continuu o lupta. Ei sunt dusmani intimi, se cearta incontinuu. Intre sot si sotie, lupta e regula, iubirea e o exceptie incearca sa se domine unul pe celalalt in orice mod, chiar si prin dragoste. Cand sotul ii cere sotiei sa faca dragoste, ea refuza, e indaratnica; cedeaza cu greu, vrea mai intai sa fie rugata cu cerul si pamantul.
La fel se intampla si cu sotul. Cand sotia are nevoie de el, sotul spune ca e obosit, ca a muncit mult la serviciu si ar vrea sa se culce. Astea sunt moduri de a manipula, de a-l infometa pe celalalt, de a-l face sa fie tot mai flamand astfel incat sa fie tot mai dependent. Fireste, femeile sunt mai diplomate decat barbatii in privinta asta, pentru ca barbatul este deja puternic. El nu are nevoie sa gaseasca moduri subtile si viclene de a fi puternic, el e puternic oricum. El e cel care detine banii - asta e puterea lui, si mai are si forta muschilor. De-a lungul secolelor, a conditionat femeia sa creada ca el este puternic si ea nu. Barbatul cauta intotdeauna o femeie care sa fie in toate privintele inferioara lui. Nu vrea sa se insoare cu o femeie care e mai scolita decat el, pentru ca in joc e puterea. Nu vrea sa se insoare cu o femeie mai inalta decat el, pentru ca femeia mai inalta pare superioara. Nu vrea o femeie prea intelectuala, pentru ca ea aduce argumente pentru toate, iar argumentele distrug puterea. Nu vrea o femeie de mare renume, pentru ca atunci el ar fi pe locul al doilea. Si, dupa cum s-a constatat de-a lungul secolelor, barbatul a cautat intotdeauna o femeie mai tanara decat el. De ce sa nu fie sotia mai in varsta decat sotul? Pentru ca o femeie mai in varsta are mai multa experienta, si acest lucru distruge puterea. Asa se face ca femeile si-au pierdut inaltimea, din cauza ca intotdeauna erau alese numai femeile scunde - altminteri n-ar putea exista nici un motiv pentru care ele sa fie mai scunde decat barbatii, absolut nici un motiv. Cu timpul, lucrul asta le-a intrat in minte atat de adanc incat si-au pierdut inaltimea. Si-au pierdut inteligenta din cauza ca femeia inteligenta nu era dorita; o femeie inteligenta era o ciudatenie. in secolul asta, inaltimea femeilor creste iar. Chiar si oasele lor sunt mai mari, scheletul lor e mai mare. in numai 50 de ani, si lucrul asta se intampla mai ales in America. Craniul lor este mai mare, la fel si creierul. Odata cu ideea libertatii femeilor, s-au distrus niste conditionari adanci. Barbatul avea deja puterea, el nu avea nevoie sa fie foarte destept, foarte subtil. Femeia nu avea puterea, de aceea a trebuit sa fie mai diplomata. Si, pentru a fi puternice, femeile au profitat de singurul lucru pe care il aveau la dispozitie, si anume de faptul ca barbatii aveau permanent nevoie de ele. Asta nu e dragoste, asta e un targ, si ele se tocmesc continuu la pret. E o lupta constanta. C.S. Lewis si Abraham Maslow impart iubirea in doua categorii. Eu nu o impart. Eu spun ca primul tip de iubire este o moneda falsa, nu e autentica. Numai al doilea tip de iubire este iubire. Iubirea apare numai la omul matur. Numai omul matur este capabil de iubire. El o ofera in mod neconditionat, caci la el iubirea nu e o nevoie, ci un prea-plin, o revarsare - iubire-dar sau iubire-fiinta. Primul tip, asa-zisa iubire, deriva din marea nevoie a unei persoane de alta, pe cand iubirea-dar sau iubi-rea-fiinta se revarsa din abundenta dintr-o persoana matura asupra alteia. Aceasta iubire inunda; e ca atunci cand aprinzi lumina, si ea se raspandeste in intuneric. Iubirea e un produs secundar al fiintarii. Cand esti, ai acea aura de iubire in jurul tau. Cand nu esti, nu ai aceasta aura, si atunci ii ceri celuilalt sa-ti dea iubire; esti un cersetor. Iar celalalt iti cere tie iubire. Sunteti doi cersetori cu mana intinsa, fiecare sperand sa o primeasca de la celalalt. Fireste ca in final amandoi va simtiti inselati. Poti intreba orice sot si orice sotie, poti intreba iubitii-intotdeauna cei doi se simt inselati. Faptul ca celalalt are iubire reprezenta proiectia ta - daca tu ai o proiectie gresita, ce poate sa faca celalalt? Proiectia ta e nimicita; celalalt nu s-a dovedit a fi conform proiectiei tale, asta e tot. Dar celalalt n-are nici o obligatie de a se dovedi conform asteptarilor tale. Si tu l-ai inselat pe celalalt - asta e sentimentul celuilalt, pentru ca el spera ca iubirea sa vina de la tine. Cand nici unul nu o are, de unde sa apara iubirea? Amandoi sunteti nefericiti. inainte erai nefericit singur, acum sunteti nefericiti impreuna. Si tine minte, cand doi oameni sunt nefericiti impreuna, nu e o simpla adunare, e o inmultire. Cand erai singur, te simteai frustrat; acum va simtiti frustrati in doi. Un lucru e bun in treaba asta, si anume ca acum poti sa dai vina pe celalalt, poti sa-l faci raspunzator de nefericirea ta. Acum ai un tap ispasitor. Cum sa nu fii nefericit cand ai o sotie uracioasa, cicalitoare? Sau cum sa fii fericita cu un asa sot urat si badaran? Aici e paradoxul: cei care se indragostesc n-au pic de iubire, de aceea se si indragostesc. Si pentru ca nu au, nu pot sa ofere. Si inca ceva: persoana imatura se indragosteste intotdeauna tot de o persoana imatura, pentru ca numai ele isi inteleg limbajul. Persoana matura iubeste o persoana matura. Poti sa-ti schimbi de o mie de ori sotia sau sotul - de fiecare data vei da de acelasi gen de persoana si vei simti aceeasi nefericire, poate in forme diferite, dar aceeasi nefericire, aproape identica. Poti sa iti iei alta sotie, dar tu nu te schimbi - si atunci cine alege noua sotie? Tu o vei alege. Alegerea va fi iarasi rezultatul imaturitatii tale. Vei alege din nou acelasi tip de femeie. Problema de baza a iubirii este ca mai intai sa te maturizezi. Atunci vei gasi un partener matur; persoanele imature nu te vor mai atrage deloc. Pur si simplu. Daca, de pilda, ai 25 de ani, nu te indragostesti de un copil de doi ani. Tot la fel, cand esti psihologic o persoana matura, nu te indragostesti de un copil. Pur si simplu nu se intampla, nu are cum sa se intample, vezi dinainte ca asa ceva n-are nici un rost. De fapt, un om matur nu cade in mrejele iubirii, el se ridica pe culmile iubirii. Cuvantul a cadea nu e potrivit. Numai oamenii imaturi cad; se impiedica si cad in mrejele iubirii. Cumva reusisera o vreme sa se tina pe picioare, dar acum nu mai reusesc - intalnesc o femeie si nu-i mai tin picioarele, intalnesc un barbat si nu-i mai tin picioarele. Fusesera oricum gata sa cada oricand la pamant si sa se tarasca. Nu au coloana vertebrala; nu au integritatea de a sta pe picioarele lor. Omul matur are integritatea de a sta pe propriile-i picioare. Iar cand ofera, ofera neconditionat iubire, si este recunoscator ca celalalt i-a acceptat iubirea, nu invers. El nu se asteapta la recunostinta din partea celuilalt, nu are nevoie de multumirile lui. Iar cand doua persoane mature se iubesc, se intampla unul dintre cele mai mari paradoxuri ale vietii, unul dintre cele mai frumoase fenomene: ele sunt impreuna, si totusi extraordinar de singure. Iubirea ii face pe iubiti sa fie un singur tot, dar unitatea aceasta nu le distruge individualitatea - de fapt, le-o intareste. Doua persoane mature care se iubesc se ajuta una pe cealalta sa devina mai libere. Intre ele nu e loc de politica, de diplomatie, de efortul de a domina. Cum sa-l domini pe cel pe care il iubesti? Dominarea e un fel de ura, de dusmanie. Daca iubesti cu adevarat pe cineva, vrei sa-l vezi liber, independent, ii dai cat mai mult spatiu sa-si manifeste individualitatea. Doua persoane imature care se indragostesc una de alta isi distrug una alteia libertatea. Persoanele mature indragostite se ajuta una pe alta sa fie libere; se ajuta una pe alta sa-si distruga diversele inrobiri. Iar cand iubirea curge cu libertate, atunci e frumoasa. Cand iubirea curge cu dependenta, atunci iubirea e urata. Tine minte, libertatea e mai valoroasa decat iubirea. Daca iubirea distruge libertatea, nu merita sa ai iubirea aceea. Libertatea trebuie salvata cu orice pret caci, fara libertate, nu poti sa fii fericit, n-ai cum. Libertatea este dorinta intrinseca a fiecarui om, asa ca daca ceva o ameninta, omul incepe sa urasca acel ceva. Nu ai observat ca il urasti pe barbatul pe care il iubesti? Nu ai observat ca o urasti pe femeia pe care o iubesti? Ai observat, cu siguranta. Celalalt e un rau necesar, trebuie sa-l tolerezi. Din cauza ca nu poti fi singur, trebuie sa suporti neajunsurile unei relatii si trebuie sa te adaptezi la cerintele celuilalt. Trebuie sa il suporti, sa il tolerezi. Ca sa fie autentica, iubirea trebuie sa fie iubire-dar, iubire-fiinta. Iubire-fiinta inseamna o stare de iubire - cand ai ajuns acasa, cand ai ajuns la cunoasterea a ceea ce esti, atunci rasare iubirea in fiinta ta. Caci pentru a darui ceva, trebuie mai intai sa ai acel ceva. Ca sa daruiesti iubire, trebuie mai intai sa ai iubire.

(Sursa: OSHO in Maturitatea - Responsabilitatea de a fi tu insuti)