STIINTA: Experiente de dincolo de moarte: care este ultimul sentiment care dispare? (Autoare: Adriana Toma)
Viata este, ce-i drept, o petrecere la care avem impresia ca am ajuns neinvitati. Prea tarziu ne dam seama ca este cea mai tare petrecere de care puteam avea vreodata parte. Hell of a party, cum ar spune americanii. Numai ca, la un moment dat, scopul nostru la aceasta petrecere a fost atins si trebuie sa plecam. Care parte din noi refuza sa plece? Care este ultima picatura de viata din noi care moare?

Moartea clinica

Unii oameni au parte, pe langa filmul final, si de o repetitie: moartea clinica, care este starea organismului in conditiile opririi complete a circulatiei, respiratiei si activitatii functionale a creierului. Durata mortii clinice esre intre 3 si 5 minute, iar in cazul hipotermiei durata poate ajunge chiar si la doua ore. Spre deosebire de moartea adevarata, moartea clinica este o stare reversibila daca se actioneaza la timp. In starea de moarte clinica, bolnavul este inconstient, are tegumentele cenusii, nuanta cianotica, extremitatile reci, iar reflexul cornean absent. Este absent pulsul la artera carotida si zgomotele cardiace nu se asculta. Respiratia este fie absenta, fie de tip agonal. In general, sansele de supravietuire scad enorm daca resuscitarea respiratorie si cerebrala de urgenta (de baza) nu au fost facute dupa 4-5 minute de la declansarea stopului cardiac. Prognosticul este bun la pacientii fara suferinta cardiace sau cu suferinte cardiace de severitate medie si este rezervat la pacientii cu infarct miocardic complicat (anevrism ventricular, insuficienta cardiaca), care au tendinta la recidiva. In 8-31% din cazuri, resuscitarea respiratorie si cerebrala au fost facute cu succes.

Povesti din moarte clinica

Toata lumea a auzit expresia lumina de la capatul tunelului. Ea isi are originea in experientele unor oameni care declara ca au murit, dar au revenit in lumea celor vii. Descrierile lumii de dincolo, facute de cei care s-au aflat in moarte clinica uimesc, sperie sau dau nastere unor critici vehemente. Moartea clinica survine in momentul in care bataile inimii si respiratia se opresc. Persoana poate fi resuscitata timp de maxim 45 de minute, dupa aceasta perioada de timp fiind constatat decesul. Dupa aproximativ 10 minute creierul incepe sa se deterioreze din cauza lipsei de oxigen. Foarte multe persoane care s-au aflat in moare clinica povestesc experientele prin care au trecut cat timp inima lor a incetat sa mai bata. Aceste descrieri au primit numele de NEAR DEATH EXPERIENCE (experiente aproape de moarte sau NDE) si au aparut intr-un numar foarte mare de la inventia tehnicilor de resuscitare. Se aproximeaza ca 8 milioane de americani au avut astfel de experiente, cat timp se aflau in moarte clinica. Descrierile au, in majoritatea cazurilor, un numitor comun: trecerea printr-un tunel la capatul caruia se afla o lumina. Alte persoane povestesc felul in care si-au vazut propriul corp, de la inaltime, ca si cum ar fi stat deasupra lui, si au dat descrieri detaliate ale felului in care medicii au efectuat resuscitarea. Multe persoane vad in povestirile celor care s-au aflat in moarte clinica drept o dovada incontestabila a existentei spiritului uman si ale vietii de dupa moarte. Faptul ca unii povestesc intalniri cu fiinte luminoase care li s-au adresat si le-au ordonat sa se intoarca, ofera argumente in favoarea existentei lui Dumnezeu, pentru credinciosi. Scepticii considera ca declaratiile celor aflati la un pas de moarte sunt doar halucinatii cauzate de distrugerea treptata a celulelor creierului. Altii sustin ca cei care povestesc despre tunel sau lumini sunt pur si simplu influentati de faptul ca exista milioane de astfel de descrieri si doresc sa obtina atentie si compasiune. S-a stabilit ca persoanele care au trecut prin moartea clinica sunt profund afectate si vorbesc despre felul in care doresc sa-si traiasca viata mai bine, sa se bucure de fiecare moment sau sa faca toate lucrurile pe care nu le-au putut face pana in acel moment. Multi atribuie schimbarile la nivelul perceptiei asupra vietii faptului ca oamenii devin mai constienti ca vor muri la un moment dat, iar acest lucru ii sperie. Caracteristicile NDE sunt de domeniul psihologiei, fiziologiei si transcedentalului. Aceste trasaturi se succed intr-o ordine precisa, dupa cum declara cei care s-au aflat in moarte clinica. Persoana realizeaza ca a murit, simte ca pluteste, vede clar spatiul in care se afla, apoi se simte calma si relaxata. Apoi, ceea ce multi numesc spirit este cuprins de o stare de iubire si pace, iar persoana simte ca se misca in sus, printr-un tunel stramt. Unii povestesc ca la capatul tunelului si-au intalnit rudele moarte sau ca acestea au venit sa le ghideze pe parcursul calatoriei. Altii spun ca s-au intalnit cu o fiinta din lumina, posibil o zeitate sau o entitate spirituala superioara. Unii povestesc ca au ajuns la un hotar de unde au simtit ca se intorc in propriul corp sau chiar li s-a ordonat sa faca acest lucru. Potrivit medicilor, descrierile sunt cauzate de eliberarea in corp a unor substante imediat dupa oprirea batailor inimii. Acestei teorii i se opun mii de oameni care se declara convinsi ca au vazut viata de dupa moarte.
- Cat timp nu am fost constient, m-am trezit, departe de corpul meu intr-un intuneric deplin. Acel intuneric era infinit, dar avea o culoare pe care nu o pot descrie, avea densitate, dar era foarte clar. Puteam sa vad in toate directiile si sa ma misc unde doream la orie viteza vroiam. Desi nu aveam corp, puteam vedea ca si cum as fi avut ochi, dar nu trebuia sa respir. Am simtit o pace deplina, dragoste si fericire. In departare am vazut o lumina, ca o usa. Nu m-am dus catre lumina, caci nu am simtit nevoia, este povestea unui om aflat in moarte clinica.
Un alt barbat povesteste cum arata tunelul.
- Nu o sa incerc sa descriu culorile superbe si vii, sentimentul de pace, de impacare, de comfort. Tunelul era larg si era rotund si moale. Avea o culoare albastra, era cald, linistitor. Am inceput sa ma misc inainte si am inceput sa vad intamplari proiectate pe laturi, care ma invaluiau. Am inceput sa simt o legatura cu aceste intamplari si mi-am dat seama ca erau din viata mea, amintirile mele si evenimente pe care aveam sa le inteleg si sa le traiesc pe viitor.
Argumentele legate de aceste experiente sunt numeroase din ambele parti. Scepticii pot aduce explicatii medicale, dar nu pot argumenta motivul pentru care unii au descris tot ce li s-a intamplat in spital din clipa in care inima li s-a oprit. Pe de alta parte, cei care au trecut pe partea cealalta nu pot demonstra veridicitatea afirmatiilor lor, dar au ca dovada numarul mare de astfel de descrieri.

(Surse: Ziare.com, Revista Stiinte oculte, Reuters,Journal of Health Science)