ADEVARUL: Birjele, taxiurile de altadata. Care era pretul unei trasuri cu roti de cauciuc, felinare, scaune bune si cu tapiterie (Autor: Stefan Both)
La inceputul anilor 1900, in Timisoara, in Bucuresti si in celelalte orase din Romania a aparut moda birjelor, trasuri special amenajate pentru transportul pasagerilor in oras. Cel mai renumit fabricant de birje din Timisoara a fost Iuliu (Gyula) Kardos. Fabrica lui Kardos din cartierul Timisoarei producea, anual, 100-120 de trasuri, iar pe langa Ungaria, pietele de desfacere erau in Romania, Serbia si Bulgaria. Dupa unirea Banatului cu Romania, Kardos si-a continuat activitatea, devenind principalul producator de trasuri din Transilvania. Pretul unei trasuri marca Banat-Rotund, cu roti de cauciuc, felinare, scaune bune si cu tapiterie din postav albastru de calitatea I, costa 74.000 de lei. Cele cu roti de fier costau cu 10.000 de lei mai putin. Din documentele vremii, aflam ca birjarul trebuia sa aiba un certificate special. Trebuia sa aiba minim 17 ani, sa nu fi avut probleme cu politia, sa aiba un aspect fizic placut si sa fie imbracat cu bun gust. Era obligatoriu sa stie sa mane caii si sa recunoasca strazile din oras. Birjarii beti si cei care chinuiau caii erau pedepsiti. In caruta nu puteau urca mai multi de patru adulti. Birjarul avea voie sa transporte persoane care sufera de boli contagioase doar cu recomandari special, iar transportul mortilor era interzis. Birjarul nu avea voie sa fumeze si trebuia sa aiba o atitudine civilizata cu publicul. Birjele-taxi aveau aparate de taxare. Birjele au ramas in circulatie in Timisoara pana spre finalul anilor '50. Programul de functionare era intre 6-21, in perioada 1 martie - 31 octombrie. Pe timpul iernii, intre 7-17. O ora la pranz era obligatorie pentru adaparea cailor.

(Sursa: adev.ro)