HISTORIA: Cine sunt aromanii? (Autor: Marius Diaconescu)
- Continuare -

Dubla identitate a aromanilor din Romania

Romanii nord-dunareni stiau de existenta aromanilor sud-dunareni cel putin din secolul al XVII-lea. Ramane o sarcina pentru istorici sa clarifice daca domnitorul Vasile Lupu era aroman de origine sau albanez;cert este ca isi avea originea in Epir, regiune cu o numeroasa populatie aromana. Tot in secolul al XVII-lea, primii negustori aromani infiinteaza la Brasov prima companie greceasca, care, in curand, va domina comertul in regiune. Ori datorita negustorilor aromani ajunsi in nordul Dunarii, ori datorita contactelor personale in Imperiul Otoman, Miron Costin si Dimitrie Cantemir ii cunosc pe aromani si mentioneaza existenta lor si identitatea lingvistica cu romanii. Numarul aromanilor care au intrat in contact cu romanii nord-dunareni a crescut semnificativ odata cu exodul aromanilor moscopoleni. Multi din cei imigrati in Imperiul Habsburgic au avut contacte cu romanii ardeleni, unii s-au asezat chiar in Transilvania si au devenit membri marcanti ai luptei nationale. Andrei Saguna sau Emanuil Gojdu sunt dovezi ca intelectualii aromani din Imperiul Habsburgic s-au identificat cel mai adesea cu romanii nord-dunareni, ca fiind acelasi popor si vorbind aceeasi limba. La mijlocul secolului al XIX-lea, aromanii balcanici au intrat in atentia elitei intelectuale si politice romanesti. Pe fondul renasterii nationale si a euforiei idealurilor nationale, intelectualii romani s-au organizat pentru a acorda sprijin aromanilor sa intemeieze scoli in limba romana. Unirea Principatelor Romane a canalizat idealurile nationale si intelectualii din cele doua principate unite s-au vazut la momentul respectiv in postura de lideri ai unei miscari nationale romanesti de ansamblu, atotcuprinzatoare. Nu intamplator, intre 1860-1880 erau agitatii romanesti in Transilvania, pe care autoritatile austriece si maghiare le puneau pe seama guvernului Romaniei. Sub influenta acestor intelectuali, principele Alexandru Ioan Cuza aproba alocarea unei sume de bani pentru instruirea unor invatatori aromani la Bucuresti, cale necesara pentru dezvoltarea unui invatamant romanesc in sudul Dunarii, menit sa trezeasca constiinta nationala romaneasca printre aromanii balcanici. Astfel ca, de la burse pentru formarea invatatorilor, s-a ajuns rapid la sustinerea financiara a scolilor romanesti din Balcani si la conturarea unei politici a Romaniei fata de aromani. Coordonarea politicii romanesti printre aromanii balcanici a revenit Societatii Culturale Macedo-romane, organizatie non-profit ce adunase personalitati importante ale culturii romanesti si politicieni cu influenta. Din ce in ce mai multi aromani au venit la studii in Romania si au ramas aici definitiv. Ei constituie prima faza de emigrare a aromanilor in Romania. Desi au fost emigrari individuale, au fost destul de numeroase. Multi aromani s-au integrat societatii romanesti si au ocupat relativ repede functii in administratie, chiar in aparatul guvernamental sau in institutiile academice. Numarul mare de aromani stabiliti in Romania, precum si pozitia lor in societate, au avut un rol esential in sustinerea cauzei aromanilor la inceputul secolului al XX-lea. Iradeaua din 1905 prin care aromanii erau recunoscuti in Imperiul otoman a fost un succes al diplomatiei romanesti. Ruperea relatiilor diplomatice cu Grecia a fost determinata de atrocitatile grecilor fata de invatatorii si fruntasii aromanilor. La inceputul Primului Razboi Balcanic, problema aromanilor a fost in prim-planul obiectivelor politicii romanesti, surclasata insa curand de pretentiile asupra Cadrilaterului. Razboaiele balcanice au cauzat un val masiv de imigrare in Romania din cauza atrocitatilor la care au fost supusi aromanii. Pentru liderii aromanilor balcanici, formati intelectual sub influenta scolilor romanesti, Romania devenise tara-mama la care si-au cautat scaparea. In acele conditii, cetatenia romana se obtinea foarte usor. In ciuda eforturilor guvernului roman de a-i repatria pe aromanii imigrati in timpul razboaielor balcanice, multi au ramas in nordul Dunarii.

Cauze ale emigrarii aromanilor din Balcani in Romania

Daca pana acum era vorba doar de imigrari individuale, in perioada interbelica, Romania organizeaza imigrarea masiva a aromanilor. Cauzele emigrarii aromanilor din Balcani in Romania dupa 1925 sunt multiple. In primul rand, aromanii au fost supusi dupa 1913 presiunilor nationaliste din partea statelor in care au fost incorporati:Grecia, Bulgaria, Serbia, Albania. Desigur ca cel mai mult au avut de suferit liderii aromanilor, de obicei formati in scolile romanesti. Aceste scoli romanesti aveau o mare problema:programa scolara era identica cu cea din Romania, din care cauza cunostintele dobandite nu le permiteau absolventilor sa se integreze in statele balcanice. Ne-am obisnuit sa acuzam statele balcanice ca nu recunosteau diplomele scolare romanesti, insa aveau dreptate. In conditiile in care grecii foloseau alfabetul grec, iar sarbii si bulgarii alfabetul chirilic, oare in ce masura isi puteau fructifica aromanii scoliti la scolile romanesti din Balcani cunostintele dobandite in statele respective? Practic, sistemul scolar romanesc in Balcani era ineficient pentru ca era conceput gresit. O alta cauza a emigrarii a fost schimbul de populatie dintre turci si greci dupa 1923. Colonizarea masiva a grecilor in regiunile locuite de aromani a pus presiune pe acestia din urma, obligati sa isi desfasoare activitatile, in special pastoritul, pe un areal mai restrans. Noile granite stabilite dupa 1913 si 1918, precum si redistribuirea pamanturilor, au limitat posibilitatile de transhumanta si pentru aromanii din Macedonia. Daca aromanii prezentau disponibilitatea pentru emigrare, Romania avea nevoie de imigranti pentru a-si consolida frontiera sudica a Dobrogei. Experienta Primului Razboi Mondial a aratat fragilitatea pacii de la Bucuresti din 1913 si a stapanirii romanesti asupra Cadrilaterului. Astfel ca dorinta de emigrare a aromanilor s-a intalnit cu planurile de colonizare a Cadrilaterului de catre statul roman. In urma unei adunari a aromanilor la Veria, in Grecia, s-a format un comitet al emigrarii care trebuia sa negocieze cu guvernul de la Bucuresti conditiile colonizarii aromanilor. Intre 1925 si 1933 s-au asezat in Cadrilater peste 5.000 de familii de aromani din Grecia, Albania, Macedonia sarbeasca si Bulgaria. Ei au sperat la o viata mai buna in Romania, bazati pe promisiunile statului roman. Au primit pamant, intre 10 si 15 hectare, plus loc de casa. Aromanii, oameni harnici, si-au construit case si s-au straduit sa isi lucreze si sa isi apere noua proprietate. In conditiile in care regiunea Cadrilaterului era adeseori atacata de banditi bulgari, finantati de guvernul de la Sofia, aromanii trebuiau sa mearga la munca pe camp inarmati cu pistoale. Nu era pentru ei o noutate, pentru ca razboaiele balcanice si Primul Razboi Mondial i-au adus adeseori in situatii de lupta cu armatele beligerante sau cu bandele de talhari. In momentul colonizarii, aromanii au primit cetatenia romana si s-au declarat de etnie romana. Aceasta era conditia necesara pentru a primi pamant in Cadrilater, deoarece o lege din 1923 stipula interdictia colonizarii strainilor.

Aromanii si Miscarea Legionara

Recrudescenta nationalismului romanesc in perioada interbelica, mai ales sub forma miscarii legionare, i-a atras si pe noii cetateni romani din Cadrilater, pe aromani. Nationalismul lor a fost dublat si de nemultumirea colectiva fata de conditiile oferite de guvernele Romaniei, pe care le acuzau de nerespectarea conditiilor de emigrare. Cea mai mare parte a colonizarii s-a efectuat in perioada marii crize economice, ceea ce a determinat intarzieri si chiar limitari ale ajutorului de stat promis la colonizare. Asa se explica de ce asasinarea premierului I.G. Duca de catre legionari i-a avut protagonisti pe aromani. Miscarea Legionara si-a gasit multi adepti printre aromani, ceea ce le-a atras ulterior repercusiuni. Prima mare problema au avut-o aromanii in 1940, cand Romania a cedat Cadrilaterul Bulgariei. Cu ocazia schimbului de populatie, bulgarii din Dobrogea s-au mutat in Cadrilater, iar colonistii romani, inclusiv aromanii, din Cadrilater au trecut in hotarele micsorate ale Romaniei. Cea mai mare parte a lor a intemeiat noi asezari in Dobrogea, iar o parte s-a stabilit in jurul Bucurestiului. Desi abia si-au construit noile case in urma emigrarii din Cadrilater, dupa venirea comunismului o alta nenorocire s-a abatut asupra aromanilor. Din pricina simpatiilor sau activitatii legionare din perioada interbelica, foarte multi aromani au fost arestati si inchisi in lagare sau inchisori. Autoritatile comuniste ii incadrau automat in Miscarea Legionara, uneori pe nedrept. In cadrul activitatilor Securitatii s-a formulat chiar o problema specifica, mentionata pe dosarele de urmarire, numita Problema macedoneana, care era derivata din cea legionara. Colonizarea aromanilor in Romania s-a dovedit a fi o adevarata Golgota pentru aromani:imigrati in perioada marii crize economice, mutati in 1940 si inchisi dupa 1948. Aceste greutati care au incercat primele doua generatii de aromani din Romania au limitat gradul lor de integrare in societatea romaneasca. Aromanii imigrati anterior anului 1925 erau de obicei intelectuali si negustori, care s-au integrat repede in societatea romaneasca si care s-au considerat romani, atat la origine, cat si ca cetateni. In schimb, aromanii colonizati in Cadrilater erau, in marea lor majoritate, oameni simpli, cel mult cu scoala primara facuta de catre unii la scolile romanesti. Acesti colonisti s-au asezat in grup compact, ceea ce a permis pastrarea constiintei unei origini diferite decat romanii nord-dunareni. In ciuda tentativei de integrare imediat dupa colonizare, in care se incadreaza si afilierea lor la Miscarea Legionara, aromanii din Dobrogea s-au considerat tot timpul doar colonisti in Romania, cu origini balcanice. Au fost si sunt cetateni loiali Romaniei, insa au constiinta unei alte origini decat romanii nord-dunareni. Pregatirea lor intelectuala era prea slaba pentru a intelege asertiunile academice despre originea comuna a daco-romanilor si a aromanilor. Ba mai mult, convietuirea in comunitati inchise de aromani a cultivat constiinta de grup, iar ei au perceput alteritatea in raport cu romanii. Chiar si astazi casatoriile mixte nu sunt incurajate de catre aromanii dobrogeni.

(Sursa: historia.ro)

(Va urma)