ADNOTARI: Ziduri si oameni (Autor: Daniel Bejan)
Pe blogul sau de excursii in cotidian, ADNOTARI, scriitorul Daniel Bejan publica un text important despre semnificatia zidiri Catedralei, intitulat ZIDURI SI OAMENI si pe care il puteti citi in continuare:

O tara e alcatuita, mai inainte de orice, din ziduri si oameni. Involburarea nascuta de ridicarea Catedralei Mantuirii Neamului are in ea ceva ce imi scapa. Stiu ca ne lipseste vocatia zidirii. Ne-am acomodat cu un perpetuu provizorat in care totul e improvizatie lipsita de ambitie, incropeala care nu dureaza si ne sperie orice zidire trainica. Exista un inventar bogat al lucrurilor spuse impotriva acestei zidiri. Costa mult. E drept. Catedrala a costat mult. Cat un studiu de fezabilitate pentru o autostrada care nu a fost niciodata construita. Avem si asa prea multe biserici si prea putine spitale. E posibil ca asta sa fie adevarat. Solutia ar fi, atunci, sa construim mai multe spitale. Si scoli. Si drumuri. Nimic nu ne-a impiedicat sa facem asta. Gala Bute nu e numele unei clinici. Zilele orasului nu denumesc o scoala. Apoi vin strambaturile celor cu nasuri fine, care stiu ei cu certitudine ca Dumnezeu are o slabiciune pentru tot ce e liliputan si detesta monumentalul. Cand e vorba de Romania, pentru ca pretutindeni altundeva lucrurile par a sta altfel. Niciunul dintre acestia, care cunosc inclinatia Lui pentru lucrurile mici nu conduce un Matiz, sunt convins. Nu sunt deloc, dar deloc bisericos. Am o problema cu multe dintre lucrurile pe care le spun si le fac popii. Cred ca Biserica Ortodoxa Romana, ca biserica nationala, azi nu reuseste indeajuns de bine sa-si implineasca menirea. Dar zidirea Catedralei ma bucura. Nu pentru ca era musai nevoie de o expresie monumentala pentru credinta acestui neam, ci pentru ca reuseste sa aseze un zid, in istoria noastra, acolo unde nu era nimic. Iar o tara inseamna oameni si ziduri. Exista ziduri care despart si ziduri care ne tin laolalta. Nu stiu unde incepe, unde se termina si cum se petrece mantuirea neamului. Dar Catedrala e unul dintre putinele semne durabile pe care le vor fi lasat cateva generatii, printre care si a mea. Nu stiu daca mai suntem un neam. Nu stiu daca Romania mai e o tara sau doar o piata. Stiu insa ca macar, pentru o vreme, va exista ceva, acolo, care va sta marturie a faptului ca da, candva am fost un neam. Si am avut o tara.

Sursa: adnotari.ro