MAGAZIN: Incidentul TORNADO (AUTOR: DAN D. FARCAS)
In seara zilei de 5 noiembrie 1990, la ora locala 18.15, o aeronava de pasageri al British Airways (B.A.) se indrepta spre Londra, zburand peste Alpi, la o altitudine de peste 9.000 de metri. La un moment dat, echipajul a auzit un mesaj de la un avion Lufthansa, aflat in apropiere, raportand trafic in fata si cerand informatii. Capitanul B.A. s-a uitat si el cu atentie spre cerul noptii aflat inaintea sa. Ceea ce a vazut a fost ceva neasteptat. Ulterior el a depus in acest sens un raport la cererea asociatiei SIGAP (Surrey Investigation Group on Aerial Phenomena), cu conditia sa nu i se faca publica identitatea. De aici, raportul a ajuns si la cercetatorul si scriitorul OZN, de mare notorietate, Timothy Good. Capitanul a istorisit patania sa si unui pilot prieten, de la o companie britanica binecunoscuta, care a vorbit apoi cu Paul Whitehead, director si consultant al revistei Flying Saucer Review.

Un grup de lumini intense

Comentariul capitanului suna in felul urmator:
- M-am uitat inainte si am vazut, oarecum spre surprinderea mea, in fata si spre dreapta, si mai sus decat eram noi, un grup de lumini intense; cea mai importanta era mai stralucitoare decat celelalte si parea mai mare, aproape in forma de disc. Era urmata indeaproape de alte trei care pareau sa se afle intr-o formatie de V. In timp ce ma uitam, am auzit si echipajul unui alt avion raportand ca vad lumini! Am privit cu atentie obiectele in timp ce se miscau in campul meu vizual, chiar in stanga, in fata si deasupra mea. Apoi, dupa ce am auzit raportul celorlalte aeronave, mi-am dat seama ca ma uit de fapt la ceva aflat mult mai departe decat am crezut pentru prima data. Celalalt raport venea din Franta. In aceeasi noapte, un coleg al capitanului, aflat intr-o alta aeronava de la B.A., a raportat doua lumini inexplicabile, foarte puternice in timp ce zbura peste Marea Nordului. Doua zile mai tarziu s-a aflat ca si un pilot al Royal Air Force (RAF), in timp ce zbura cu un avion Tornado, in formatie cu o alta aeronava similara, in aceeasi seara de 5 noiembrie, fusese abordat de lumini puternice, estimativ noua la numar, care aparent ii vizau chiar pe ei. Pilotul de pe celalalt Tornado fusese atat de convins ca erau in curs de coliziune cu luminile, incat a rupt formatia, efectuand o actiune violenta evaziva. Acelasi pilot a declarat ulterior ca a crezut ca se indreapta direct spre un avion urias de transport american GALAXY C5. Paul Whitehead, care a analizat aceste cazuri intr-un articol, din mai 1991, in Flying Saucer Review, remarca faptul ca Marea Nordului se afla foarte aproape de Belgia, iar Fortele Aeriene belgiene urmarisera si filmasera recent OZN-uri, atat deasupra uscatului, in apropierea tarmului, cat si deasupra Marii Nordului. Incidentele au fost readuse in atentia ufologilor la sfarsitul anului 2017, cand ele au fost regasite in documentele OZN ale Ministerului Apararii al Regatului Unit, desecretizate in acel an. Intr-un telex neclasificat, de la capitolul fenomene aeriene, din data de 6 noiembrie 1990, provenind de la baza RAF West Drayton, scrie ca, pe 5 noiembrie 1990, un avion Tornado, zburand cu viteza de Mach 0,8, in zona Ypenburg, la sud de Haga, a intalnit un avion mare avand 5 pana la 6 lumini albe si o lumina albastra constanta. Fenomenul, stationar, a fost urmarit cu ochiul liber, in fata, la aceeasi inaltime, la o distanta estimata la un sfert de mila. Zona se afla sub control militar olandez. Alte 2 Tornado-uri au vazut aparitia, identificand-o ca pe o aeronava stealth. Documentele mai vorbesc si de un avion Tornado, efectuand un zbor de rutina de la un aeroport din Marea Britanie la baza Laarbruch, de la Weeze, Germania. Cu putin timp inainte de a ajunge la destinatie, controlul aeronavei a fost transferat, de controlorul de trafic aerian militar, de la RAF West Drayton la omologul sau de la radarul olandez Mill din Olanda, in conformitate cu procedura standard. In timpul incidentului, se presupune ca aeronava era inca in contact cu West Drayton, intrucat pilotul a preferat sa raporteze incidentul aici, deci autoritatilor din Regatul Unit si nu olandezilor. Ufologul australian Keith Basterfield, care a analizat documentele, remarca faptul ca este neobisnuit ca aeronava a raportat incidentul ca fenomen aerian neidentificat si nu ca un raport de proximitate aeriana (AirProx), adica o apropiere periculoasa de o alta aeronava. Motivul este, probabil, nesiguranta privind distanta dintre aeronava si fenomenul observat. De altfel, s-a verificat, nu exista nicio inregistrare a unui raport AirProx efectuat la aceasta data in Marea Britanie. Un alt motiv putea fi ca, la ora 18.00, pe data de 5 noiembrie, este intuneric, atat la sol, cat si la inaltimea de zbor. Aceasta explica de ce pilotul se referea la lumini si la forma unui avion mare in loc de o descriere mai specifica, ceva ce ar fi fost de asteptat de la un observator militar profesionist. In aceste conditii de iluminare scazuta, este dificil sa se aprecieze dimensiunile si miscarea relativa, capitanul de aeronava putand ulterior sa isi revizuiasca aprecierea incidentului. Aceasta ar putea explica decizia de a nu raporta un caz AirProx de apropiere periculoasa. Povestea incidentului a fost reluata in presa in 2009, si apoi din nou in 2011, cu detalii suplimentare. Intre altele, s-a raportat ca nu a existat o detectare radar nici de catre armata olandeza, nici de echipajul de doua persoane al avionului Tornado. Dar au aparut si alte informatii. Astfel, in 2009, pe blogul scris de investigatorul britanic, dr. David Clarke, cel care a contribuit mult la desecretizarea documentelor OZN ale Ministerului Apararii, scria ca cercetarile efecuate au aratat ca pilotii RAF Tornado au vazut de fapt resturile arzande ale unui corp de racheta sovietic, folosit pentru a lansa un satelit pe orbita, resturi care au cazut pe Pamant, reintrand in atmosfera intr-un spectacol de lumina asupra Europei Centrale. O reexaminare a incidentului, in cursul anului 2005, de catre cercetatorii olandezi - plus o inregistrare a discutiilor dintre piloti si controlorii de teren din Tarile de Jos - era edificatoare in acest sens. Keith Basterfield a consultat si un site internet administrat de Ted Molczan, care contine inregistrari ale reintrarilor de sateliti observate vizual. Intr-adevar, pe data de 5 noiembrie 1990, la ora 18:00, obiectul 1990-094c, o racheta rusa Gorizont 21, a fost observat revenind in atmosfera Pamantului peste Belgia, Franta, Polonia, Cehoslovacia, Elvetia si Italia. In mod remarcabil, nu au existat observatii din zona Regatului Unit.

Un triunghi luminos

Reintrarea este regasita si in baza de date a grupului de cercetare OZN al guvernului francez, GEIPAN, parte a Agentiei Spatiale Franceze (Centre national d'etudes spatiales- CNES). Acolo este notat ca, pe 5 noiembrie 1990, mii de oameni au fost martorii unei reintrari de o spectaculozitate extraordinara, cea a etajului 3 al unei rachete sovietice PROTON. In seara de 5 noiembrie 1990, serviciile de securitate CNES au fost inundate cu apeluri de la mai multe jandarmerii, raportand un fenomen luminos straniu, observat dintr-o mare parte a Frantei. Pentru mai mult de o saptamana, GEIPAN a primit numeroase apeluri din partea martorilor care solicitau explicatii privind un triunghi luminos urias care a traversat cerul. Printre martori a fost si J.P. Haignere, astronautul de la CNES, care a confirmat ciudatenia fenomenului. La Centrul de lansare a baloanelor din Aire-sur-Adour, tehnicienii au intarziat o lansare pentru a observa fenomenul! Pe 8 noiembrie, lucrurile incepusera deja sa se lamureasca, NASA indicand, pentru 5 noiembrie, reintrarea obiectului 20925/1990 94C / GORIZONT 21 PLATFORM / USSR. CNES a confirmat traiectoria obiectului, care a trecut peste Franta, de la Golful Biscaya pana in Alsacia, la o altitudine care a coborat in acest timp de la 103 km la 83 km, cu o viteza care a scazut, pe aceeasi traiectorie, de la 7 la 2 km/s. Informatiile au fost furnizate agentiilor de stiri pe 9 noiembrie 1990. Acest incident ne reaminteste ca, un martor, chiar si un profesionist instruit, nu poate estima corect distanta la un obiect necunoscut, ca sa nu mai vorbim de niste puncte luminoase, noaptea. Cu toate acestea, creierul sau, in mod inconstient, fabrica o distanta, estimata in functie de intensitatea luminoasa a fenomenului. Incidentul mai subliniaza importanta cooperarii internationale in astfel de situatii, intrucat, numai cu sursele britanice, cazul ar fi ramas neidentificat. Investigarea cazului mai scoate la iveala si grija cu care ufologii examineaza la ora actuala fiecare observatie inexplicabila la prima vedere. In final doar circa 5-20% dintre observatii raman total fara explicatie. Dar ele chiar exista si nu sunt putine.