MAGAZIN: Perceptia stirilor despre OZN in Germania postbelica (Autor: DAN D. FARCAS)
Problematica OZN a intrat in constiinta publica la scurt timp dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial. Modul in care oamenii si-au schimbat perceptia, in acest rastimp, asupra fenomenului devine deja se repeta un obiect de studiu pentru istorici. Un articol interesant in acest sens este si cel publicat in Journal of Transatlantic Studies, de Greg Eghigian, profesor asociat la Departamentul de Istorie al Universitatii de Stat din Pennsylvania, despre modul in care au fost percepute stirile despre OZN-uri si extraterestrii de locuitorii Germaniei postbelice, atat de cei din vest cat si de cei din est, in conditii de suspiciune si de multe sentimente antiamericane. Din mai pana in noiembrie 1946, mii de suedezi, carora li s-au alaturat si martori din Norvegia, Finlanda, ori nordul Germaniei, au declarat ca au vazut rachete in forma de tigara sau disc, cu lumini stralucitoare, care se deplasau cu viteze foarte mari pe cer. Comunitatile americane si britanice de informatii aveau pareri impartite privind aceste rapoarte. In timp ce unii experti credeau ca rachetele erau manifestari ale imaginatiei nervoase a cetatenilor europeni, altii considerau rachetele ca fiind posibil de origine sovietica.

Modificarea mentalitatii

Dupa 1946, martorilor obisnuiti li s-au alaturat piloti, tehnicieni radar, celebritati si chiar politicieni, care sustineau ca au vazut si/sau au avut contact cu nave spatiale extraterestre si chiar cu echipajele lor. Reactia mediilor academice a fost amestecata. Majoritatea respingeau subiectul ca fiind absurd, ridiculizand martorii. Mai multi sociologi au sustinut, in mod corect, ca perceptiile, teoriile si activitatile care privesc observatiile OZN reprezinta fenomene sociale complexe si consecvente, care merita o examinare stiintifica. In timp, li s-au alaturat istoricii, care au aratat ca perceptia asupra fenomenului s-a modificat in timp, iar aceste modificari pot fi inregistrate si analizate utilizand metode istorice conventionale, de pilda reflectand suspiciunile, exagerarile si paranoia specifice razboiului rece. Raspandirea, dupa 1950, a filmelor, a emisiunilor de televiziune, a jucariilor, a cartilor de benzi desenate si a povestirilor despre OZN-uri si extraterestri a contribuit la asigurarea continuitatii interesului mondial fata de subiect. Cu toate acestea, se stiu foarte putine despre istoria modului in care fenomenul s-a deplasat intre state si zone culturale, si ce impact a avut asupra gandirii si valorilor contemporane. In Germania postbelica, principala sursa de informare a publicului privind farfuriile zburatoare a fost presa, prin jurnalisti si intelectuali cunoscuti, alaturi de cativa scriitori si cercetatori, de pe ambele parti ale cortinei de fier”. Indiferent daca ei credeau ca aparitiile sunt extraterestre, inventii ale uneia sau ale ambelor superputeri, sau roade ale imaginatiei, practic toti comentatorii au considerat farfuriile zburatoare ca ceva semnificativ. In Germania cel putin, OZN-urile au determinat speculatii si dezbateri despre ingerintele unor puteri straine, daca nu cumva extraterestre. Unele dintre cele mai vechi observatii din Germania au fost facute in vara anului 1947, cand martori din Passau au relatat ca au vazut un obiect eliptic larg, cu o coada lunga si rosie, cu lumina mare. In acelasi timp, niste alpinisti au povestit ca au observat doua obiecte zburatoare care s-au prabusit si au explodat in Muntii Pirinei. Faptul ca OZN-urile aveau adesea caracteristici asemanatoare cu rachetele reflecta un alt aspect al rapoartelor postbelice, anume ca ele au fost direct influentate de experienta celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si de Razboiul Rece. Incepand cu 1944, locuitorii Europei erau bine familiarizati cu utilizarea rachetelor V ale celui de-al Treilea Reich. In acelasi timp, ei erau la fel de constienti ca industriile americana si sovietica de rachete se luptau pentru a obtine o superioritate militara. Prin urmare, nu era deloc surprinzator faptul ca multe rapoarte OZN de atunci expun caracteristici asemanatoare cu rachetele. Acest cadru de referinta a contribuit, de asemenea, la aparitia a doua explicatii principale pentru fenomen. O perspectiva sceptica sustinea ca observatiile erau doar produse ale imaginatiei supraincalzite a americanilor si a europenilor, supralicitate de presa avida de senzational. Dupa cum a scria revista Der Spiegel, rapoartele care veneau din China, Danemarca, Germania, Iran, Italia, ori Suedia erau rezultatul unei zvonistici transatlantice, cu sursa intr-o America mereu avida de stiri iesite din comun. Altii luau observatiile mai in serios, convinsi ca observatorii au fost martorii testarii unor rachete V capturate de Uniunea Sovietica. Acest punct de vedere a fost adoptat si de multi din comunitatea americana de informatii, care considera prezenta farfuriilor zburatoare, inainte de toate, o chestiune de securitate. Un numar din august 1946 al saptamanalului Die Zeit surprinde starea de confuzie a multor germani, atunci cand scrie:
- Rapoartele despre aeronavele de origine necunoscuta care au zburat peste teritoriul suedez sunt ceva despre care puteam citi de nenumarate ori in timpul razboiului. Dar acum nu predomina pacea in lume? Nu s-a stabilit o noua ordine la ONU, pentru a face razboiul imposibil o data pentru totdeauna? Deja circula rapoarte ale surselor militare privind proiectile atomice controlate de la distanta care pot fi lansate din Statele Unite, pentru a ajunge in orice punct de pe Pamant. Sa fie cumva un acompaniament muzical la conferinta de pace? O lovitura de avertizare pentru oricine doreste sa foloseasca aceste arme in viitor sau o intoarcere demonstrativa a puterii, pana cand o reinarnare va inflori din nou?
Primele rapoarte OZN din Germania de vest, dupa razboi, au facut putine referiri la posibila origine extraterestra. Explicatiile au ramas in zona geopoliticii, a fenomenelor meteorologice, sau a perceptiei umane. In general, ziarele vremii nu manifestau prea mult interes pentru fenomenele paranormale. O schimbare s-a produs dupa ce, in ianuarie 1948, pilotul Fortelor Aeriene americane, Thomas Mantell, a murit dupa ce avionul sau s-a prabusit in timp ce urmarea un OZN, incident acoperit de dezinformari privind adevaratele cauze.

Carti aiuritoare de succes

A urmat publicarea a doua carti importante, care au atras atentia internationala. Prima a fost, in 1950, Flying Saucers Are Real (Farfuriile zburatoare sunt reale) a fostului maior din aviatia marina, Donald Keyhoe. In carte sunt detaliate observatiile OZN considerate de Fortele Aeriene ale SUA ca fiind inexplicabile. Keyhoe a subliniat ca autoritatile americane investigheaza atent rapoartele privind farfuriile zburatoare, dar in paralel sunt implicate si in musamalizarea acestora, pentru a evita o panica generalizata. In plus, el a tras 3 concluzii care au fost difuzate pe scara larga de mass-media: ca farfurii zburatoare erau nave spatiale interplanetare, ca Pamantul este observat de alte civilizatii, de multe secole, si ca exploziile bombelor atomice, in 1945, au dus la multiplicarea acestor observatii extraterestre. O alta carte importanta a fost, in 1953, Flying Saucers Have Landed (Farfuriile zburatoare au aterizat) de Desmond Leslie si George Adamski. In ea se povesteste presupusa intalnire a lui Adamski cu o farfurie zburatoare si cu unul dintre membrii echipajului sau, un venusian, care l-a avertizat cu privire la pericolele armelor nucleare si l-a luat si intr-un tur prin Sistemul Solar. Succesul enorm al celor doua carti a contribuit la aparitia unei discipline de studiu amatoristic, dedicata OZN-urilor, numita ufologie. Ea s-au bucurat de o buna acoperire in presa vest-germana, in anii 1950-1954. Desi majoritatea articolelor exprimau diferite grade de scepticism despre pretinsele vizite extraterestre, rapoartele OZN au starnit nelinistea cititorilor. Un articol din Mittelbayerischen Zeitung cita pe Keyhoe cu afirmatia:
- Metodele fiintelor necunoscute care au dezvoltat aceste aeronave pe o alta planeta, se afla la mare distanta de cunoasterea in astronautica a oamenilor de stiinta americani, care vor putea sa realizeze astfel de nave doar in urmatorii cincizeci de ani.
Jurnalistul Claus Jacobi scria, in primavara anului 1950:
- Halucinatiile, iluziile optice si farsele pur si simplu nu puteau explica toate rapoartele. Astazi, la 3 ani de la aparitia primelor farfurii zburatoare, deja mii de oameni le-au vazut, cu sau fara binocluri, in America, China, Turcia, Persia, Mexic si Uruguay. Ei erau ofiteri si meteorologi, piloti si oameni simpli. Intrebarea nu mai este daca ele exista, ci mai degraba ce anume se afla in spatele tuturor acestor lucruri? Nimeni nu stie.
Dar au fost si alte reactii interesante, asupra carora merita sa revenim intr-un alt articol.