Asociatia pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (ASFAN): Clarvazatorii militari si extraterestrii (Autor: Dan D. Farcas)
Pe 31 ianuarie 2013 a incetat din viata Ingo Swann (n.1933), clarvazator legendar american, implicat nu doar in numeroase proiecte militare ci si in explorarea fenomenului OZN prin aceasta neobisnuita metoda. Rememoram cu acest prilej actiunile de vedere la distanta (remote viewing) realizate prin extracorporalitate de armata americana, dar si neasteptatele legaturi ale acestor tehnici cu fenomenul OZN si cu vizitatorii extraterestri.

Robert Monroe

Interesul modern pentru fenomenul de extracorporalitate incepe de la cercetarile lui Robert A. Monroe (1915-1995), publicate, de pilda, in volumul Journeys Out of the Body (1971), tradusa si in romaneste. El a descoperit in 1958 ca se poate disocia de corpul sau fizic. Pentru a explora acest fenomen, la inceputul anilor saptezeci, Monroe a intemeiat si a devenit director executiv la faimosul Monroe Institute din Afton (Virginia), care si-a castigat reputatia internationala mai ales prin studii asupra efectelor undelor sonore asupra mintii umane. Un astfel de efect era si extracorporalitatea, sau experienta parasirii corpului, numita de Monroe, pentru prima data, Out of the Body Experience, termen care a intrat in toata literatura anglosaxona sub numele prescurtat de OBE (sau uneori OOBE) si pe care Monroe o definea ca:
- Un eveniment in care subiectul percepe o portiune a mediului sau, imposibil de perceput din pozitia in care se stie ca se gaseste corpul sau fizic in acel moment, si stie in acelasi timp ca nu viseaza ori nu este prada fanteziilor.
Experientele de parasire a corpului sau extracorporalitate (OBE) se apropie de clarviziune prin faptul ca in ambele cazuri o persoana medium isi paraseste corpul, sub forma unei dubluri numita corp astral si se deplaseaza astfel intr-un loc inaccesibil in acel moment corpului sau, iar aici vede si aude niste lucruri pe care le poate relata si care, verificate ulterior se dovedesc corecte. Petru Culianu aprecia ca experientele extracorporale ale lui Monroe par a fi demne de incredere, chiar daca cele relatate sunt deformate de eforturile de a traduce trairile in limbaj obisnuit.

Ingrijorarea CIA

In aceeasi perioada, comunitatea de culegere de informatii din America, dar si CIA au inceput sa se ingrijoreze deoarece au aflat ca Uniunea Sovietica cheltuieste cam 60 milioane de ruble anual pentru cercetari paranormale, pe care sovieticii o numeau, folosind un neologism ceh, psihotronica. Aceasta suma avea sa ajunga in 1975 la 300 miloane de ruble. CIA era ingrijorata in special de potentialele aplicatii operationale ale rezultatelor acestor cercetari, rezultate pazite de rusi cu strasnicie. Atat rusii cat si americanii cautau gasirea unor modalitati de a spiona, prin clarvazatori, instalatiile militare ale celeilalte parti. In acelasi timp, CIA se confrunta cu o dilema. Pe de o parte subiectul era considerat in SUA speculativ si controversat, deci era greu de explicat consilierilor de la National Security Council (NSC); pe de alta parte exista pericolul ca aceasta cursa sa fie castigata de rusi, asa cum s-a intamplat si cu satelitul Sputnik. Solutia a stat in inventarea temenului de Psychic Warfare Gap (decalajul in razboiul psihic) care irita mai putin. NSC a fost convins sa accepte finantarea unor proiecte in acest sens, iar atunci cand Congresul a aprobat si el, CIA a adoptat (la fel ca fata de fenomenul OZN) o dubla politica. Pentru marele public, prin campanii sustinute de dezinformare, se straduia sa discrediteze cercetarile privind fenomenele paranormale. Dar in secret, a cheltuit, de la bun inceput, 20 de milioane de dolari prin finantarea unor proiecte si programe in acest domeniu.

Ingo Swann

Ingo Swann si-a descoperit de tanar capacitatea de clarviziune. El a obtinut apoi o dubla licenta, in biologie si arte, la Westminster College, Salt Lake City, Utah. A fost trei ani militar in Coreea, apoi doisprezece ani functionar la secretariatul ONU. Participarea sa in experimente de parapsihologie a inceput in 1969. In urmatorii douazeci de ani a luat parte la proiecte desfasurate in laboratoare de cercetare. A sustinut multe conferinte publice. Desi nu a facut demonstratii de clarviziune in public, numarul de teste efectuate in laborator a fost atat de mare incat s-a scris despre el ca a fost cel mai stiintific paranormal sau cobaiul cel mai testat al parapsihologiei. Swann a experimentat in 1970-71 influenta gandului asupra plantelor, la New York, impreuna cu prietenul sau Cleve Backster, cel care a descoperit, cu ajutorul detectorului de minciuni, ca plantele reactioneaza la simpla intentie de a le face rau. In 1971-72, la City College din New York, Swann a reusit sa modifice, de la o distanta de 8 metri, prin psihokinezie, temperatura unor termistoare inchise in termosuri. In perioada 1971-73 Swann a devenit subiectul unor experiente de extracorporalitate, realizate de American Society for Psychical Research (ASPR), in New York City. In anii 1972-73, el a reusit sa puna la punct, impreuna cu psiholoaga Dr. Gertrude Schmeidler, la ASPR, protocoale pentru cresterea acestor abilitati, pentru care a propus termenul de Remote Viewing (vedere la distanta). De pilda, el era asezat pe un scaun, legat cu diversi electrozi care-i monitorizau miscarile. La o anumita inaltime deasupra capului, pe o platforma, era asezata o cutie inchisa si sigilata, in care se aflau anumite simboluri pe care trebuia sa le citeasca proiectandu-si constiinta asupra lor si sa le reproduca apoi in fata unei comisii. Rezultatele au fost foarte bune; analizate statistic, ele depaseau mult simpla coincidenta. Intr-una dintre ocazii, Swann le-a spus ca lumina din cutie, indreptata asupra simbolului, era absenta, ceea ce nu avea cum sa stie altminteri. Mai tarziu experientele de clarviziune s-au extins si in afara institutiei. De pilda, se tragea la sorti numele unei localitati din SUA, Swann spunea cum e vremea acolo, apoi cineva dadea un telefon sa vada daca clarvazatorul a vazut corect sau nu. Un alt experiment a fost cel in care un membru al echipei de cercetare se deplasa undeva mai departe in New York, lua aminte la ce anume e in jur, iar Swann trebuia sa ghiceasca unde se afla persoana. Prima experienta de acest tip a avut loc pe 22 februarie 1972, cu rezultate incurajatoare. Swann povestea ca, in aceasta conjunctura, la sfarsitul lunii octombrie 1971, era la Washington, impreuna cu un coleg. Persoane din CIA i-au invitat la o discutie, intr-un bar (lumea se ferea inca sa abordeze subiectul intr-un loc oficial). Catre sfarsitul intrevederii, cel care parea sa fie seful l-a intrebat:
- Domnule Swann, daca ar fi sa puneti la punct un program pentru analiza amenintarii, ceva care sa se potriveasca cu ceea ce fac sovieticii, cum anume ati proceda?

Stanford Research Institute

In 1972, fizicianul Harold E. Puthoff Ph.D. de la Stanford Research Institute (SRI), din Menlo Park, California (institut rebotezat apoi SRI International), era implicat in cercetari privind laserele si incerca sa obtina un grant pentru cercetari privind biologia cuantica. Intre altele, el se intreba daca teoriile fizicii, asa cum le cunoastem azi, ar fi capabile sa descrie procesele vietii. In acest scop, Puthoff a sugerat sa se faca masuratori pe plante, in genul celor practicate de Cleve Backster, pe care l-a si invitat sa participe la cercetare. Ingo Swann, care colabora cu Backster si a vazut invitatia, i-a scris, pe 30 martie 1972, lui Puthoff, intrebandu-l daca era interesat sa efectueze impreuna experimente de parapsihologie, mentionand realizarile sale. Puthoff l-a invitat pe Swann sa-i faca o vizita, timp de o saptamana, in iunie 1972, la SRI, unde isi va putea demonstra capacitatile. Inainte de vizita lui Swann, Puthoff ingropase, sub o podea de beton groasa de un metru si jumatate, in conteinere de aluminiu si cupru, un magnetometru, folosind o jonctiune Josephson. Aparatul era destinat detectarii cuarcilor. Swann, cand a aparut, a simtit existenta aparatului si, concentrandu-se, a reusit sa faca o schita a mecanismului sau intern. De asemenea, a reusit sa influenteze semnificativ undele sinusoidale ale campului sau magnetic. Puthoff a fost atat de impresionat de aceasta intamplare incat a scris si a publicat despre ea un articol intr-o revista de specialitate. Peste cateva saptamani, au aparut la SRI doi ofiteri CIA. Cu siguranta acestia stiau deja ca Puthoff lucrase in trecut ca ofiter de informatii in marina militara si apoi, ca civil, la National Security Agency (NSA). Cei doi i-au expus lui Puthoff ingrijorarea CIA fata de eforturile sovietice in parapsihologie, finantate de KGB (securitatea statului) si GRU (informatiile militare). Intrucat comunitatea stiintifica occidentala considera parapsihologia un domeniu dubios, CIA cauta o institutie de cercetari situata oarecum in afara institutelor academice oficiale, pentru a putea desfasura in liniste un program de cercetare clasificat. Apoi l-au intrebat pe Puthoff daca ar fi interesat sa continue experimentele cu Ingo Swann, iar daca rezultatele vor fi incurajatoare, sa ia in considerare un program pilot pentru a adanci investigatiile? Puthoff a fost de acord. El comenta ulterior ca a acceptat sa colaboreze cu serviciile secrete deoarece, din activitatile sale anterioare stia ca:
- Razboaiele s-au declansat, aproape de fiecare data, din cauza unui esec in obtinerea de informatii secrete, prin urmare cea mai puternica arma pentru pace este sa ai informatii secrete de buna calitate.
Primul astfel de program, finantat de CIA, s-a derulat, in perioada ianuarie-august 1973, la Stanford Research Institute (SRI), din Menlo Park, California (rebotezat apoi SRI International), fiind condus de fizicianul Harold E. Puthoff Ph.D. Primele teste facute la SRI au fost simple si incununate de succes. Ofiterii CIA il rugau pe Swann sa descrie ce este intr-o cutie inchisa. Ca un rezultat al acestor teste, in octombrie 1972, s-a negociat un program pilot de opt luni, cu un buget, relativ modest, de 50.000 de dolari, numit PROGRAM DE MASURARE A BIOCAMPURILOR. Programul s-a derulat pe primele opt luni din 1973 si la el s-a asociat si Russell Targ, unul dintre colegii lui Puthoff, implicat de mai mult timp in cercetari de parapsihologie. Au fost prezenti si 3 angajati CIA. S-au derulat 55 experimente de clarviziune, unele foarte interesante. De pilda, experimentul 46, de pe 27 aprilie 1973, prevedea INCERCAREA DE A DOVEDI CA PERCEPTIA PRIN CLARVIZIUNE POATE FI EXTINSA LA DISTANTE FOARTE MARI. Obiectul tinta ales a fost planeta Jupiter. Se lucra cu doi clarvazatori in paralel. Unul era Ingo Swann, in California, celalalt Harold Sherman in Arkansas. Obiectivul era sa se vada daca cele relatate de cei doi, aflati la o distanta de 2000 de mile unul de celalalt, coincid. Raspunsul a fost pozitiv. Atata doar ca pe desenele facute de Swann cu aceasta ocazie planeta aparea inconjurata de un inel de asteroizi. Acest fapt contrazicea ceea ce stiau astronomii pe vremea aceea, dar inelul a fost descoperit in 1979 de sonda spatiala Voyager 1. Una dintre primele probleme cu care experimentatorii s-au confruntat a fost modul in care trebuie comunicat catre medium locul in care trebuie sa se deplaseze prin extracorporalitate. Din consultarile avute, solutia cea mai interesanta a venit de la Jacques Vallee, care lucra in vecinatate, in Silicon Valley. Acesta a sugerat sa se foloseasca drept adresa perechea de coordonate geografice (latitudine, longitudine). O prima tinta codificata astfel a prevazut o instalatie secreta din statul Virginia de Vest. Au fost 2 clarvazatori; unul a facut o harta detaliata a cladirii si a celor aflate pe terenul inconjurator, iar celalalt a urmarit informatii din interior, intre care coduri si parole. Rezultatele au fost confirmate ulterior de angajatii CIA. Pe 21 si 22 iulie 1973 tinta, stabilita prin coordonate, a fost o instalatie meteorologica sovieto-franceza din insula Kerguelen, aflata in sudul Oceanului Indian. Swann comenta ca, peste 6 ani, a avut ocazia sa vada o harta topografica a insulei si sa confirme ca descrisese corect principalele cladiri, culoarea lor portocalie, ca si alte caracteristici, chiar daca unele detalii din jur ii scapasera. In a doua parte a anului 1962 URSS a efectuat, in Novaia Zemlia si la Semipalatinsk, ultimele dintre cele 65 de teste nucleare in atmosfera. La inceputul anului 1963 sovieticii au semnat un moratoriu, conform caruia urma sa efectueze doar teste subterane. Intrucat de atunci spionajul american nu mai dispunea de suficiente informatii privind productia de materiale nucleare, modurile de utilizare si aplicare, ca si tendintele viitoare, in 1974 CIA a decis sa recurga la clarvazatori in acest scop.

Ingo Swann la Stanford

Lucrand la Stanford Research Institute, in cadrul unui proiect numit SCANATE, Ingo Swann a pus la punct o tehnologie a clarviziunii, numita Controled Remote Viewing (CRV). La inceput, americanii, ca si rusii, au cautat sa foloseasca in acest scop oameni care demonstrasera darul natural al dedublarii si clarviziunii. Prin CRV, o persoana oarecare poate capata, dupa un antrenament corespunzator, de circa doi ani, si cu ajutorul unor instalatii tehnice anume concepute, capacitatea de a se dedubla, adica de a se transpune, printr-o dublura astrala, intr-un punct ales de pe glob (si nu numai), fiind in stare sa vada si sa descrie apoi in detaliu locuri, instalatii, incaperi, documente secrete. Tehnica CRV de pregatire a clarvazatorilor are trei faze:
(1) Exercitii de meditatie transcendentala care largesc si implinesc campul constiintei, in armonie cu subconstientul. Aceasta faza pleaca de la presupunerea ca ceea ce impiedica oamenii sa aiba capacitatea naturala de clarviziune este controlul tiranic al constiintei care altereaza activitatea etajelor inferioare, inconstiente, ale mintii. Pentru pregatirea unui viitor clarvazator se recurge deci la inceput la tehnici de meditatie transcendentala. Metoda, veche de secole, presupune un minimum de doua sedinte a 20 de minute pe zi, un timp mai indelungat si sub indrumarea unui instructor. Erau prevazute si alte operatii complementare.
(2) Intr-o a doua faza, invatacelul trebuie sa treaca prin tehnici noninvazive de control si sincronizare emisferica a frecventelor din creier (de pilda, a celor relevate prin electroencefalograma). Aceste tehnici (metoda Hemisync, programul Gateway Voyage) fusesera puse la punct in institutul condus de Robert A. Monroe. De pilda, intr-o ureche se inducea un sunet cu frecventa de 100 Hz iar in cealalta de 104 Hz. Bataia produsa prin interferenta celor doua sunete, imperceptibila constient (in acest caz de 4 Hz, corespunzatoare undelor EEG theta), producea efecte electrochimice specifice. S-au incercat numeroase combinatii de frecvente, in dorinta de a reproduce electroencefalogramele constatate la persoanele care manifestau aptitudini paranormale. In felul acesta s-a reusit cartarea si simularea situatiilor care erau capabile sa induca stari alternative ale constiintei, sau insusiri paranormale, la subiecti anume antrenati.
(3) A treia faza a tehnicii CRV consta in insusirea unor roluri in cadrul unor scenarii continand un numar de situatii bine definite. Sunt instruite doua persoane: un medium si indrumatorul sau. Informatiile primite de subconstientul mediumului sunt inregistrate printr un sistem de procese-verbale. Mediumul nu are voie sa-si gandeasca pasii urmatori si nici sa faca interpretari, incercand, atat cat este in stare, sa elimine interventiile constiintei (rationalizari, imaginatie) care deformeaza informatia receptionata. Singurul care are voie sa interpreteze si sa indice in consecinta urmatoarele obiective de observat este indrumatorul. Tot el este cel care noteaza cele relatate. O parte din procesele verbale pot fi constituite din desene facute de medium; acestea sunt de regula schite sau simboluri cifrate, necesitand ulterior o munca de decodificare. Prin proiectul SCANATE, finantat de CIA pana in 1976, Swann a pregatit peste o duzina de persoane capabile sa realizeze performante remarcabile de vedere la distanta. La proiect a fost cooptat sporadic, intre 1972 si 1974, si Uri Geller. Acuratetea tehnicilor SRV nu e perfecta (ca de altfel a niciunei tehnici de clarviziune), dar precizia poate fi crescuta prin mai multi clarvazatori lucrand in paralel, in mod independent, asupra aceluiasi obiectiv si comparand apoi informatiile obtinute. Cu cat sunt mai multi clarvazatori simultan, cu atat creste si gradul de incredere in informatia obtinuta.

Pat Price

Un alt personaj legendar si pitoresc al clarviziunii militare americane a fost Pat Price. Cand a aparut la SRI, in preajma lui Puthoff, in 1973, era deja trecut de cincizeci de ani, si avea un CV cu ocupatii obisnuite, fara un trecut militar. El demonstra in schimb calitati native exceptionale de clarvazator. Directorul CIA, amiralul Stansfield Turner, scria despre el in 1977, in Chicago Tribune, ca putea vedea, prin abilitatile sale psihice, ce se intampla in intreaga lume. Era suficient sa-i arati fotografia unui loc si el putea spune ce activitate se desfasoara acolo in acest moment. In 1975, clarvazatorul Pat Price, pregatit astfel, a fost pus sa descrie birourile dintr-o instalatie militara subterana aflata intr-un loc secret in statul Virginia, birouri pe care Price, nu le vizitase niciodata. Descrierea a corespuns atat de bine cu realitatea incat un functionar al serviciilor secrete americane care asista la test a exclamat uluit:
- La dracu' - nu se mai poate tine niciun secret!.
Price i-a pus pe masa, in 1973, lui Puthoff, un dosar cu rezultatele unei investigatii facuta din proprie initiativa, prin care spunea ca a identificat si a descris patru locatii in care s-ar afla baze subpamantene ale extraterestrilor. Prima era sub muntele Perdido din Pirinei (3352m), unde se afla un sistem de pesteri cu vechi picturi rupestre reprezentand presupusi extraterestri. A doua in muntele Inyangani (2592m), cel mai inalt varf din Zimbabwe, Africa. A treia baza ar fi fost sub muntele Hayes din Alaska, iar a patra sub muntele Ziel din teritoriul nordic al Australiei. In iulie 1975 Price era implicat in descoperirea prin clarviziune, pentru CIA, a unor detalii privind baze din Libia utilizate de teroristi. Fiind in vizita, pe 14 iulie, in Las Vegas, a facut, aparent, un atac de cord si a murit. Incidentul a constituit un motiv invocat de CIA pentru intreruperea colaborarii cu SRI, insotita si de sugestia trecerii spionajului prin vedere la distanta la serviciile de informatii ale armatei SUA. Circumstantele mortii lui Price au ramas suspecte. S-a spus, de pilda, ca ar fi fost otravit de un asasin sovietic, apoi o persoana neidentificata ar fi aparut in spital, convingand personalul ca nu e necesara o autopsie.

(va urma)

Sursa: asfanufo.ro