www.avantaje.ro informeaza: Cu o modestie straina de aceste vremuri, o voce grava dar blanda, cu degete care taie in carne vie, dar doar pentru a ne curata de imperfectiunile care-si fac cuib in trupul nostru plamadit sa fie perfect, doctorul Octav Ginghina stie in sufletul lui ca razboiul nu e pierdut. Se pregateste constant si neintrerupt.
CV-ul care-l recomanda e lung si tradeaza o lupta neobosita cu un dusman la fel de bine pregatit ca si el. Are multiple competente in chirurgia oncologica, laparoscopica, opereaza cu succes metastaze hepatice si colo-rectale. Tineretea trebuia sa-i fie arma cu care iese la lupta cu bisturiul in mana.
Insa ultima fraza din acest interviu, insumeaza anii tuturor pacientilor salvati de mainile acoperite cu manusi albe ale doctorului Octav Ginghina.
Cancerul nu doare in fazele incipiente, adica exact in acele momente cand ar fi cel mai probabil curabil. Doare abia cand rupe barierele anatomice si invadeaza tesuturi bine inervate. Vorbim despre niste celule diferite de restul celulelor din corpul nostru, care incep sa creasca, sa invadeze structurile din jur si evident iau din resursele organismului.
- Nu va intreb de ce nu ati ramas la spitalul Universitaire Ziekenhuis Antwerpen din Belgia dupa supraspecializare. Cred ca deja ati obosit sa raspundeti la aceasta curiozitate. Totusi, ce au ei si nu avem noi?
- Un sistem foarte bine pus la punct, ordonat si foarte bine dotat. Totul este foarte atent gandit, fiecare stie ce are de facut si in final iese o treaba foarte buna. Am invatat mult in Belgia, am avut niste mentori extraordinari si am avut sansa sa lucrez intr-o clinica afiliata la Programul Eurotransplant si sa particip la interventii de chirurgie hepato-bilio-pancreatica de top. Am ramas membru al colectivului de acolo si chiar acum o luna la congresul european de chirurgie hepatica si pancreatica ne-am revazut si am povestit mult impreuna. In Romania, oamenii sunt foarte impresionati cand aud de supraspecializari in strainatate, iar daca un medic din Germania da consultatii in Bucuresti, lista pacientilor lui e automat plina fara mari eforturi. Totusi, formarea mea de baza in chirurgie a fost la Bucuresti â€" am plecat doar in anii mari de rezidentiat si dupa specialitate in Belgia. Cred ca scoala romaneasca de chirurgie inca are multe de spus si nu pot decat sa sper sa particip si eu la ea formand oameni bine pregatiti. Si asta e doar unul din motivele pentru care m-am intors, ca sa raspund partial intrebarii dumneavoastra…
- Operați ficatul si pancreasul. Cu alte cuvinte ati ales sa escaladati cel mai dificil munt. De ce?
- Eu am fost intotdeauna pasionat de chirurgia oncologica si atunci totul a venit de la sine. Am ales chirurgia hepato-bilio-pancreatica pentru ca tatal meu a murit din cauza acestei patologii. Nimic filozofic, e mai mult o chestiune personala.
- Aveti o mama celebra pe scena medicala. Asta inseamna ca destinul v-a fost pecetluit? Ați avut si o alta profesie de rezerva pe lista dorintelor?
- Da. Star rock sau sportiv de performanta. Dar nu a fost sa fie. Destinul nu a fost pecetluit. Am intrat cu entuziasm la medicina, dar dupa o perioada m-am simtit usor ratacit. Apoi am descoperit chirurgia si de atunci totul a fost foarte simplu. Cand faci ce iti place, nu e nimic greu.
- Revenind la cancer. L-ati denumit ca fiind o revolta a celulelor. Suntem in 2017 si nu exista artilerie pentru a inabusi aceasta revolta din faza incipienta. Cine nu si-a facut treaba bine in aceasta batalie?
- Nu mi-e clar cine nu si-a facut-o. Dar cancerul pare sa si-o faca foarte bine. Este foarte greu sa gasim cancere in faze incipiente. Este mare nevoie de programe dure de screening. Cand spun dure, inseamna ca noi toti trebuie sa fim constienti ca trebuie sa participam activ la ele. Lasand la o parte localizarile complexe ale carcinomului, ganditi-va la melanom â€" cancerul de piele vizibil â€" avem atatea cazuri depistate in faze avansate! La intrebarea de ce nu ne-am investigat din timp, cel mai frecvent raspuns este â€" nu am avut timp. Este foarte usor sa judecam pacientul oncologic si sa il condamnam cu replica â€" a venit prea tarziu. Oamenii nu au timp de ei si atunci cancerul isi face el timp pentru ei.