Miscarea de Rezistenta: Astazi e ziua ta: Academician Maya Simionescu (Autoare: Magda Marincovici)
Presedinte al sectiei de biologie al Academiei Romane, director-fondator al Institutului de Biologie si Patologie Celulara Nicolae Simionescu din Bucuresti, profesor asociat la universitati din SUA si Canada, doctor Honoris Causa al multor universitati din tara, autoare a sute de articole publicate in reviste de referinta. Sunt o parte din reperele prestigioasei cariere de cercetator a doamnei academician Maya Simionescu, care azi isi sarbatoreste ziua de nastere. Ca orice copil s-a visat doctor. Dar la varsta alegerii profesiei si-a dat seama ca nu ar fi un pediatru bun. Cred ca as fi plans cu fiecare copil bolnav, spunea la un moment dat. A facut Facultatea de biologie si din anul V, odata cu elaborarea lucrarii de licenta, la Institutul de Endocrinologie, incepe urcusul greu dar frumos al Everestului cercetarii. Doua personalitati i-au marcat destinul: dr. Nicolae Simionescu si profesorul George Emil Palade. La Institutul de Endocrinologie l-a intalnit pe doctorul Nicolae Simionescu, viitorul sot. Au lucrat impreuna, dedicati cercetarii care le fura tot timpul. Laboratorul le-a fost casa si microscopul cel mai pretios prieten. Amandoi priveau in aceeasi directie. Asta e lucrul care te duce inainte, spune doamna acad. Maya Simionescu. In 1969, profesorul Palade, venit din SUA, a vizitat printre alte centre si Institutul de Endocrinologie. A ajuns si in laboratorul unde munceau de dimineata pana noaptea tarziu sotii Simionescu. Abia dupa un an, cand profesorul Palade ii invita la Universitatea Rockefeller din SUA, si-au dat seama ca rezultatele prezentate atunci l-au convins asupra tenacitatii si daruirii lor. Dupa obiceiul acelor vremuri, nu li s-a permis sa mearga impreuna in SUA. Doamna acad. Maya Simionescu a plecat mai tarziu, dupa diligentele facute de insusi profesorul Palade la autoritatile statului. Acolo, a descoperit o lume diferita: o alta cultura a cercetarii. Si acolo se muncea foarte mult, dar in conditii civilizate. Aveau totul in campus: masa, laborator, teren de tenis, sala speciala pentru proiectii de filme, biblioteca deschisa la orice ora, fara condica, suspiciuni, controale.
- Muntele Everest. Intotdeauna eu compar cercetarea cu escaladarea unui munte. Vrei sa urci in Himalaya: de la baza pleaca o echipa mare, multimea urca, la nivelul doi ajung putini, la nivelul trei, doar cei care respira mai bine, si doar unul ajunge in varf. Dar toti pasii sunt esentiali, considera doamna academician.
Este o superba metafora, ilustrativa pentru destinul unui om intre oameni asa cum este cel al doamnei academician Maya Simionescu. A urcat toata viata Everestul cercetarii, fiind printre cei alesi sa ajunga in varf. La multi ani!