miriam-followme.ro: Ma-sa (Autoare: MIRIAM EUGENIA SOARE)
Suntem lesinati unul dupa altul. Daca am putea, ne-am trage pe vena unul pe celalalt. Am plecat la ora 12 noaptea, in celalalt capat de tara, ca sa ma prezinte parintilor lui. Amandoi avem emotii. Eu, pentru ca am cu cativa ani mai mult decat el si, chiar daca stiu ca nu se vad, sunt usor in garda. Mai tarziu am aflat ca el, pana la 24 de ani nu dusese nicio fata vreodata sa le-o prezinte parintilor. Nu se afisase niciodata cu vreo femeie. Si prietenii lui fusesera uimiti cand m-au cunoscut. Il adoram cand vedeam cu cata mandrie ma prezinta tuturor, in ciuda diferentei considerabile de varsta, care mie imi bantuia neobosit gandurile. Era decembrie, inainte de Craciun. Zapada viscolea pe sosea formand un tunel de fulgi disperati, in deriva. Drumul era absolut pustiu. Eram singuri, joi noaptea, pe o asemenea vreme si la o asemenea ora, pe drum. Simteam cum adrenalina imi inunda toti porii. Imi era frica sa nu ramanem inzapeziti si imi si imaginam cum, pana va ajunge cineva sa ne salveze, o sa murim inghetati ca Fetita cu chibrituri a lui Andersen. Dar ce mai conta? Daca muream impreuna, imbratisati, era perfect. Ne tineam strans de mana, nu de frica ci de nevoia de a ne atinge, de a fi mereu intr-o forma de conexiune. Doamne, ce minunate clipe ! Pe la ora 3 dimineata, in sfarsit, ajungem in curtea parintilor lui. In toata casa, luminile erau aprinse ca la Revelion. Erau toti cu ochii-n gura de oboseala, cu masa pusa si imbracati de duminica. Adica, maica-sa cu pantalonii de trening, papuci, 2 tricouri cu maneca lunga si 3 ilice crosetate din resturi, unul peste altul. Taica-su, era matrafoxat, dar acceptabil. Cred ca nevasta-sa il amenintase cu moartea daca-i face baiatul de ras in fata fetei asteia de la Bucuresti. Si el era dichisit. Avea o pereche de pantaloni cu 3 numere mai mari, de capatat si, desigur, 2 pulovere cu serpisori pe piept, fes pe cap si galosi de cauciuc. Frati-su era de o buna dispozitie dubioasa. Singura impartiala si detasata era cumnata, care ma privea pe sub gene si care, probabil, se simtea usor amenintata in ce priveste intaietatea in inima soacra-sii. Mai apoi am aflat ca mama soacra nu ar putea iubi vreo nora niciodata in viata ei. Nici daca era nor-sa Grace de Monaco n-ar fi fost suficient de buna pentru baietul ei. Masa, recunosc, era plina de bunatati si era asezata in bucataria care le tinea loc si de dormitor, parintilor lui. M-au primit cu caldura. Ne-am placut din prima. Ne-am straduit cu totii. Spre dimineata, cand sa ne ducem la culcare, mama lui ma intreaba daca sa-mi faca patul separat sau dormim impreuna. Ma uit la ea ca curca-n lemne. Imi venea s-o intreb daca nu putem dormi amandoua, asa, ca sa ma simt in siguranta. De dimineata, devreme, da' devreme rau, ma-sa da cu usa camerei noastre de perete si dintr-un pas e langa pat. Casc ochii, uluita. Vrea sa stie daca mananc omletuta sau ousoare fierte moi. Zambesc tamp, nu de alta, dar pe sub plapuma, eram cu mana bagata in pantalonii baietului, care inghetase si se prefacea ca doarme dus. Fierte moi, multumesc! Ce sa mai fac? Ma dau jos din pat, il dau dracu' de romantism si ma duc in bucatarie unde cafeaua aburea in cesti. Ne asezam eu si ma-sa, ca fetele, la cafea. Dracu' m-a pus ? In 10 minute am aflat ca are toate bolile planetei, ca-si doreste o nora doctorita si ca, fireste, e nemultumita de nora pe care deja o are pentru ca nu e de familie buna si e saraca. Puteai crede ca ei sunt cel putin Cantacuzini, cu olecuta de avere. Mai avea un necaz pe nor-sa ca nu i-a facut macar un nepot. Nici nu ma mir. Daca da asa cu usa dormitorului lor de pereti, aia doi sunt deja traumatizati, nu mai fac sex. Adio ! Mai apoi incepe sa ma descoasa, crede ea, discret, si fara ca eu sa-mi dau seama. Ma uit la ea si nu stiu daca sa rad sau sa plang. Aleg sa rad in sinea mea si sa fac pe proasta. Din tot ce ma intreaba si din tot ce spune, iti dai seama ca singura ei iubire si religie sunt banii, bunurile, obiectele. Singurul verb pe care il cunoaste este a avea si nu il conjuga mai mult decat la persoana intai singular - eu am. Nu o intereseaza prea multe despre mine. Nu o deranjeaza ca am ceva ani in plus fata de baietul ei, atata timp cat ii place masina cu care am venit, ca am casa, masa, bani, o mica afacere. Barbat-su e singurul om de treaba din familia iubitului meu. Pacat ca de dimineata de la ora 6, bea cafea cu tuica, dar probabil, altfel n-ar putea trai viata plina de munca, alergatura si lipsa de gratitudine a femeii care ii este nevasta. El face totul in curte, are serviciu si e trimis la toate cumparaturile. Nevasta-sa nu poate, vezi Doamne, e bolnava. La plecarea din casa lor mi-am privit iubitul cu nemarginita iubire si mi-am spus ca nu poate fi copilul lor, ca nu are cum sa fie parte din aceasta familie. Sunt aproape sigura, ca a fost incurcat la maternitate si ca, din greseala le-au dat copilul altei femei. Nu poate fi copilul si nici fratele acestor personaje. Iubitul meu nu poate fi fiul acestei femei grobiene, avare, interesate, curioase si apucatoare. Nuuuuuu. Dupa cativa ani, cand iubitul meu a obtinut increderea si, material, tot ce-si dorea de la mine, m-a tradat, m-a mintit, m-a inselat si nici nu are rost sa ii mai insir magariile. A apucat cu 5 maini tot ce a putut. A cerut imperativ tot ce nu i se cuvenea. L-am privit cu stupoare. Nu, nu fusese incurcat la maternitate, asa cum eu as fi putut sa jur. Era al ei, al ma-sii. Aveam impresia ca ma cert cu ea. Atunci am inteles ca, daca iti privesti iubitul si in el o vezi pe ma-sa, e bine sa fugi!

(Sursa: miriam-followme.ro)