Stiripesurse.ro: Deutsche Welle, analiza de cosmar pentru binomul SRI-DNA (Autor: Lucian Negrea )
Binomul SRI-DNA este vedeta incontetabila a sistemului de justitie din Romania, iar ravagiile facute in lumea politica sunt de notorietate si in strainatate. Jurnalistii Deutsche Welle analizeaza ultimele evenimente din Romania si arata cum a jucat SRI in dosarul Ponta-Ghita. Dosarul Ponta-Ghita-Blair a devenit notoriu. Potrivit lui, magnatul de presa si-ar fi cumparat un loc eligibil pe listele PSD furnizandu-i fostului premier Ponta cei 220.000 de euro necesari achizitiei unei vizite a lui Tony Blair in Romania. Una in stare sa-i creasca amicului politic al lui Ghita actiunile la bursa popularitatii romanesti. Pana aici, atacul la marea coruptie. Contraatacul n-a intarziat. Anonima, potrivit careia Dosarul Ponta-Ghita-Blair e suta la suta productia DNA. SRI nu are nicio contributie ar fi semnat-o niste surse. Cum care surse? Ale serviciul secret intern, reiese din analiza dedicata DNA de ziaristul cu pricina. Care, in baza interventiei de o soliditate si credibilitate iesite din comun a surselor din Serviciul Roman de Informatii, dorind ca aceasta explicatie sa ajunga la public ataca pe site.ul Tolo.ro, nu doar DNA. Ci, voluntar sau involuntar, prin aceasta institutie, pe sefa ei si a procurorilor anticoruptie, ba chiar, indirect, anticoruptia in sine. Si, nu in ultimul rand, tot implicit si fara sa-l numeasca, pe Liviu Dragnea ( un penal si el, dar in acest caz, probabil, nevinovat). Ziaristul, care publica anonima atribuita surselor din SRI si se lanseaza in baza ei in speculatii de ajutor nu doar pentru Ponta-Ghita, ci pentru intregul sistem oligarhic, cel dependent de trafic de influenta ca omul de aer, sugereaza ca magistratii lui Kövesi ar face nu justitie, ci politica. Proba principala la dosarul de politizare pe care Tolontan il construieste DNA rezida intr-o fraza a procurorilor anticoruptie. E continuta in comunicatul prin care DNA anunta investigarea lui Victor Ponta pentru prezumtiva facilitare a vizitei lui Blair la Bucuresti, pe bani grei care ar fi fost obtinuti in schimbul locului eligibil daruit de ex-seful PSD lui Ghita. DNA declara ca acest mecanism fraudulos este de natura a aduce grave prejudicii democratiei, care presupune ab initio ca persoanele care acced in functii de demnitate publica sa fie alese de catre popor potrivit principiului reprezentativitatii pe criterii de competenta profesionala si probitate. Ziaristul care publica anonima citeste insa aceasta declaratie ce tine de evidente si de un elementar bun simt, iar nu de vreo agenda politica, in cheia unui thriller politic. O vede enorm si o simte monstruos. Ar fi, potrivit lui, o premiera prin care parchetul anticoruptie ar decide printr-un document oficial ce e OK si ce nu e OK sa alegem noi. Mda. Asa o fi oare? Pai sa ne bucuram in acest caz. Sa topaim intr-un picior, entuziasmati ca, in sfarsit, avem optiuni. Cea pe care vrea sa ne-o procure, s-o apere, ori sa o garanteze Catalin Tolontan, luandu-se in piept cu anticoruptia, este aceea de a alege politicieni corupti si incompetenti. Si de a ne alerta, ca DNA, acest monstru politizat, vrea sa ne-o ia, punand sub acuzare politicieni antipatici, despre care, daca i-am da crezare gazetarului sportiv, n-ar fi vorba defel. Realitatea simpla e ca scopul existentei DNA e sa curete de corupti varfurile statului roman. Iar aceste varfuri sunt, din pacate, politice. Painea de toate zilele a DNA e deci politicianul, de vreme ce marea coruptie romaneasca se ascunde in increngatura dintre politica, viata de afaceri, presa si justitia care in Romania n-a existat veacuri la rand decat nominal, ca o entitate pe deplin sau partial politizata. A demonstra intelegerea vietii politice, a legilor, regulilor si principiilor ei de temelie e tot ce poate fi mai firesc pentru o institutie a justitiei care urmareste sa pedepseasca delictele ce le incalca si le corup. Realitatea simpla e ca DNA furnizeaza, intr-adevar o premiera, cum spune Tolontan. Dar nu in sensul in care foloseste acest cuvant ziaristul roman. Ci in sensul in care aceasta institutie creata candva de Monica Macovei a oferit romanilor prima mostra de justitie realmente independenta din istoria tarii. Ceea ce nu inseamna ca ar fi infailibila. Sau mai presus de critici indreptatite. Ci doar ca activitatea ei trebuie judecata extrem de sobru inainte sa se treaca la desfiintarea ei, fie si doar retorica, prin rechizitorii revoltate, formulate in baza unor anonime si a unor interese catusi de putin transparente, intr-un stat in care echilibrul puterilor continua sa fie, ca si independenta justitiei, extrem de precar. Pe moment mingea e in curtea SRI. Interventia jurnalistului roman sugereaza voluntar sau involuntar observatorilor, ca, inainte de proximele alegeri, serviciul secret intern incearca sa-i apere pe Ponta si pe Ghita si, implicit, sa-i dezavueze adversarii gen Dragnea, faultand, concomitent, popularul DNA. Indiferent daca lucrurile stau asa ori nu, SRI trebuie sa ia atitudine si s-o faca in mod credibil. Stie serviciul de informatii intern despre prezumtivele surse” din interiorul sau care se distreaza remitand presei anonime? Vrea SRI sa-l salveze pe Ponta, dupa cum se intreaba Sabina Fati intr-un editorial din Romania Libera? Se disociaza conducerea agentilor secreti de surse? Sau si le asuma? Invariabila reactie pe care mi-o provoaca asemenea istorii cu iremediabil iz de scrisoare pierduta, nelipsite inaintea mai tuturor alegerilor romanesti, e una de amuzament caragialesc combinata cu o usoara senzatie de greata. E clar ca independenta justitiei nu-i inca defel batuta in cuie, la Bucuresti. Iar democratia? Se-ndeparteaza parca, din pacate, in loc sa se apropie, scriu cei de la Deutsche Welle.