Senatorul Sorin-Constantin Lazar a sustinut o declaratie politica intitulata: Dificultatile absolventilor de a intra pe piata fortei de munca.Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Luna iunie nu este doar luna sfarsitului unui an scolar, dar reprezinta o noua generatie de tineri absolventi care intra intr-o noua etapa a vietii lor. Pentru cei care sunt absolventi ai studiilor universitare, presupune chiar necesitatea de a gasi un loc de munca si de a fi independent financiar.
Cu toate acestea, studii recente ne arata ca tinerii absolventi intampina foarte multe dificultati in drumul catre un loc de munca bine platit si, mai ales, corespunzator pregatirii lor. Din pacate, Romania se confrunta cu o problema de proportii in ceea ce priveste insertia tinerilor absolventi pe piata muncii, influentata de o serie de factori cum ar fi restructurarile si evolutiile economice, proliferarea unor noi forme de ocupare, cresterea somajului in randul tinerilor, prelungirea perioadei de educatie, migratia si cresterea mobilitatii geografice. In Romania, ca si in majoritatea tarilor Uniunii Europene, somajul in randul tinerilor ramane o problema sociala cu implicatii importante la nivelul intregii societati, de aceea facilitarea tranzitiei de la scoala la munca trebuie sa devina o prioritate nationala.
Prelungirea timpului de tranzitie de la scoala la munca este explicata de o serie de factori, dintre care cei mai importanti constau in restructurarile si evolutiile economice, proliferarea unor noi forme de ocupare, cresterea somajului in randul tinerilor, schimbari in sistemele de protectie sociala, prelungirea perioadei de educatie etc.
Este unanim acceptata ideea ca integrarea tinerilor pe piata muncii joaca un rol hotarator in determinarea bunastarii lor economice si sociale si in dezvoltarea lor ulterioara.
In gasirea primului job, competentele transversale sunt mult mai importante decat cele specifice. Atat pentru absolventi, cat si pentru recrutori, competentele specifice, dobandite in cadrul programelor de studii, sunt importante, insa ocupa un loc secundar fata de cele transversale, dupa cum arata o cercetare ampla in acest sens. Astfel, majoritatea absolventilor considera ca mai mult de jumatate (55%) dintre cunostintele si abilitatile de care au nevoie la locul de munca au fost dobandite sau deprinse chiar la locul de munca, aproximativ o treime (32%) au fost dobandite in facultate, iar 14% au fost dobandite in alte imprejurari. In plus, majoritatea angajatorilor considera ca studentii ar trebui sa fie deja specializati in momentul obtinerii diplomei de licenta. Mai mult, atat angajatorii, cat si absolventii considera ca in momentul de fata sistemul de invatamant superior reuseste sa furnizeze absolventilor cunostintele teoretice de care acestia au nevoie, nu insa si abilitatile practice.
Exista o diferenta intre ceea ce ofera facultatile si cerintele de la locul de munca. In realitate, angajatorii sunt mai degraba interesati de competentele pe care le au absolventii si de experienta anterioara de lucru si mai putin de specializarea absolvita sau de prestigiul universitatii. Aproape jumatate dintre angajatorii intervievati raporteaza comportamente de implicare in formarea continua, prin organizarea de traininguri pentru propriii lor angajati.
Este nevoie de o dezbatere mai sustinuta pe aceasta tema, pentru a putea raspunde unui context mai larg care include expansiunea pana la masificare a invatamantului universitar, discutia despre relevanta diplomelor universitare si relativa ramanere in urma a societatii romanesti in ce priveste accesul la formarea tertiara. Expansiunea curenta a invatamantului superior este adesea etichetata drept benefica pentru societate. Ea conduce la o populatie competenta profesional, cu o productivitate crescuta, impartasind orientari valorice catre autonomie si creativitate, capabila sa contribuie la un progres tehnologic si social accelerat. Pe de alta parte insa, apar controverse legate de calitatea specializarii si, implicit, de eficienta utilizarii resurselor financiare alocate catre educatia superioara.
Consider ca este necesar sa aducem impreuna educatia superioara si piata muncii, sustinand cresterea relevantei invatamantului superior in raport cu piata fortei de munca. Iata de ce trebuie urmarit atat parcursul educational al unui tanar, cat si nivelul lui de angajabilitate pe piata muncii. Statul trebuie sa implementeze masuri eficiente care faciliteaza analiza gradului de corelare a ofertei educationale cu piata muncii. In plus, invatamantul superior are nevoie de un sistem integrat care sa cuprinda toate informatiile in timp real din sistemele anterioare create si din universitati pentru a avea o imagine reala a capitalului uman dezvoltat prin invatamant superior. Cu siguranta ca acest fapt ar ajuta la implementarea politicilor educationale ale Uniunii Europene. De altfel, trebuie sustinuta consolidarea relatiilor dintre universitati, studenti, absolventi si mediul socio-economic, promovand schimbul de experienta si contributia la constructia unei comunitati virtuale reprezentative, care sa faciliteze schimbul de informatii dintre actorii din invatamantul superior si mediul socio-economic.
Trebuie sa intelegem ca intrebarea: Incotro se indreapta invatamantul universitar? nu este o interogatie retorica, ci una care sta la baza dezvoltarii politicilor si strategiilor educationale romanesti. O intrebare la care responsabilii educatiei nu pot da un raspuns pertinent fara date corecte si actualizate, care sa permita realizarea unor analize predictive valide.
Iata de ce trebuie cu totii sa ne adresam urmatoarele intrebari:
Cati studenti sunt la momentul actual in Romania? Cati dintre acestia absolva si cati reusesc sa se angajeze in specializarile studiate? Cum se aloca finantarile acordate de catre stat? Care sunt domeniile de doctorat cele mai cautate in Romania? Cati dintre absolventii facultatilor romanesti aleg sa lucreze peste hotare? Care este nivelul de absorbtie al pietei fortei de munca locale? Ce verticale industriale se confrunta cu un deficit de resurse si care sunt domeniile expuse la acest risc in viitor?
Sunt intrebari la care sistemul educational romanesc nu poate oferi, inca, rapid si clar, raspunsuri pertinente fara a avea acces liber la date deschise, validate, actualizate si intercorelate. Lipsurile pe care sistemul educational autohton le inregistreaza inca la acest nivel au un impact direct asupra eficientei si calitatii politicilor si strategiilor educationale din Romania, iar repercusiunile profunde sunt vizibile pe termen lung.
Iata de ce consider ca este esential sa fie centralizate datele necesare pentru a avea raspunsuri clare si pertinente la toate intrebarile de mai sus. Doar apoi vom putea sustine pasii necesari pentru corectarea starii de fapt si doar atunci vom putea ajunge sa discutam in mod concret de aspecte precum finantarea institutiilor universitare in functie de rata de angajare.
Va invit sa cerem in mod deschis centralizarea acestor date, pentru ca apoi sa putem sustine implementarea eficienta a masurilor care se impun.