MAGAZIN: CIA ne recomanda cum sa investigam OZN-urile (Autor: DAN D. FARCAS)
In precedentele doua articole de pe aceasta pagina a revistei Magazin am reprodus pasaje din documente CIA din perioada 1949-1953, care dovedeau interesul deosebit al acestei agentii pentru fenomenul OZN, in acea perioada. Documentele au fost postate chiar pe site-ul oficial al CIA, pe 21 ianuarie 2016. Tot acolo se face trimitere si la un material elaborat la aceeasi data si intitulat CUM SA INVESTIGAM FARFURIILE ZBURATOARE. Deci, dincolo de termenul peiorativ de FARFURIE ZBURATOARE, nici vorba de negarea fenomenului sau de descurajarea investigarii sale. Cred ca va fi interesant pentru cititorii nostri sa reproduc mai jos ideile esentiale din acest document.
La inceput, este expus, detaliat, cazul politistului Lonnie Zamora care a vazut, in seara de 24 aprilie 1964, langa Socorro, New Mexico, aterizand un obiect eliptic, alb, cu diametrul cam de 6-7 metri, asezat pe patru picioare telescopice, langa care erau doi indivizi ca niste baieti tineri sau adulti foarte scunzi, in combinezoane albe s.a.m.d.
Apoi documentul CIA aminteste rolul sau legat de proiectul Blue Book al Air Force, proiect care a colectat, intre 1947 si 1969, 12.618 observatii OZN, dintre care 701 raman neidentificate, intre care si cazul Zamora. Cu toate ca CIA nu a fost afiliat direct la proiectul Blue Book, agentia a jucat un rol important in investigarea OZN-urilor. Deci CIA si USAF au invatat un lucru sau doua despre cum trebuie investigata o observatie OZN, deci pot oferi 10 sfaturi atunci cand se investigheaza o farfurie zburatoare:
Ochi vigilenti
1) Organizati un grup care sa investigheze si sa evalueze observatiile. Inainte de decembrie 1947, nu a existat nicio organizatie si nici standarde pentru a evalua rapoartele privind observatiile OZN. Pentru a pune capat confuziei, seful Serviciului Tehnic al Comandamentului Fortelor Aeriene, generalul Nathan Twining, a creat in 1948 proiectul SIGN (denumit initial Proiectul Saucer) pentru a colecta, aduna, evalua si distribui in cadrul guvernului toate informatiile referitoare la aceste observatii. A urmat proiectul GRUDGE, care in 1952, s-a transformat in Proiectul Blue Book.
2) Determinati obiectivele investigatiilor dumneavoastra. Preocuparea CIA privind OZN-urile a fost substantiala pana la inceputul anilor 1950, din cauza potentialului pericol la adresa securitatii nationale reprezentat de aceste obiecte zburatoare neidentificate. Cei mai multi oficiali nu au crezut ca observatiile aveau origine extraterestra; in schimb OZN-urile in cauza puteau fi noi arme sovietice.
Echipa proiectului Blue Book a definit trei obiective principale de investigat - sa determine daca fenomenele OZN prezinta o amenintare la adresa securitatii SUA, sau un progres tehnologic, utilizabil pentru cercetarea si dezvoltarea din SUA, si sa explice ori sa identifice stimulii care au determinat observatorul sa raporteze un OZN. Nici Blue Book, nici proiectele anterioare cu privire la acest subiect - spune materialul CIA - nu au exclus posibilitatea ca fenomenele sa fie extraterestre; totusi cercetarea si investigatiile s-au axat in principal pe implicatiile nationale de securitate, in special pe posibilele progrese tehnologice ale sovieticilor.
3) Consultati expertii. De-a lungul anilor 1950 si 1960, guvernul american a condus sau a sponsorizat diverse mese rotunde, proiecte si alte studii pentru a cerceta fenomenul OZN. Intre acestea a fost si Grupul stiintific consultativ pentru obiecte zburatoare neidentificate, cunoscut si sub numele de PANELUL ROBERTSON, sponsorizat in 1953 de CIA, numit astfel dupa remarcabilul fizician H.P. Robertson de la California Institute of Technology, care a ajutat la alcatuirea grupului de distinsi oameni de stiinta civili, in vederea studierii problematicii OZN.
4) Creati un sistem de raportare pentru a organiza cazurile. Pentru raportarea unor observatii OZN, Centrul de informatii tehnice al Fortelor Aeriene (ATIC) a dezvoltat chestionare care au fost utilizate pe toata durata proiectului Blue Book. Formularele erau gandite sa furnizeze anchetatorilor informatii suficiente pentru a determina ce anume putea fi, cel mai probabil, fenomenul neidentificat. Durata observatiei, data, ora, locul, pozitia pe cer, conditiile meteorologice, precum si modul de aparitie sau disparitie sunt indicii esentiale pentru ca investigatorii sa evalueze rapoartele OZN. Proiectul Blue Book a clasificat apoi observatiile in functie de cauzele pe care echipa le suspecta pentru explicarea lor: astronomice (inclusiv stele stralucitoare, planete, comete, bolizi, meteoriti si aurore); aeronave (avioane cu elice, avioane cu reactie, misiuni de realimentare, aeronave fotografice, avioane de publicitate, elicoptere); baloane; sateliti; altele (inclusiv rachete, reflectii, miraje, faruri, pasari, zmeie, indicatii radar false, farse, artificii, rachete de semnalizare); date insuficiente; si in cele din urma, neidentificate.
Potrivit lui Hector Quintanilla, ultimul sef al proiectului Blue Book:
- O observatie este considerata neidentificata atunci cand un raport contine aparent toate datele necesare pentru a sugera o ipoteza valida, dar descrierea acesteia nu poate fi corelata cu un obiect sau fenomen cunoscut.
5) Eliminati cazurile fals pozitive. Dintre rapoartele primite, privind observatii OZN, trebuie eliminate cele care par a avea cauze cunoscute sau probabile, lasand doar acele putine care sunt inexplicabile, pentru ca anchetatorii sa se poata concentra asupra cazurilor cu adevarat misterioase. Uneori anumite cauze, cum ar fi prototipurile secrete de avioane, ar putea fi identificate ulterior.
6) Elaborati o metodologie pentru a identifica aeronavele si alte fenomene aeriene obisnuite, luate drept OZN-uri. Se intampla adesea ca un avion obisnuit (sau secret) sa fie luat drept un OZN. Deci este important ca analistii sa cunoasca particularitatile diferitelor tipuri de aeronave si fenomene aeriene, pentru a evalua corect observatia. Pentru a ajuta anchetatorii sa evalueze rapoartele primite, in metodologia Blue Book existau descrieri detaliate cu ce anume caracterizeaza fiecare tip de aeronava sau fenomen astronomic, inclusiv modul in care ar putea fi confundat cu un OZN.
Atentie la dovezi
7) Examinati dovezile aduse de martori. Fotografiile, clipurile video sau inregistrarile audio pot fi extrem de utile in evaluarea unui raport OZN. Un caz celebru examinat de Grupul Robertson a fost OBSERVATIA TREMONTON, UTAH, din 1952. Atunci, un cuplu, cu doi copii, care calatoreau pe State Highway 30, au vazut ceea ce pareau a fi 10-12 obiecte luminoase stralucitoare care se deplasau pe cer, spre vest, in formatie. Sotul a fost capabil sa inregistreze, pe aproximativ 1600 de cadre ale unui film cinematografic Kodachrome, unele dintre obiecte. Laboratorul de interpretare foto al US Navy a certificat ca obiectele nu erau pasari, baloane, avioane sau reflectii, mentionand si ca obiectele aveau lumina proprie.
8) Realizati experimente controlate. Panelul Robertson sugera ca, pentru investigarea unor cazuri (cum ar fi cel din Tremonton), ar fi fost necesare si experimente controlate, care sa reproduca in laborator fenomenele necunoscute observate. Din pacate, ideea nu este realizabila in majoritatea cazurilor, inclusiv datorita costurilor.
9) Colectati si testati dovezile fizice si juridice. In cazul Zamora (de la inceputul acestui articol), Quintanilla sustinea ca, in cursul anchetei si, imediat dupa aceea s-a verificat tot ce era omeneste posibil sa se verifice. El a adus contoare Geiger, de la baza Air Force Kirtland, pentru a testa radiatiile din zona de aterizare si a trimis probele de sol la Laboratorul de Materiale al Air Force. Analiza solului n-a dezvaluit niciun material strain. Radiatiile au fost normale pentru urme si pentru zona inconjuratoare. Quintanilla mai preciza:
- Analiza de laborator a unei perii arse nu a evidentiat substante chimice care puteau fi reziduuri ale propulsoarelor. Pe ansamblu, rezultatele studiului au fost negative. Nu s-a putut gasi nicio explicatie acceptabila pentru misteriosul eveniment.
10) Descurajati raportarile false. Este important sa putem deosebi semnalul de zgomot. Daca sunt prea multe rapoarte false sau nedorite, devine tot mai dificil sa gasim cele cateva bune, demne de investigat sau de atentie.
La inceputul anilor 1950, CIA a fost preocupata de faptul ca, din cauza situatiei tensionate din perioada Razboiului Rece, sovieticii ar putea folosi rapoartele OZN pentru a starni panica si isterie in masa, ca si pentru supraincarcarea sistemului de avertizare a apararii aerului din SUA, astfel incat sa nu se mai poata distinge tintele reale de presupusele OZN-uri. Grupul Robertson a sugerat in acest sens educarea armatei, a cercetatorilor si chiar a publicului cu privire la modul de a identifica obiecte sau fenomene frecvent confundate cu OZN-uri. Dar vom mai comenta aceste aspecte si in numarul viitor.