Dr Mihai Gafencu: Are copilul febra! Intotdeauna e banuita o infectie respiratorie. Dar poate fi si o infectie urinara, adesea neglijata / mariustuca.ro/ Autoare: Magda Marincovici
Chiar este un privilegiu sa vorbesti cu doctorul Mihai Gafencu, nefrolog pediatru la Spitalul Clinic de Copii Louis Turcanu Timisoara. Deoarece este unul din cei 10-11 nefrologi pediatri din Romania. Si tocmai pentru ca sunt atat de putini nefrologi pentru copii, dr. Gafencu insista asupra rolului esential pe care il are medicul de familie in depistarea la copil a bolii de rinichi in faze incipiente. Si, culmea, nici nu-i chiar atat de dificil: este suficient un simplu examen de urina. Asadar, cand copilul are febra, ar trebui banuita nu numai o infectie respiratorie, ci si o infectie urinara, care poate deschide poarta bolii cronice de rinichi, avertizeaza dr. Gafencu.
- Insistati pe preventia afectiunilor renale. De fapt, cand trebuie sa inceapa?
- Incepe imediat dupa venirea pe lume a pruncului, cu medicul ginecolog, neonatologul, pediatrul, care trebuie sa se gandeasca la o boala renala, chiar daca are doar o suspiciune de largire a unor spatii renale. Dar sa stiti ca aceasta suspiciune poate fi evidentiata de ecografia fetala. Iar mai apoi, copilul trebuie tinut sub observatie, deoarece acele spatii mai largi contin o urina, care are risc mai mare de a se infecta, ceea ce duce la cel putin doua dintre cauzele insuficientei renale la copilul mic: cauza malformativa si cauza infectioasa. Repet, la sugar si copilul mic. Pentru ca, mai apoi, se adauga, sa zicem, painea bolilor renale, care sunt bolile parenchimatoase, care tin de rinichi. Si sunt o sumedenie de boli, majoritatea din categoria bolilor rare. Iar la varsta mai mare avem cateva boli, printre care, iata, acum avem sindromul hemolitic uremic, despre care toata lumea a aflat. Aceste boli sau sechelaritate mare, adica pot da afectare cronica.
- O paranteza: ce le spuneti parintilor, despre sechelele in cazul sindromului hemolitic uremic?
Plastic, eu spun ca este asa de puternica izbitura asupra rinichiului incat procentul sechelelor este de 80% .
- Revenind la preventie, ce rol are medicul de familie?
Medicul de familie, pediatrul ar trebui sa aiba in vedere patologia renala.
- Adica?
De exemplu, copilul are febra. Medicul de familie sa se gandeasca la o infectie, dar nu numai din sfera respiratorie, in zona urechii, ci si la o infectie urinara. Un ecografist, chiar la o mica suspiciune de malformatie renala ar trebui sa trimita copilul intr-un centru specializat in imagistica sau de nefrologie pediatrica, pentru ca diagnosticul si tratamentul sa aiba loc in faze incipiente. Cand medicul de familie are o suspiciune de alterare renala, evidentiata printr-un examen sumar si simplu de urina, de asemenea, trebuie sa trimita copilul la un centru de nefrologie pediatrica. Pentru ca, in spatele acestei suspiciuni, se poate ascunde o boala terminala sau cu potential de boala cronica renala.
- Deci care e mesajul?
Ca trebuie efectuata si urocultura si, in nici un caz, nu trebuie administrate antibiotice, fara a exista dovada infectiei si a cauzei acesteia. Pentru ca, asa cum spunem noi, infectia este decapitata, dar se ajunge la situatia ca nu se mai stie ce se trateaza. Asta tine de asistenta medicala primara, de medicul care vine primul in contact cu copilul.
- Adolescentul cu boala cronica de rinichi, ce perspective are ca adult?
Evident mai sumbra. Deoarece pana si solutia transplantului nu este una definitiva. Transplantul renal tine un numar de ani. Nu exista transplant renal facut la 16 ani si pacientul sa fi decedat cu acelasi rinichi la peste 80 de ani. Rinichiul transplantat se strica din diverse cauze, cum sunt cele infectioase, secundare tratamentului anti-rejet. De aceea, retransplantarea devine o regula si calitatea vietii lui este afectata.
- Cum se vede in cifre boala cronica de rinichi la copil?
Ma refer la cifrele exacte ale bolii cronice de rinichi la copil, adica a copiilor care ajung in dializa sau transplant renal, monitorizati de noi, un grup de zece specialisti. Avem patru centre Iasi, Cluj, Timisoara, Bucuresti: Bucuresti, Cluj si Iasi fiecare, in medie, cu cate 10 copii hemodalizati, la care se adauga o medie de 4-5 copii cu dializa peritoneala. De fapt, dializa peritoneala este mai raspandita la copilul mic, deoarece hemodializa presupune un vas mare si la copilul mic ar trebui sa ne asteptam ca abordul vaselor sa fie mai dificil. La Cluj, cel mai puternic centru de nefrologie pentru copii, unde activeaza prof. dr. Bizo de peste 20 de ani, avem o sumedenie de copii transplantati. De exemplu, noi la Timisoara avem aproximativ 12, iar la Cluj sunt de zece ori mai mult.
- Ati amintit de cele patru centre de nefrologie pediatrica, dar cati specialisti sunt in toata tara?
Avem patru centre la Bucuresti, Cluj, Iasi si Timisoara si doar 10-11 nefrologi pediatri.