Dupa 26 ani. Despre Revolutie si despre Romania de azi / 20/12/2015
(Continuare)
Faptele care au dus la caderea regimului ceausist sunt cunoscute. Oricat ar cauta unii lovituri de stat, conspiratii si interventii straine, adevarul este mult mai simplu, si il stim toti: nu se mai putea, ne ajunsese tuturor cutitul la os, dupa cea mai dura perioada de austeritate din perioada postbelica, dintr-o tara europeana. Trebuie s-o spunem: decizia lui Ceausescu, de a plati datoriile externe intr-un timp atat de scurt a dus la reducerea drastica a consumului intern, la rationalizarea alimentelor, energiei, combustibililor, la mizeria din scoli si spitale, la fortarea exporturilor, la reducerea investitiilor in momentul in care aparatul productiv, construit in anii 60 si 70 avea nevoie de modernizare, cand trebuia introdus progresul tehnologic in diverse domenii, precum informatica, microelectronica, spre exemplu.
Nu avea cum se termina bine o astfel de perioada de lipsuri, care a dus la saracirea multor romani, care abia gustasera din fructele unei relative bunastari. Intr-un fel, Romania avusese ceea ce francezii au numit ”cei treizeci de ani gloriosi”, perioada post-belica de dezvoltare economica, in care o larga masa de cetateni a avut acces la consum, la educatie si sanatate, la o locuire decenta. ,,Statul Bunastarii,, a existat, cu limitele de rigoare, si in Romania. Ultimii ani ai epocii ceausiste au insemnat insa inceputul dezmembrarii lui, dezmembrare accentuata de tranzitie, si apoi de dogma neo-liberala, imbratisata la inceput de dreapta, si mai nou, si de stanga.
Orice miscare radicala de acest gen, orice revolutie, are niste forte motrice. In 1989 ele au fost muncitorimea din marile orase industrializate: Bucuresti, Timisoara, Brasov, Iasi, Cluj, Sibiu, si embrionul de clasa de mijloc, constituit din intelectualitatea tehnica, economica si umanista, pe de alta parte.De mentionat prezenta masiva, in strada, a tinerilor. Acest lucru era evident inca de la revolta sociala de la Brasov, din 15 noiembrie 1987. Se nastea un soi de constiinta de civica, intr-o tara cu o structura sociala premoderna pana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand la sat locuia circa 80% din populatia tarii. Iar intelectualitatea se extinsese ca numar, si ca importanta sociala, abia dupa 1960, odata cu accelerarea urbanizarii. Fiecare dintre cele doua forte avea propriile nevoi si propriile frustrari, dar si propriile viziuni despre viitor.
Faptul ca Timisoara a fost punctul de pornire al evenimentelor care au dus la caderea ceausismului are o explicatie: diversitatea sa, nu doar etnica si religioasa, ci si industriala, intelectuala, culturala. Istoric vorbind, Timisoara a fost un spatiu al libertatii si al tolerantei, al ideilor si al solidaritatilor. Solidarizarea comunitatii cu pastorul Laszlo Tokes a fost fireasca, in spiritul Timisoarei. Cum la fel de firesti au fost cerintele timisorenilor, in zilele ce au urmat zilei de 16 decembrie 1989. Printre care alegeri libere, chintesenta democratiei.
Prezenta muncitorilor in strada a fost momentul determinant, care a dus la caderea regimului ceausist. Toate aceste proteste, si cele dinaintea lor: Brasov, Valea Jiului, au fost anti-totalitare. Etichetele au mai putina importanta: esenta conteaza. Cum am spus, din 1938 pana in 1989 a existat o succesiune de regimuri totalitare. Despre unele s-a spus ca au fost de dreapta, despre unul ca a fost de stanga. Totalitarismul, in sine, este o ideologie aparte, si este dincolo de stanga sau de dreapta.
Revolutia Romana a fost un mare moment de demnitate al poporului roman. Si ne lasa o mostenire: democratia, care insa nu este un dat. Pentru ea trebuie luptat permanent. Pentru ca stim ce inseamna lipsa ei. Si nu putem accepta revenirea la totalitarism. La fel de periculos este procesul de golire de continut a democratiei, marginalizarea institutiilor ei fundamentale, Parlamentul, in special, transformarea partidelor politice intr-un soi de spectatori, menite doar sa dea impresia de pluralism politic, si, ceea ce nu putem accepta, deposedarea poporului de suveranitatea sa, prin anularea, pe diverse cai, a votului sau.
Ne aflam intr-un moment critic in dezvoltarea regimului politic romanesc. Si el nu are cum sa nu se reflecte in plan economic si social. Pe cine reprezinta un guvern de tehnocrati, cine il controleaza, democratic, asa cum scrie in Constitutie, cand nu mai stim cine si-l asuma politic, cine este puterea, cine opozitia, care ii este programul? In Parlament se voteaza fara o minima dezbatere legi cu impact determinant asupra vietii oamenilor. Societatea civila a luat locul cetatenilor, si schimba guverne, impune programe, numeste ministri, creeaza institutii. Minoritati agresive promoveaza interese private, in dauna interesului public. Nu asa ceva am vrut in decembrie 1989.
(Va urma)
Sursa: https://ioniliescu.wordpress.com/2015/12/20/dupa-26-ani-despre-revolutie-si-despre-romania-de-azi/