Infectii nosocomiale: Sunt in orice spital, mai ales in sectiile de terapia intensiva, chiar daca acestea sunt saloane cu unul-doi pacienti/ mariustuca.ro / Autoare: Magda Marincovici
In aceste zile, toata lumea vorbeste si se pricepe infectiile nosocomiale.Profesorul doctor Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului National de Boli Infectioase Matei Bals , ne spune ce sunt, de unde vin si cum pot fi tinute sub control infectiile nosocomiale.
- Ce sunt infectiile nosocomiale?
- Infectiile nosocomiale sunt infectii dobandite in spital, dar ele se impart in doua categorii: infectii nosocomiale dobandite in spital, dar cu germeni proprii, adica pacientul vine cu germenii de acasa, dar dezvolta infectia in spital; infectii nosocomiale cu germeni proprii spitalului, caz in care pacientul fie dobandeste germenul de la un pacient alaturat, fie gemenul este colportat prin diverse manevre medicale.
- In spitale, se fac prelevari periodice pentru a se sti situatia din acest punct de vedere?
- Categoric da. Exista un ordin al ministrului Sanatatii in care se stipuleaza clar infiintarea, la nivelul fiecarei unitati spitalicesti, a unui grup care formeaza serviciul de prevenire a infectiilor nosocomiale, care are obligativitatea de a verifica, in mod periodic, circulatia microbilor cu potential de rezistenta la antibiotice. Aceste date se inregistreaza si tot acest grup raporteaza situatia privind infectiile nosocomiale la directiile de sanatate publica.
- De fapt, sub denumirea asta de infectii nosocomiale ce se ascund?
- Bacterii, virusuri, fungi. Sunt microorganisme care ne inconjoara. Si fiecare om are cam de 10 ori mai multe microorganisme care-l tapeteaza la nivelul pielii si mucoaselor, comparativ cu numarul propriilor celule din corpul lui. Deci noi suntem in simbioza cu microorganismele. Asta trebuie sa ne fie cat se poate de clar. Numai ca aceste microorganisme, care pot forma un scut protector in jurul nostru, in anumite momente, de imunodepresie ale sistemelor noastre de aparare, cum ar fi distrugerea pielii, a mucoaselor, odata ce sunt invalidate scot din functiune prima bariera de protectie impotriva lor, respectiv, impotriva microorganismelor, asa-zisele microorganisme oportuniste. Adica, sunt micoorganisme care profita de pe urma unei anumite situatii de imunodeficienta de moment pentru a genera infectii.
- Ce microorganisme sunt in spitale, in afara de pioceanic, despre care am tot auzit?
- Sunt foarte multe microorganisme. De exemplu, stafiloccocul auriu rezistent la meticilina. In momentul de fata, el recunoaste doua forme: una de spital si alta comunitara. Forma comunitara da infectii asa-zise de tip nosocomial la copiii, la tinerii care poarta adidasi, incaltaminte care nu lasa piciorul ca sa respire etc. Acestia pot veni la spital cu infectia cu o gena rezistenta. Totusi, fac parte din categoria infectiilor cu germeni de spital. Ceea ce este fals, prin definitie. Dar s-a mostenit si este greu de scos din circulatie aceasta sintagma. Sunt si alte infectii care apar la pacientul care este ventilat mecanic. Este pacientul aflat in imposibilitatea de a respira. La acest pacient, mecanismele de aparare la nivelului tractului respirator sunt compromise, toti germenii de acolo pot sa ajunga la nivel alveolar, lucru pe care, in mod obisnuit, nu-l reusesc. Prin ventilarea mecanica are loc introducerea de aer din afara, cu presiune, tocmai pentru a ajunge oxigenul la nivel de alveole si a se realiza schimbul de gaze. Dar odata cu aceasta presiune indusa ajung si microorganisme, care pot provoca asa-numita bronhopneumonie de ventilatie.
- Evident, apar intrebarea: sa abandonam ventilatia?
- Daca nu ventilam mecanic persoana respectiva cu siguranta se va prapadi. Este un risc, un risc asumat.
- Intr-o unitate spitaliceasca, sunt sectii mai predispuse ca sa spun asa acestui tip de infectii?
- Sunt o serie de sectii pe care le numim la risc”. De exemplu, terapia intensiva. Daca sunt sectii de terapie intensiva cu mai multe paturi intr-un singur salon, riscul de infectii nosocomiale creste in functie de numarul de paturi. Daca sunt sectii de terapie intensiva de genul salonul si unul-doi pacienti cel mult, evident, acest risc scade. Dar si in aceasta situatie sunt o serie de metode prin care se actioneaza pentru micsorarea riscului, respectiv incarcatura bacteriana. Aceste metode constau in masuri-standard de igiena si o serie de dezinfectante, care au rolul de a distruge aceste microorganisme in asa fel incat sa nu ajunga sa colonizeze pacientul.
- Stiti ca, in prezent, in spitalele care au avut raniti in clubul colectiv se deruleaza controale care vizeaza tocmai infectiile nosocomiale. De fapt, cum se procedeaza?
- Nu stiu care este tema precisa a acestui control, probabil are loc si o evaluare a acestor pacienti care sunt la risc, dar si o evaluare a conditiilor de igiena locale si a masurilor de prevenire a infectiilor nosocomiale.
- Domnule profesor, va rog sa ne spuneti cat influenteaza acest tip de infectii soarta unui pacient de tipul celul cu arsuri de la clubul colectiv?
- Spuneam la inceput ca pe piele si la nivelul mucoaselor sunt de 10 ori mai multe bacterii decat propriile noastre celule. Evident ca este un avantaj net al microorganismelor. In contextul in care pielea este afectata pe o suprafata mare, inclusiv mucoasa tractului respirator, aceste microorganisme ajung sa colonizeze direct o suprafata care nu are nici un mijloc de aparare. Evident, in acest context, aceste microorganisme pot genera infectii. Dar si in acest caz este greu de spus daca pacientul se prapadeste cu infectie sau din cauza infectiei. Sunt pacienti care dezvolta infectia, dar nu aceasta este cea care le provoaca decesul, ci, dimpotriva, de insuficienta de organ, constituita initial. Acest tip de pacient este unul in soc, cu afectarea multor organe: afectarea rinichilor, acesita nu-si mai indeplinesc functia de detoxifiere, afectarea hepatica, ficatul nu mai detoxifica tot ceea ce primeste, si prima care sufera este inima. Toate aceste trei organe importante sunt in disfunctie, nu-si mai indeplinesc inmod normal functiil, aceasta fiind cauza reala de deces si nu infectia.
- Care este opinia dumneavoastra in privinta infectiilor nosocomiale din unitatile spitalicesti din Romania?
- Cum am mai spus nu exista spital in lume care sa nu aiba probleme cu infectiile nosocomiale fie ca sunt sau nu recunoscute. Inclusiv Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut demersuri nenumarate pentru a redefini infectia nosocomiala. Spuneam ca aceste infectii se pot dezvolta cu germenii proprii pacientului, adusi de acasa, sau cu germeni din spital. De fapt, problema este a acestor germeni dobanditi in spital. Dar pentru a da un exemplu cat se poate de clar am sa ma refer la doua studii realizate, in urma cu patru, respectiv trei ani, de Institutul Matei Bals” la nivelul majoritatii spitalelor judetene din Romania, in sectii de chirurgie cu privire la germenii care genereaza infectii intra abdominale. Acest studiu a relevat ca mai mult de 30% din infectiile intra abdominale venite de acasa si operate in aceste spitale erau date de germeni cu potential de germeni de spital. Acest lucru spune cat se poate de clar ca antibioticoterapia din ambulator a ajuns sa modifice sensibilitatea acestor gemeni si, practic, acesti germeni sa fie identici cu cei care provoaca infectii nosocomiale. Deja, in momentul de fata, este greu de departajat intre aceste tipuri de microorganisme, iar pentru acest lucru sunt niste teste speciale.
- Adica, acesti pacienti au venit de acasa cu germenii...
- Exact. Si nu putem sa dam vina pe spital, desigur, daca spitalul isi face datoria si are un program foarte clar de lupta contra infectiilor nosocomiale.
- Asta inseamna multe, printre care neaparat spitalul sa aiba un epidemiolog...
- Legislatia in vigoare prevede infiintarea acestor servicii de monitorizare si prevenire a infectiilor nosocomiale, prevazute cu epidemiolog si asistent de epidemilogie care supravegheaza atent, recolteaza probe din diverse sectoare, inclusiv de pe mainile personalului medical pentru a se stabili care este incarcatura bacteriana si mai mult decat atat a se vedea daca exista un anumit nivel de portaj, pe o anumita specie de bacterii care ar putea sa fie agresiva pentru pacient.
- Din ceea ce spuneti dumneavoastra as putea intelege ca un asemenea control, efectuat in doar cateva zile, nu prea poate sa ajunga la rezultate obiective, sa dea un verdict?
- Nu-i vorba de dat verdicte, ci de a mai trage inca o data un semnal de alarma ca toata lumea trebuie sa fie atenta, la modul in care se face si intretine igiena in spital, la modul in care se aplica masurile de precautiune universale. Aceste precautiuni se refera atat la personalul angajat - medic, asistenta, infirmiera -, dar si la pacientul spitalizat. Atat pacientul, cat si personalul medical trebuie sa respecte niste reguli stricte, astfel incat sa se reduca riscul aparitiei de infectii nosocomiale.
- Inclusiv apartinatorii pacientilor...
- Evident, acestia nu trebuie sa se plimbe prin spital ca pe strada. Au nevoie de un echipament de protectie pe care sa-l lase in containere speciale, atunci cand parasesc spitalul.
- Credeti ca rezultatele acestui control ar putea duce la schimbarea unor directori de spitale?
- Nu cred. Pentru ca eu cred ca lucrurile sunt tinute sub control din acest punct de vedere, dovada si datele reiesite din controlul facut de Institutul Matei Bals.