Senatorul Titus Corlatean a sustinut o declaratie politica intitulata: Republica Moldova, incotro?. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Recenta demisie a fostului ministru al Republicii Moldova si, respectiv, demisia guvernului de la Chisinau din data de 16 iunie 2015 au generat, nu pentru prima oara in ultimii ani, o noua criza politica guvernamentala in Republica Moldova.
Aceasta criza intervine intr-un moment oricum delicat pentru partidele aflate la guvernare, respectiv primul tur al alegerilor locale, cu rezultate importante obtinute de partidele politice pro-moscovite si marcate de castigarea municipiului Balti de unul dintre pionii activi ai Federatiei Ruse in Republica Moldova, castigarea municipiului Orhei de un milionar dubios, acuzat de devalizarea sistemului bancar de peste Prut si, in sfarsit, cu un anuntat tur II pe muchie de cutit privind capitala Chisinau, cu sanse pentru candidatul socialistilor moldoveni, afiliati Moscovei.
Ce ar fi de facut in aceasta situatie, in care se prefigureaza o administratie locala cu destule influente directe rusesti, cu perspectiva unui referendum local la Balti pentru autonomie, la destule alte posibile provocari, nu doar in Transnistria? O Transnistrie in care, de altfel, activitatea politica si militara de inspiratie rusa s-a accelerat in ultimele luni, cu inventarea multor pretexte fabricate artificial privind asa-zise intentii razboinice ale Ucrainei si Romaniei, o regiune in care consulatul” rus, care functioneaza, uimitor, fara oprelisti din partea Chisinaului, a accelerat procesul de acordare, pe banda rulanta, a cetateniei si pasapoartelor rusesti cetatenilor moldoveni, pentru a motiva datoria constitutionala” a Federatiei Ruse de a-si manifesta interesul” fata de soarta in pericol” a propriilor cetateni si, eventual, de a interveni, intr-un fel sau altul.
Ce este, deci, de facut? Trebuie sa recunoastem ca este un moment de rascruce pentru prezentul si mai ales viitorul Republicii Moldova si al cetatenilor sai.
Multi dintre ei, este adevarat, dezamagiti de prestatia, adesea modesta, a fortelor pro-europene din aceasta tara si a multora dintre liderii lor politici, care nu au justificat increderea pusa anterior de alegatori in materializarea clara a optiunii europene si pentru o viata mai buna, intr-un stat de drept si pe deplin democratic.
Trebuie, insa, spus clar, si in aceste conditii, ca nu exista alternativa la recoagularea fortelor politice pro-europene. Acest lucru impune in aceste zile din nou un efort de responsabilitate din partea liderilor politici de la Chisinau, care cred in proiectul european, pentru formarea unei coalitii majoritare in Parlament si a unui guvern care sa ofere stabilitate, o mai buna si mai curata guvernare si, nu in ultimul rand, evitarea unor alegeri anticipate care ar conduce la o dramatica schimbare de directie a tarii. Aceasta inseamna negocieri serioase, fara orgolii personale din partea unor lideri, orgolii care au dus la esuarea incercarilor de a forma o coalitie majoritara in Parlament imediat dupa alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. S mai inseamna o schimbare esentiala a atitudinii politice, respectiv renuntarea la atitudini uneori duplicitare, prin asumarea clara si ireversibila a orientarii politice a tarii catre Vest.
Ma astept ca, in aceasta perioada, partenerii europeni ai Republicii Moldova, incepand cu autoritatile romane, sa fie extrem de activi si prezenti in cadrul acestui proces politic.
Sa nu uitam, in acest context, ca doar peste cateva zile vom comemora 75 de ani de la cel de-al doilea ultimatum sovietic adresat Romaniei la 28 iunie 1940, pagina dureroasa in istoria romanilor. Ultimatum care decurgea direct din articolul 3 al Protocolului aditional secret la rusinosul Pact Ribbentrop-Molotov si care a determinat cedarea Basarabiei si Bucovinei de Nord.
Romania si romanii nu au uitat si nu au dreptul sa uite acea pagina neagra a istoriei nationale si, in consecinta, au o deplina justificare morala si istorica sa vegheze la destinul Republicii Moldova si al fratilor de peste Prut, un destin pe care il dorim european si, cu ajutorul lui Dumnezeu, romanesc.