Lipomul reprezinta o proliferare anormala a tesutului gras. Poate aparea oriunde exista celule adipoase in organism, cel mai frecvent in grasimea de sub piele (lipom subcutanat), din jurul intestinelor (lipom mezenteric) sau in tesutul adipos din spatele peritoneului (lipom retroperitoneal). Practic, celulele adipoase nu se mai dispun intr-un strat uniform, ci formeaza aglomerari cu vascularizatie proprie, fiind de cele mai multe ori separate de tesuturile vecine printr-o foita subtire numita capsula.
Pentru ca ajunge sa se dezvolte oarecum independent de tesutul gras din jur, lipomul este considerat o tumora, medicii numindu-l de aceea si tumora lipomatoasa (de la tumor, care in limba latina inseamna umflatura). Asta nu inseamna nici pe departe ca lipomul este un cancer. El poate sa creasca in timp la dimensiuni impresionante, dar nu isi depaseste capsula si nu da niciodata metastaze la distanta, fiind asadar o tumora benigna. Chiar si atunci cand avem de-a face cu lipoame policiclice, cu mai multe prelungiri, a caror lasare pe loc poate da recidive locale dupa operatie, lipoamele ca atare nu sunt tumori maligne. Cand ele apar in numar foarte mare la acelasi pacient vorbim de lipomatoza, o boala ereditara provocata de o anomalie genetica si nicidecum un cancer al tesutului gras.
Cel mai frecvent, lipomul apare ca o tumora de dimensiuni variabile, o umflatura moale si nedureroasa situata in tesutul subcutanat. Caracteristic, nu adera la pielea de deasupra, avand consistenta neomogena si suprafata neregulata, datorita prelungirilor de care vorbeam.
Cea mai frecventa confuzie se face cu banalul chist sebaceu, diferentierea preoperatorie fiind cateodata dificila chiar si pentru chirurg. Ambele sunt bule de grasime. Lipomul este insa o aglomerare de celule umplute pana la refuz cu grasime, pe cand chistul sebaceu se formeaza prin acumularea unei substante grase amorfe, nelegata de celule, care se numeste sebum (formeaza stratul unsuros de la suprafata pielii).
Tratamentul chirurgical al lipoamelor nu este intotdeauna necesar. Se scot prin operatie lipoamele care provoaca dureri (comprima un filet nervos), cele situate la nivelul zonelor repetat traumatizate (de exemplu, lipoamele de pe spate, care vin in contact cu spatarul scaunului, mai ales la cei care desfasoara o munca de birou), lipoamele din zonele de flexie/extensie (cot, genunchi, umar), lipoamele cu impact cosmetic negativ. Foarte, foarte rar, de regula dupa o evolutie indelungata si in prezenta unor factori favorizanti specifici, unele lipoame se pot transforma malign, adica celulele lor devin canceroase, caz in care se numesc liposarcoame. Este motivul pentru care chirurgii prefera sa extirpe lipoamele care cresc rapid in dimensiuni, eliminand astfel orice risc de malignizare a lor. Altfel, lipoamele care nu indeplinesc criteriile de mai sus nu se opereaza, ci se mentin sub observatie.
Extirparea unui lipom subcutanat este de regula o interventie chirurgicala banala. Mai rar, pot ridica probleme lipoamele voluminoase din regiunea umarului, ale caror prelungiri sunt frecvente si se infiltreaza profund, printre fibrele muschiului deltoid.
In cele mai multe cazuri, operatia se desfasoara cu anestezie locala, putand fi eventual folosite anestezice cu durata de actiune mai mare. Dupa ablatia lipomului, inainte de a sutura cat mai artistic tegumentul, chirurgul inchide de obicei cavitatea ramasa, cu doua-trei fire resorbabile. Uneori este nevoie de drenaj, in locul de unde a fost scos lipomul lasandu-se pentru o zi sau doua un tubusor subtire, pe care sangele si grasimea lichefiata se pot exterioriza.
In ambele cazuri, pacientul pleaca acasa imediat dupa interventia chirurgicala. Anestezia generala este rareori necesara, pentru lipoamele voluminoase retroperitoneale sau mezenterice, cand exista motive intemeiate ca acestea sa nu fie lasate pe loc.