MAGAZIN : O rapire OZN in documentele politiei din Argentina (Autor : DAN D. FARCAS)
(Continuare)
O ciocnire misterioasa
Apoi martorii au pierdut orice notiune a timpului. La un moment dat, ei au simtit un soc brusc si au observat ca vehiculul era din nou pe sosea. Acevedo spunea: "Cred ca au trecut un minut sau doua, eu nu sunt foarte sigur, dupa care am simtit un fior si am avut impresia imediat ca masina e din nou pe drum. Lumina galbena s-a estompat si am recapatat, treptat, posibilitatea de a vedea cele ce se aflau in jurul meu, tabloul de bord, capota masinii. M-am uitat pe fereastra si am vazut ca suntem pe sol. Eram opriti complet, pe banda de refugiu de pe sensul opus al soselei... Am vazut lumina disparand spre vest, ca un con de culoare galbena, dar unul care nu se termina cu un varf ci era oarecum trunchiat... Nu stiu... Putea sa fi masurat vreo cinci metri la baza si doua sau trei la varf si vreo sase sau sapte metri in inaltime. Baza lumina solul, desi de fapt nu puteai vedea ce anume lumina, altfel spus, nu puteai vedea prin lumina. Cateva secunde mai tarziu, lumina... cum pot sa va explic?... s-a retras sau s-a tras in sus ca o perdea, de jos pina sus, si tot ce a mai ramas vizibil a fost o forma alb-galbena, ovala, care s-a indreptat spre vest pana a disparut in departare".
Moya a avut nevoie de cateva secunde pentru a-si reveni dupa socul produs de situatia anormala. Asa cum declara: "Dintr-o data s-a terminat totul si am fost singuri pe drum. Carlos si cu mine am schimbat priviri, dar nu am putut spune niciun cuvant. Eram amortit. Mainile mele tremurau si simteam o presiune pe piept. Respiram greu."
Acevedo si Moya au ramas tacuti pentru cateva minute, incapabili sa se angajeze in vreo actiune. In cele din urma, Acevedo a iesit din masina pentru "a se asigura ca totul era la locul sau", asa cum a spus. Un minut mai tarziu, el a urcat din nou in Citroen si a demarat spre nord de-a lungul soselei "Route 3" cu viteza maxima.
Cincisprezece minute mai tarziu, soferii chilieni din Citroen nr 2 au ajuns la oraselul Pedro Luro, o comunitate situata in provincia Buenos Aires, la vreo 123 km nord de Carmen de Patagones. S-au oprit la o statie de serviciu, intreband unde este amplasat postul de politie. La verificarea tabloului de bord, au constatat doua evenimente anormale: contorul de parcurs arata ca acestia au facut 52 km din orasul Viedma pana la Puerto Luro, in timp ce distanta reala dintre cele doua localitati este de 127 km. Mai mult decat atat, ei au ajuns la Pedro Luro la ora 05.10, dupa ce plecasera din Carmen de Patagones aproximativ la 02.50. Conducand cu o viteza medie de 100 de kilometri pe ora, drumul nu ar fi luat mai mult de 75 de minute, dar, de fapt, s-au scurs 2 ore si 20 de minute.
A mai fost si un al treilea fapt inexplicabil: atunci cand au decis sa umple rezervorul de benzina principal, au observat ca cel de rezerva era complet gol, in ciuda faptului ca fusese umplut cu 40 de litri de combustibil in orasul Viedma. Aceste evenimente inexplicabile au accentuat starea de confuzie a martorilor. In ciuda fricii crescande care-i cuprindea, ei au decis sa spuna povestea lor la politia din Pedro Luro. Au vorbit cu inspectorul de control Daniel Osimi, carora i-au spus detaliile incidentului prin care au trecut, cerand custodia politiei din orasul Bahia Blanca. Martori la acest ultim episod au mai fost caporalul Jesus Garcia si patrula Jose Bordenave, ca si Eduardo Forechesatto, paznicul de serviciu de la statia de benzina.
Intamplarea a fost comentata la vremea respectiva in presa, inclusiv in reviste, cum ar fi Cuarta Dimension, al carei numar 58 descria toata povestea, comparand-o cu un alt eveniment, avand caracteristici similare, petrecut in Brazilia.