MAGAZIN : Obiecte a caror origine nu poate fi explicata
(Autor: DAN D. FARCAS)
Am mai prezentat, in numerele anterioare ale revistei "Magazin", Conferinta "OZN Romania", organizata pe 10 mai 2014 de Asociatia pentru studiul fenomenelor aerospatiale neidentificate (ASFAN). A doua parte a Conferintei a fost consacrata in intregime prezentarii unor fiinte si obiecte inexplicabile (numite in literatura de limba engleza OOPARTS - Out of place artifacts) gasite in diferite zone ale Terrei. Pentru inceput, Gheorghe Cohal a oferit informatii privind "calcaiul de aluminiu" de langa Aiud. Aici, in anul 1973, niste muncitori care lucrau la extrasul nisipului dintr-o cariera de pe malul Muresului, au gasit, la baza malului excavat, trei corpuri "ambalate" intr-un invelis pietrificat, intarit sub stratul gros de aproape 10 metri, care s-a depus deasupra lor de-a lungul vremii.
Cele trei obiecte au fost trimise la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. In doua dintre corpurile respective s-au aflat oase fosile de mastodont iar in cel de al treilea un obiect de metal, evident tehnic. Obiectul, lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm si gros de 7 cm, prezenta doua goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel incat golul cu sectiunea mai redusa penetra perpendicular catre baza celuilalt. Golul cu diametrul mai mare prezenta in plus o ovalizare a partii sale inferioare, efect produs poate de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafata sa obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, unele puternice. Detaliile sugerau ca piesa putea sa fi facut parte dintr-un agregat mai mare.
Mastodontii, asemanatori cu mamutii, au trait incepand de acum 34 milioane de ani si au disparut acum 11 000 de ani. Unele estimari au acordat oaselor gasite vechimea de circa un milion de ani. Dar marile semne de intrebare au venit de la piesa. Repetatele analize metalografice, efectuate la centrul de cercetari ICPMMN (Magurele), dar si la un laborator din Lausanne (Elvetia), dovedeau ca ea era dintr-un aliaj de aluminiu. Pe langa faptul ca aceste analize dadeau valori diferite, principala ciudatenie era stratul de oxid de aluminiu, gros de peste un milimetru, care acoperea intreaga suprafata a obiectului. Acest metal se oxideaza foarte greu in profunzime, in mod uzual acoperindu-se doar cu un strat superficial de oxid protector. Judecand dupa stratul de oxid, obiectul trebuia sa aiba cel putin 300-400 de ani. Alte criterii au sugerat unora chiar si fantastica varsta de 250.000 de ani. Dar aluminiul a fost descoperit si separat abia in 1827 si a fost produs industrial doar dupa 1854. In 1880 aluminiul pur avea inca valoarea argintului...
Si un specialist din capitala remarca aspectul imbatranit al aliajului, in care elementele componente si-au redobandit structurile naturale. O alta problema consta din faptul ca in aliaj exista o cantitate importanta de staniu (cositor). Specialistii spun ca aceasta este o imposibilitate metalurgica, intrucat aluminiul nu aliaza cu staniul. Dintre persoanele calificate care au vazut piesa respectiva (arheologi, profesori din invatamantul superior, ingineri), nimeni nu a putut sa identifice obiectul ca ceva produs de mana omului. Doar un specialist in aviatie a sugerat ca obiectul ar putea fi talpa suportului de aterizare al unui aparat de zbor nu prea mare.
In 2007, o echipa mixta, de la ASFAN si de la revista "Lumea Misterelor", din care au facut parte Gheorghe Cohal si Ion Nutu, a revazut obiectul in Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj. Doamna dr. Viorica Crisan, directoarea muzeului, impreuna cu doamna Zoia Maxim, au oferit lamuririle cerute, inclusiv copii din ziare si comentarii preluate de pe internet. Atata doar ca obiectul era pastrat intr-o cutie de pantofi, fara niciun act original. Lipseau inclusiv buletinele de analiza efectuate in anii 70. Un motiv era ca muzeul se afla in renovare, iar altul ca, pentru a evita comentariile nedorite, straniul obiect, dupa ce fusese vedeta unei expozitii in muzeu, a fost retras de directorul de atunci al muzeului, care apoi a refuzat si cererea ca acesta sa fie prezentat intr-o alta expozitie, organizata de Erich von Daniken, in Germania.
La insistentele echipei, doamna Zoia Maxim a adus in 2007 "calcaiul de aluminiu" la Bucuresti, unde s-au realizat, pe platforma Magurele, alte doua seturi de analize, prin doua metode diferite. In septembrie, acelasi an, aceeasi echipa a reusit sa se intalneasca si cu Florin Gheorghita, la Iasi, primul care a scris pe larg despre aceasta misterioasa piesa, in cartea sa "Enigme in Galaxie" (1983), primind de la el informatii suplimentare si copii dupa alte buletine de analiza. In decembrie 2007, specialistii de la ALRO Slatina, nu au putut sa identifice aliaje similare de aluminiu produse in lume. Din pacate, in 2014, cererea facuta de ASFAN de a aduce din nou la Bucuresti "calcaiul de aluminiu", cu ocazia Conferintei OZN, a fost refuzata de conducerea actuala a muzeului clujean.
(Va urma)