Un interviu exceptional AM PRESS cu profesorul dr ADRIAN STREINU CERCEL (1)

AM PRESS - Adrian Streinu-Cercel: Vaccinarile au salvat vieți cu nemiluita, dar acum vine cate un destept si spune "Nu e bun"
Profesorul dr Adrian Streinu-Cercel, directorul Institututului National de Boli Infectioase "Matei Bals", a acordat un interviu pentru A.M.Press, in care raspunde atat unor intrebari legate de cariera sa, cat si unor chestiuni ce tin de sanatatea publica: importanta campaniilor de vaccinare, potentialul ucigas pe care il au virusurile gripale, felul in care trebuie combatuta rabia sau muscaturile de capuse, dar si progresele remarcabile facute in lupta impotriva diverselor forme de hepatita.
- Domnule profesor, as incepe prin a va ruga sa ne intoarcem putin in copilaria dvs. Va gandeati atunci ca veti deveni medic?
- Da, in copilarie ma gandeam ca as putea fi medic, tatal meu fiind medic. Dar in acelasi timp, ma gandeam ca as putea fi preot si chiar eram mai atras de asta. Mai ales tinand cont ca familia mea din partea mamei, de pe la 1700 pana 1940 au fost preoti, inclusiv cu functii in ierarhia bisericeasca.
- Cum ati ales cariera medicala? Parintii au avut vreun rol in aceasta optiune?
- Nu, parintii nu au avut legatura directa. Am ales cariera intr-o discutie cu viitoarea mea sotie in care am stabilit fiecare ce face. In clasa a douasprezecea, in decembrie, am discutat ca ori unul - adica ea - merge la medicina sa ma urmeze pe mine si mergem amandoi la medicina, ori altul - adica eu - merge la matematica si mergem amandoi la matematica. Iar in final am ales ca unul sa mearga la matematica, respectiv ea, si unul sa mearga la medicina, respectiv eu (rade).
- Din perioada studentiei ce va amintiti? Aveti vreun profesor (sau mai multi) care v-au marcat cariera?
- Sunt foarte multi. In primul rand, profesorul Purice, un exemplu de om pe de o parte, de medic pe de alta parte si de om de stiinta cu viziune pe fiziopatologie in al treilea rand. De asemenea, profesorul Caruntu, care este fostul meu sef, ca sa zic asa si de la care am invatat foarte multe.
- Am vazut in CV-ul dvs ca initial, la terminarea Facultatii, ati fost medic intern mai intai intr-o sectie de boli interne, apoi intr-una de chirurgie. Apoi, ca rezident, ati ajuns la specialitatea actuala boli infectioase. Daca ne puteti vorbi despre "culisele" acestei evolutii.
- Au fost desigur acele perioade de pregatire de care vorbiti, dar specialitatea este una singura - boli infectioase. Iar aceasta specialitate am ales-o foarte simplu: am fost la o repartitie la UMF Carol Davilla si s-a spus ca exista un loc la boli infectioase. Si am zis ca pare interesant, desi nu stiam mare lucru, asa ca m-am dus.
- Era o specialitate vanata sau mai degraba una exotica?
- Nu era nici vanata, dar nici exotica. Numai ca mie imi placeau si mi-au placut intotdeauna extremele din punct de vedere al contextului fiziopatologiei, respectiv bolile autoimune. Ori la boli infectioase am gasit foarte multa patologie din categoria bolilor autoimune, care par sa fie in context infectios si de fapt ele nu sunt in context infectios, ci boli de sine-statoare, autoimune. Cel putin asa se credea pana de curand. Dar, incet-incet, a inceput sa se demonstreze ca si aceste boli autoimune au o anumita proiectie in lumea bolilor infectioase si ca la baza exista o spina iritativa de natura infectioasa care le genereaza si le irita.
- Ati urcat in ierarhia profesionala si ati ajuns in functii administrative dintre cele mai importante; inclusiv secretar de stat in Ministerul Sanatatii. Conduceti Institutul Matei Bals, aveti activitate didactica si stiu ca sunteti chiar presedintele Senatului Universitatii de Medicina. Cum arata o zi din viata dvs?
- Ma trezesc la 6 dimineata si ma culc pe la 1 si jumatate noaptea. Programul pe care il am il vedeti aici. Incerc sa aranjez cat mai multe lucruri, vorbesc pe scurt, nu pierd vremea, ii rog pe toti sa vina cu subiectele pe puncte si pe liniute ca sa nu fac dialog de dragul dialogului. Iau deciziile pe loc pentru ca sunt cele mai bune decizii. O decizie pe care o amani sine die ramane sine die - nu se rezolva niciodata.
- Obisnuiesc sa intreb medicii cu care stau de vorba un lucru simplu: ce ne recomandati dvs sa facem pentru a ne feri de boala?
- Sa va feriti de boli? (rade) Ei da, asta intrebare! Pai primul si primul lucru este sa va spalati cu apa si sapun din abundenta ori de cate ori este nevoie. Al doilea lucru este ca mediul in care lucrati sa fie unul curat. Nu excesiv de curat, ci curat! Al treilea lucru este ca in momentul in care stabiliti o relatie cu o persoana de sex opus - in general, de sex opus - e bine sa va faceti amandoi un examen de bilant. Si sa va cautati de HIV, hepatita B, hepatita C, o radiografie pulmonara, in asa fel incat sa stiti ca nu aveti SIDA, nu aveti hepatita cronica cu virus hepatic B sau C sau tuberculoza. In rest, sunt flecustete!
- As vrea sa ne referim putin si la specialitatea dvs. Stiu ca sunteti un om care pledati de mult timp pentru o vaccinare pe scara larga a populatie, pentru a preveni diverse boli. Exista o reticenta a oamenilor fata de vaccinuri?
- Populatia saraca n-ar avea nicio reticenta daca nu s-ar gasi unii sa le bage idei in cap. Si de obicei necunoscatori si nestiutori, dar care stau foarte bine in zona cu presupusul. Iar la noi cel putin, in Romania, aceasta zona a presupusului este la loc de cinste. Este in varful piramidei: toti isi dau cu presupusul nefiind in domeniu. Vaccinarile au salvat vieti cu nemiluita si au ajuns pana in pragul sa poata fi eradicata poliomielita - ca daca noi nu vedem acum poliomielita si oameni in carje si cu infirmitati este pentru ca a existat vaccinul anti-polio. Daca nu mai vedem acum variola - pentru ca variola este prima boala care a fost eradicata la nivel de planeta Pamant - este pentru ca au fost campanii de vaccinare sustinuta. Daca nu mai vedem acum foarte multe cazuri de rujeola cu encefalita si cu deces la copilul mic, este datorita campaniilor de vaccinare. Dar noi facem filosofia informatiei in momentul de fata si punem un accent foarte mare pe comunicare, pentru ca asta este trendul in secolul 21, vrem ca persoanele sa fie informate. Pai sa fie informate, dar care este QI-ul lor. Daca nu stim asta, trebuie sa construim niste mesaje pentru o gama foarte variata de QI-uri. Si nu are timpul asta la indemana sa construiasca asemenea mesaje pentru diferite tipuri de QI. Si atunci vine un destept care sfideaza tot ce inseamna stiinta si spune "Nu e bun" sau "Am eu o problema, ma gandesc eu ca daca...". E chestia cu drobul de sare, care functioneaza in Romania suta la suta.
- Deci acesta ar fi factorul pentru care increderea populatiei in a se vaccina scade.
- Eu as zice asa: sa se dea crezare specialistilor. Si sa-i lase sa-si faca treaba. Evident, si specialistii pot sa greseasca, sunt oameni si ei. Dar lasa-i domnule sa-si faca treaba!
- A existat cu ceva timp in urma un veritabil scandal legat de vaccinarea care sa previna aparita cancerului de col uterin. Subiectul a iesit din atentia opiniei publice. Ce s-a intamplat in final?
- Cineva a luat premiul Nobel acum niste ani pentru ca a descoperit relatia dintre papiloma virusul uman si cancerul de col uterin - toata lumea a spus "Da domnule, pentru 50 de ani de cercetare merita premiul Nobel" - si apoi au venit altii care, pornind de la asta, au facut niste vaccinuri prin inginerie genetica, cu un design fantastic. Iar apoi au venit altii care, habar neavand, au inceput sa spuna "Dar daca vaccinul nu e bun?", "Dar daca legatura intre HPV si cancer de col uterin nu exista?". Astia suntem! Ma intrebati ce s-a intamplat in final cum s-a incheiat povestea cu vaccinarea fetitelor. S-a incheiat din punctul meu de vedere relativ bine. In sensul ca a fost un procent de 5 sau 7 la suta care s-au vaccinat. Dvs. o sa spuneti ca e mic, dar din punctul meu de vedere, eu spun "A fost un procent care s-a vaccinat". Iar acel procent care s-a vaccinat reprezinta un beneficiu fantastic pentru persoanele in sine, care este incomensurabil. A nu face cancer de col uterin, avand un risc potential sa-l faci, este un beneficiu incomensurabil. Deci dupa mine, putea sa fie si un procent de 1 la suta care se vaccinau, ca tot insemna ceva: cineva a inteles, deci nu suntem toti dusi cu capul, desi atmosfera "anti" a fost la cote maximale, pe mass-media. Al doilea beneficiu al acestei campanii a fost ca lumea a inceput sa vorbeasca despre chestia asta. Si chiar daca la inceput au fost mai reticenti, acum ne solicita sa le mai dam si nu prea mai avem de unde; ceea ce e OK. Iar al treilea mare beneficiu este ca o buna parte din cohorta pe care noi nu am estimat-o initial, cea intre 16 si 23 de ani, s-a vaccinat. Si s-a vaccinat din proprie initiativa. Deci minte exista!
(Interviu realizat de Sergiu Bidila)

- Va urma -