Un alt cititor, un bunic ingrijorat, ne semnaleaza o alta zona din Bucuresti unde ecarisajul ar avea mult de lucru. Este strada Inginerilor Tei din Bucuresti, sectorul 2, o strada care nu are decat aproximativ 500 de metri. Si totusi, aceasta mica strada din sectorul pastorit de primarul Neculai Ontanu inregistreaza un numar record de caini vagabonzi si agresivi organizati in haite.
Pe aceasta strada locuiesc mai mult de 1.000 de oameni in cele 5 blocuri de locuinte de pe o latura si un numar aproape dublu de tineri studenti in caminele studentesti de pe cealalta latura. Sunt cateva zeci de caini in acest perimetru, delimitat intr-un capat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului Alfred Rusescu (fost Emilia Irza) si in celalalt capat de o cantina studenteasca si o scoala generala cu cateva sute de elevi (in localul scolii sunt organizate cateva sectii de votare cu prilejul alegerilor, dl Ontanu o stie cu siguranta, ca-i la al treilea mandat).
In aceasta zona s-au inmultit HAITE de caini agresivi. De la lasarea serii si pana dimineata nu te poti aventura afara din casa din cauza atacurilor cainilor. Dar nici ziua nu e o diferenta prea mare, ne semnaleaza cititorul alarmat, de multe ori fiind atacati copiii care merg la scoala, studentii sau oamenii aflati in trecere. Inmultirea cainilor este favorizata de ONG-urile care practica reteritorializarea (un termen total idiot!) cainilor dupa sterilizare si microcipare. Altfel spus, abandonarea cainilor pe strada! In afara ONG-urilor o vina o poarta si cei care lucreaza la cantina studenteasca (vorba vine cantina, transformata in local de nunti), care hranesc cainii si-i folosesc pe post de paznici. Si, nu in ultimul rand, sunt chiar paznicii de la caminele stundentesti, care sunt un fel de stapani ai cainilor, singurii de care animalele mai asculta cat de cat atunci cand devin agresive si ataca oamenii.
Desigur, sunt si multe femei miloase care vin cu pungi si oale cu mancare si hranesc zilnic cainii. In afara faptului ca ataca oamenii, cainii fac mult zgomot, se bat intre ei, si nu-i lasa pe oameni sa se odihneasca. In plus, majoritatea arata ca vai de ei, murdari, rapciugosi si plini de purici si boli de piele (dragostea femeilor miloase se rezuma la punga cu oase si laturi, un veterinar costa prea mult pentru pensiile lor modeste). Periodic, maturatorii de la sector si femeile de serviciu de la blocuri si caminele studentesti strang gunoaiele si excrementele cainilor de pe strada si uneori mai spala strada cu furtunul, dar din pacate doar in portiunile in care stationeaza masina de gunoi, martea si vinerea, cand se golesc tomberoanele, lasand in urma zoaie urat mirositoare.
Peste cateva zile incep scolile si din octombrie se intorc si studentii la cursuri si atunci sa te tii : pe Strada Inginerilor Tei din sectorul 2, cainii vagabonzi vor avea mult de lucru la atacat si sfasiat copii, tineri, adulti si batrani, fara deosebire.
Si inca o curiozitate : cainii ataca cu furie rotile masinilor aflate in mers ! (In paranteza fie spus, strada e ticsita chiar si acum, vara, cand e vacanta, de masinile studentilor, un loc de parcare fiind vanat de toata lumea. Cei mai in varsta spun cu naduf : pe vremea cand eram noi studenti nu aveam in buzunar, vorba poetului Lucian Avramescu, decat bani de tramvai : 'Mi-e dor sa mai merg la un ceai, / Sa fiu liceanul balai, / Sa n-am decat bani de tramvai'...).
Asta e, spune resemnat cititorul nostru, bunicul speriat de caini de pe strada Inginerilor Tei : avem caini vagabonzi berechet, oare ce ne lipseste sa fim fericiti ? Poate un serviciu de ecarisaj eficient, raspunde acelasi cititor...