Magazin: Umanoizi in Ungaria (Autor: DAN D. FARCAS)

Am prezentat, in cateva articole din ultimele saptamani, mai multe presupuse intalniri cu "umanoizi", de pe teritoriului fostei URSS, in anul 1989, aflate in evidentele ufologului american Albert S. Rosales. Tot acolo pot fi gasite astfel de incidente, pentru acelasi an de schimbari politice, si in alte tari din vecinatatea noastra, cum ar fi Ungaria. In oraselul Gyomaendr‘d, din estul Ungariei, intr-o noapte de mai 1989, un localnic a fost trezit de mormaituri si soapte stranii. Intorcandu-se, a vazut stand la piciorul patului sau o figura bizara, inalta de 130 centimetri, cu urechi mari, purtand o salopeta verde. Creatura se holba la el cu ochi mari, care nu clipeau.
Ingrozit, martorul a luat o lopata pe care o avea la indemana incercand sa loveasca intrusul. Dar, inainte de a-si atinge tinta, lopata s-a blocat in zbor de parca s-ar fi izbit de un perete invizibil. In cateva clipe dupa aceasta, aratarea s-a facut nevazuta. Asa cum relata Kriston Endre in documentele fundatiei RYUFOR din Ungaria, cateva incidente stranii au fost raportate de militarii din satul Tarnaszentmaria din nordul Ungariei. Pe 20 octombrie 1989, o sentinela a auzit o bubuitura puternica, infundata, de parca s-ar fi spart un balon urias invizibil. Mai tarziu, in cursul aceleiasi dimineti, un soldat, care in evidentele lui Rosales figureaza cu numele de Louis Honved, a zarit dintr-un turn de paza cateva puncte luminoase pe cer, care au coborat indaratul unor conducte.
Apoi aceeasi sentinela a observat trecand in zbor o bila, cu diametrul cam de un centimetru, avand in fata o lumina rosie. Dupa cateva momente, in spatele bilei a aparut o lumina verde. Mai tarziu, Honved a fost alertat de latratul furios al cainelui de paza. Pentru a vedea ce se petrece, a coborat din turn si a observat doua figuri bizare deplasandu-se intr-un mod neobisnuit in apropierea gardului. Figurile erau umanoide, inalte si purtand ceva ce semana cu veste antiglont. Bratele nu li se vedeau, iar capetele le erau acoperite de casti in forma de clopot, de culoarea laptelui. Vizitatorii aveau pe picioare inotatoare ca cele folosite de scufundatori.
Martorul a incercat sa strige dupa ajutor, dar s-a simtit dintr-o data complet paralizat. Creaturile au continuat sa mearga, cu pasi scurti si clatinati, ca de rata, pana au disparut din raza vizuala. In aceeasi clipa, martorul a fost din nou capabil sa se miste. Peste o luna, pe 20 noiembrie 1989, de data aceasta in timpul noptii, mai multi soldati, din baracile aceleiasi unitati militare, au observat pe cer luminite, invaluite in ceata. Dupa cateva momente, peste capetele lor a trecut un obiect "in forma de Saturn" care a disparut indaratul lizierei unei paduri. Martorii au simtit ca li se face rau cand, pentru un scurt timp, un fascicul puternic de lumina, coborat din cer, a invaluit doua sentinele.
Mai tarziu, in aceeasi noapte, un alt soldat a raportat ca a vazut, intr-o poiana aflata in fata baracilor, cateva figuri cu pielea alba, inalte de trei metri, miscandu-se lent. Animalele aflate in preajma parea ca innebunisera. Soldatul s-a apropiat de una dintre creaturi, incercand sa traga in ea cu arma, dar s-a simtit imediat paralizat, fiind incapabil de orice miscare timp de cateva minute. La un moment dat, toate aparitiile au disparut intr-o izbucnire de lumina rosie.
Intr-o seara de decembrie 1989, in satucul Simonfa din sudul Ungariei, J. Varga isi plimba cainele pe o carare din padure. Dintr-o data s-a vazut abordat de doua grupuri separate de cate sase entitati scunde, de cel mult 120 centimetri, cu ochi negri, mergand in sir indian. In mod ciudat, fiecare grup parea sa fie condus de cate un umanoid inalt de 2 metri, avand pe cap excrescente care pareau sa fie un soi de antene. Varga s-a oprit dar si-a lasat liber cainele care s-a repezit la intrusi, dar numai dupa o clipa s-a poticnit, apoi a alergat indarat ingrozit si s-a culcat la pamant. Distras de patania cainelui sau, Varga nu a observat in ce fel ori in ce directie au disparut intre timp ciudatii vizitatori.
Tot din evidentele lui Rosales am preluat cazul, relatat initial de Gabor Tarcali, de la "Hungarian UFO Network". Intr-o zi din 1991, in jurul pranzului, dupa o dimineata in care a avut permanente probleme cu masina, un fermier de 65 de ani din orasul Bekes lucra in ograda, cand a auzit zgomote puternice dinspre cocina de porci. Mergand sa vada ce se intampla, a fost lovit de un miros atat de puternic si sufocant incat a lesinat. Si-a revenit, dupa 45 de minute, dar acum sedea pe un scaun in camera. Cand a iesit in curte, a inceput sa auda in cap un bazait insistent, iar in fata ochilor vedea cercuri negre. Cercurile s-au transformat apoi intr-o sfera rosie. Martorul a incercat sa-si reia treburile prin curte, dar sfera rosie il urma pretutindeni si ori de cate ori atingea un obiect, era scuturat de un soc electric. Pe la ora patru dupa masa, a hranit porcii, iar cand s-a intors a vazut stand in cadrul unei usi o figura umana, cu inaltime normala dar avand o culoare verde stralucitoare. Animalele erau extrem de agitate. Fermierul a socotit potrivit sa se intoarca in casa si sa se culce, dar cercurile negre si sfera rosie au aparut si aici in fata ochilor sai. Mai tarziu, dupa lasarea intunericului, cand a iesit in curte, s-a vazut din nou fata in fata cu figura verzuie. Dupa cateva minute acesta s-a ridicat in aer, a devenit cetos si a disparut, nu inainte de a rosti, cu o voce puternica, de trei ori, "ma voi intoarce!". Urmatoarea istorie nu tine de evidentele ufologului Albert Rosales ci a fost relativ recent adusa la lumina de un urmas al protagonistilor, acum emigrat in Canada. Cazul s-a petrecut in 1903 in satul Bronka, pe raul Borjava. Asezarea era locuita de cateva sute de familii de ruteni, care-si castigau existenta mai ales ca taietori de lemne in padurile din preajma.
Casa familiei Petrovschi se afla lipita de parohia bisericii greco-catolice. In ajunul Craciunului, pe la ora opt, Ianca Petrovschi, sotia capului de familie, a iesit sa aduca apa din fantana cu roata si lant aflata in mijlocul curtii. Intamplator, chiar atunci trecea pe strada, prin fata casei, preotul satului, care se intorcea dupa ce vizitase un bolnav. Brusc, din inaltimi o lumina orbitoare a inundat curtea si imprejurimile, umpland de uluire si groaza deopotriva femeia si preotul. Un martor declara mai tarziu ca s-a facut o lumina ca ziua in intreaga vale, in timp ce deasupra fantanii se oprise un ghem imens, oval sau sferic, de lumina. Locuitorii aflati mai departe erau convinsi ca in zona bisericii izbucnise un incendiu, nenorocire relativ frecventa in acest sat, avand mai mult case de lemn.
Martorii oculari au fost unanim de acord ca fenomenul luminos a tinut doar cateva minute, dupa care globul s-a ridicat si a disparut in inaltimea cerului. In curtea familiei Petrovschi, zapada s-a topit pe o raza de sase metri in jurul fantanii. Dar din acel moment, capul familiei, Ivanku Petrovschi, a disparut fara urma. Cazul a produs multa valva. Satenii, infricosati si superstitiosi, s-au adunat in biserica pentru a comenta miracolul. Unii spuneau ca a fost un semn dumnezeiesc, altii erau convinsi ca era una dintre manifestarile Diavolului. Erau si sateni care spuneau ca semnul vesteste apropiatul sfarsit al lumii. Cert este ca populatia satului a fost cuprinsa de o spaima fara precedent: o buna bucata de vreme, oamenii aproape ca nu mai indrazneau sa iasa din casa dupa apusul soarelui.
Cand cele intamplate au ajuns la urechile autoritatilor, de la jandarmeria din Hust au sosit cu sania, judecatorul de instructie Agoston Gabor Kovacs si adjunctul sau, pentru a ancheta imprejurarile incidentului. Primul martor interogat a fost preotul satului, care se zice ca ar fi spus intre altele: "Am simtit ca picioarele imi prind radacini cand am vazut, in lumina intensa din jurul fantanii cu roata, miscandu-se siluete sterse ale unor forme omenesti, care au disparut apoi in interiorul globului. Lumina m-a orbit atat de tare incat n-am fost in stare sa disting clar contururile obiectului sferic".
Urmatoarea persoana audiata a fost Ianca Petrovschi, care a declarat ca de la acea intamplare isi tot cauta sotul, dar fara sa dea de vreo urma. Magistratii au convocat apoi la scoala si ceilalti sateni, convingandu-se ca declaratiile tuturor coincideau. Drept urmare, a fost ordonat un mandat impotriva rapitorilor neidentificati, impreuna cu actiuni de cautare a celui disparut. Padurile au fost scotocite cu jandarmi insotiti de caini. Fiecare trecator suspect era legitimat. Toate in zadar. Degeaba a asteptat sotia deznadajduita; capul familiei Petrovschi nu a mai reaparut niciodata. Cazul a fost inchis abia peste zece ani, in 1914, cu rezolutia "nu necesita actiuni suplimentare". Din pacate, in urma descompunerii imperiului Austro-Ungar si a deselor schimbari de hotare care au avut loc in anii care s-au scurs de atunci, documentele privind incidentul s-au razletit si cazul a fost reconstituit mai mult din surse secundare, incepand din 1976.
Unul dintre comentatorii intamplarii, Lengyel Janos, mentiona: "N-ar avea nici un sens sa polemizez cu cei ce neaga existenta OZN-urilor. Creada cine ce vrea. Dar e bine sa nu uitam de inteleapta constatare ca daca nu vrem sa luam cunostinta, sau nu vrem sa vorbim de ceva, asta nu inseamna ca acel ceva nu exista sau ca nu ar putea exista".