Jurnalul National - Ion Iliescu: "Cea mai mare 'nebunie' a fost, probabil, aceea de a crede serios in ideea ca exista o sansa pentru Romania dupa sfarsitul regimului comunist"

Ion Iliescu, presedinte de onoare PSD, implineste duminica 83 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!"
"Cea mai mare 'nebunie' a fost, probabil, aceea de a crede serios in ideea ca exista o sansa pentru Romania dupa sfarsitul regimului comunist"
"Viata si istoria nu au fost deloc tandre cu mine si cu generatia mea, indiferent in care tabara ideologica am fost si indiferent ce am profesat. Am muncit, si muncesc si acum, foarte mult. Munca a fost principalul meu sprijin in viata. Asta nu exclude norocul. Sau mai degraba oportunitatea, conjunctura favorabila. Si daca as spune ca nu am avut deloc noroc, as minti. Evident ca nici o cariera politica atat de indelungata si de tumultuoasa ca a mea nu e posibila doar gratie norocului sau conjuncturii favorabile. Cine s-ar bizui numai pe noroc ar comite o mare greseala. Important este sa nu te bizui pe noroc, ci pe propriile-ti eforturi. Cand vine si norocul, e cu atat mai bine.
Un alt nume dat intamplarii norocoase este cel de miracol. Am avut, oare, parte de miracole in viata? Un batran intelept evreu a spus odata: 'Cine priveste viata si nu recunoaste minunile lui Dumnezeu inseamna ca nu e realist'. Eu sunt realist. In viata oricarui om, ca si a oricarei natiuni, survin intamplari mai mici sau mai mari care, depasind puterea de intelegere a ratiunii, sunt catalogate ca fiind minuni. Nu putem exclude din desfasurarea istoriei nici hazardul, nici miracolul. Intotdeauna am crezut in drumul pe care l-am ales, in valorile care mi-au marcat devenirea, ca om si ca politician. Ii respect pe cei care cred in Dumnezeu, dar in egala masura si pe aceia care au un sistem pozitiv de valori, in care cred si care ii motiveaza in viata. Nu poti trai fara credinta in bine, in responsabilitatea fata de ceilalti, in datoria fata de societate.
Fireste insa ca am facut si 'nebunii' in viata: cine nu le-a facut? Cine nu a sfidat destinul, luand decizii riscante sau aparent contrare logicii? Cea mai mare 'nebunie' a fost, probabil, aceea de a crede serios in ideea ca exista o sansa pentru Romania dupa sfarsitul regimului comunist, daca nu cumva chiar 'nebunia' de a crede ca acest regim se va sfarsi in timpul vietii mele. Aceasta credinta m-a ajutat sa ma rup cu totul (politic si ideologic) de comunism, ramanand fidel idealurilor mele de dreptate sociala si de dezvoltare.
Idealuri pe care, se stie, le am din adolescenta. Am fost un adolescent implicat, ca si acum. Convingerile tatalui meu m-au influentat, desigur, ducandu-ma in randurile tineretului de stanga, apoi ale partidului unic. Insa am beneficiat, din fericire, in ciuda existentei dificile a tatalui meu, de o buna crestere si am invatat carte. Asta mi-a permis sa raman independent, in cariera mea politica de tinerete, si sa nu comit, nici in intunecatii ani ’50, nici mai tarziu, fapte de care sa-mi fie rusine.
Ca om independent, mi-am putut pastra convingerile, cand totul parea sa le stea impotriva. Imi pastrez si azi increderea in valorile solidaritatii si inteligentei umane, chiar daca unii dintre contemporanii mei plasati foarte sus in societate (la noi si in lume) tin mortis sa ma contrazica.
Sunt adesea intrebat, in ultimul timp, incotro se indreapta Romania, incotro se indreapta lumea in care traim sau clasa politica romaneasca. (Probabil, e un privilegiu acela de a fi fost un presedinte normal, care a respectat legile tarii si si-a indeplinit constiincios mandatul: oamenii au incredere in tine si dupa ce nu mai faci politica activa.) E inca devreme sa ne bucuram ca am scapat de ce-i mai rau. Nici criza economica mondiala, nici criza noastra politica interna nu s-au incheiat. Nu pot decat sa sper ca ne indreptam spre o Romanie mai putin conflictuala, mai eficienta si mai ferma in a-si promova interesele. Nu in ultimul rand, o Romanie in care distanta intre cei care au reusit si cei care nu au reusit sa se reduca pana la valori suportabile.
De aceea, sper sa scapam la un moment dat si de saracia care ne apasa, ca oameni si ca stat. Poate nu atat de curand pe cat spera cei aflati in dificultate, din pacate, dar nici atat de tarziu pe cat li se pare scepticilor. Nu depinde numai de noi, insa mi se pare evident ca noi insine ne putem imbunatati existenta. Ramanand activ intelectual si, intr-o masura fireasca, si politic, de ziua mea mi-as dori ca in anul ce vine sa pot continua proiectele de carti si reuniuni culturale si politice consacrate dezvoltarii durabile a Romaniei in urmatoarele decenii. Este, cred, tot ce-si poate dori un fost presedinte."