|
|
De ce nu mi-ai dat si mie, Doamne, unul mai cu copite, mai cu coarne, mai cu... si caruia sa-i placa nu doar sa se dea barbat, ci sa si fie?! Ce, una sensibila ca mine se poate satisface doar cu presupusul?
|
|
Blogul lui Valentin Nicolau: Interceptari din gandurile unei ministrese blonde si bogate
"Iete fleosc! Cum sa-i ceara lui madam Basescu sa-si dea demisia?! Dar cine se crede ea, cine-i, domne, Maria asta?! Doar eu pot sa-i cer lui Traienel ceva. Si, na, ca nu-i cer!... Clar?! Sa n-avem discutii...
Rabdare... Mi-a zis ca are el in cap o schema, sa-mi dea mie in pastrare din ce-a pus deoparte, dar saracutul nu stie ca nici eu nu mai am unde sa dosesc. Doar daca arunc vreo doua sute de perechi de pantofiori si vreo suta cincizeci de posetele, dar mi se rupe sufletul, ca si ele au costat aproape milionul de euroi. Si au sclipici si paiete, de ti-e mai mare dragul!... Numai ca pe aceeasi suprafata incap, in hartii de 500, vreo cateva sute de milioane de euroi, ca nu mi i-o da mie chiar pe toti. Aia mica de la Bruxelles are si ea capacitate sa piteasca, iar notara-lu-tata si mai si.
Planul e genial, ca tot ce face Rechinel ce-mi place sa-l alint asa! Bag totul in declaratia de avere si zic ca la mine in casa cocosul a facut ouale de aur si, cand se linistesc treburile, ma divortez si fac partaj cinstit: iau eu mai tot, ca cine stie cunoaste ce-a facut fata, iar daca Srek al meu macane ii dau eu de treaba la procuratura... Apoi, femeie libera, imi refac viata si ma marit cu Traienel-Rechinel... Asta crede el! Atunci va fi un "fost", o sa aiba probleme cu justitia, o sa stea ascuns in casa de frica sa nu-i iasa in cale vreun roman care sa vrea sa-i rupa gatul ca la gaina...
Ce soarta aviara am avut si eu! De ce nu mi-ai dat si mie, Doamne, unul mai cu copite, mai cu coarne, mai cu... si caruia sa-i placa nu doar sa se dea barbat, ci sa si fie?! Ce, una sensibila ca mine se poate satisface doar cu presupusul? De-ar sti poporul cata inanitie am suferit eu! Ei tot au mai avut ceva-ceva de bagat in gura. Eu, in singuratatea mea, noptile faceam planuri politice, numaram spaga si aveam vise erotice cu opozitia... Sa sugi pixul si sa ai cosmaruri cu Voiculescu nu-i chiar de colo.
Chiar, la o adica, care ar fi mai de viitor?... Vanghelie! Stie cu smangla, iar, cand vorbeste, mi-aduce aminte de EBA... Nu, fara nostalgii, c-or sa ma rascoleasca amintirile guvernarii!...
Si cu bijuteriile ce fac?! Le bag in genti! Or incapea?... Ca sa vada ca sunt darnica, le las bicicleta. Da, bicicleta cu care am facut inconjurul lumii pe televizoare. Asa sunt eu, mana sparta, dau totul la sarmani. Le las si andrelele si mopul din campanie si calul, ca tot nu era al meu. Ce armasar! Dar n-am avut parte...
Poate ma dau la societatea civila, ca-i iar la moda. Cum mi-ar sta cu Mircea Toma? Neras, sleampat, cu clanta cand primeste ordin de la sefii nostri... Nu ma lasa constiinta, ca-s prietena cu nevasta-sa... Si, dupa atatia ani de acoperire, sa-l dau tocmai eu in vileag?!... Mai bine incep de pe acum sa tip: Viol!... Viol!..."
Aici, inregistrarea a fost bruiata. La transcriere, pentru ca adevarul sa fie respectat, cineva va completa competent ca pe fundal se auzeau manifestanti vociferand bestial pe exemplarul destinat presedintelui. Iar pe exemplarul de rezerva, ala pentru la o adica, va scrie ca din camera lui Nuti tocmai iesea unul cu chelie si c-o sticla de Johnny Walker in mana si care nu s-a uitat cu ochi buni la securistul de serviciu.
|
