|
Responsabilii UE sa se preocupe de schimbarea mentalului rromilor, imprimarea unui cult al muncii, obligativitatea educatiei si reevaluarea traditiilor culturale in raport cu exigentele civilizatiei moderne, zice Oprea Dumitru
Senator PDL Oprea Dumitru a sustinut in Senat o declaratie politica intitulata "Expulzarea rromilor - un exercitiu de ipocrizie europeana", pe care o puteti citi in continuare.
«Repatrierea fortata a unor rromi nomazi din tarile europene nu este o problema noua. Sunt arhicunoscute dezbaterile aprinse din anii trecuti in care astfel de expulzari au fost intreprinse in Italia, Spania si alte state ale UE. La fel este si acum, in cazul evenimentelor din Franta. Politicieni, guverne si asociatii civice de pretutindeni arunca acuze in toate partile, incercand sa stabileasca un vinovat in toata aceasta drama sociala. Din nefericire, si de aceasta data, responsabilitatea este aruncata de la unii la altii. Presedintele Frantei alunga rromii din considerente politice, ignorand faptul ca acestia se pot intoarce oricand. Nomazii pozeaza in victime, desi unii dintre ei provoaca grave probleme sociale si de securitate publica acolo unde isi instaleaza taberele. La randul lor, politicienii romani si asociatiile civice acuza masurile domnului Sarkozy si atat. Nu vin cu nici o solutie la necazurile cetatenilor francezi siliti sa suporte o situatie profund neplacuta.
Prin urmare, vedem doar discursuri radicalizate si nici un angajament concret pentru rezolvarea pe fond a situatiei. Caci, dintr-o imensa ipocrizie, nimeni nu isi pune deschis intrebarea fundamentala: au guvernele nationale sau Comisia Europeana solutii la problema nomazilor? Pana acum, toate tentativele s-au pierdut in discutii nesfarsite. Oficialii, sociologii ori ziaristii implicati nu reusesc in final decat sa se lamenteze de complexitatea problemei. Apoi, guvernele sau UE aloca sume imense de bani care se risipesc fara nici un rezultat concret. Mai grav, chiar Comisia Europeana isi declina competenta in acest domeniu, fiind incapabila pana acum sa-si depaseasca imobilismul birocratic si limitarile de viziune.
Asadar, ce e de facut? Iata marea intrebare la care multi au renuntat chiar sa mai caute un raspuns. Rromii nu pot fi doar alungati dintr-un loc in altul. Cei care ii conduc si le ordona actele de vandalism, hotie, cersetorie trebuie sa fie pedepsiti conform legilor din comunitatea in care isi duc traiul, sa fie izolati de grupurilor lor infractionale. Comportamentul antisocial al unora dintre ei nu mai poate fi acoperit cu recursul excesiv la toleranta. Artificiile legislative, cum este acela al schimbarii denumirii de tigani in rromi sau invers, nu duc decat la confuzie identitara chiar in randul comunitatii respective. In schimb, e nevoie de planuri concrete care sa implice atat Uniunea Europeana, autoritatile nationale, locale, cat si organizatiile neguvernamentale. Avem trebuinta de o viziune pe termen lung, cu pasi concreti si responsabilitati clar atribuite. Asistenta sociala nesabuita s-a dovedit deja ineficienta si paguboasa. Fara implicarea tuturor nu vom realiza nimic. De aceea, este necesar ca interventia financiara in comunitatile rrome sa fie neaparat legata de dezvoltarea unor proiecte economice locale. Numai printr-o astfel de dezvoltare durabila putem spera la evolutii pozitive. Posibilitatea castigarii decente a existentei va fi legata automat de imprimarea unui cult al muncii, de obligativitatea educatiei si de reevaluarea traditiilor culturale in raport cu exigentele civilizatiei moderne. Numai prin perseverenta in aceasta directie putem spera cu totii in schimbarea conditiei nefericite a majoritatii rromilor. Iar daca responsabililor UE le lipseste inca preocuparea pentru aceasta problema, poate ca executivul si europarlamentarii nostri ar putea sa le-o impuna mai repede. Si chiar daca tot acest drum este lung si extrem de dificil, avem datoria sa-l incepem noi, acum. Mai ales ca nu avem nici o scuza ca nu l-am inceput inca de ieri.»
|
