Actualitate - Educatie | Regimul Basescu-Boc loveste in elite - actori, muzicieni, scriitori, cantareti, pictori, jurnalisti

Mihnea Maruta publica pe ImpactNews articolul "Drepturile de autor la tradarea de tara", pe care il puteti citi in continuare.
«Autorii sunt emisfera cerebrala dreapta a unei natiuni. A-i umili programatic, in bloc, a-i face sa se simta dispretuiti pe toti cei care extrag frumusete si viitor din teritoriul imaginatiei, inseamna, pur si simplu, tradare de tara. Si nu ma joc cu aceste cuvinte. Caci ele fac parte din emisfera stanga.
Ce presupune, de fapt, a fi platit "pe drepturi de autor"? Ca iti castigi painea vanzand rezultatele capacitatii tale de a fi original, de a produce idei, lucrari sau chiar opere de care societatea are nevoie pentru a se transforma in bine. Un articol care iti ofera ceea ce n-ai fi putut afla pe cont propriu, un cantec care te inspira, o carte fascinanta, o inventie care iti face viata mai usoara sau mai interesanta, toate acestea sunt, in felul lor, cai pentru "propasirea spirituala si materiala a poporului", cum spune esenta tare a juramantului de credinta pe care il depun dragii nostri demnitari. Dar toate acestea sunt posibile pentru ca exista oameni care patrund in necunoscutul gandirii si se intorc de acolo cu noutati limpezi. Ei sunt necesari pentru ca sunt altfel. Aceasta diferenta le este recompensata, inclusiv baneste.
Din acest motiv trebuie respinse infierarile de tipul: "Voi, jurnalistii, nu v-ati revoltat decat acum, cand sunteti direct vizati, dar pana acum n-ati scos niciun cuvant despre birocratia din sistem". Da, e drept, presa ar trebui sa recunoasca faptul ca nu s-a ocupat indeajuns nici de frecventele si haoticele modificari ale legislatiei fiscale si nici de batjocorirea celor care, luna de luna, stau la coada pentru a da bani unui stat ramas in secolul trecut. Dar, dar, dar. Sa fim sinceri pana la capat. Contabilii contabilizeaza, functionarii functionaresc si creatorii creeaza. Rolul statului este de a asigura fiecarei categorii un cadru normal pentru a face bine ceea ce stie sa faca. Celor capabili sa fie altfel, care-si au rolul lor in viata comuna a societatii, pentru ca altfel-itatea lor ii face pe ceilalti sa viseze si duce lucrurile la un nivel superior, acelora nu li se poate cere sa fie nici contabili, nici functionari si nici altceva. Decat daca altul e substratul.
Exista un asemenea alt substrat? Nu stim. Stim doar ca, in timpul deja faimosului control al Fiscului la Grupul Realitatea-Catavencu - un control care a inceput dupa alegerile prezidentiale si care a durat cateva luni –, reprezentantii acestui stat roman au descoperit "secretul secretelor", valabil in toata presa, dar bine ascuns, nu-i asa, de conspiratia patronat-angajati. Si anume: jurnalistii au salarii foarte mici pe cartea de munca, iar cea mai mare parte din bani si-i iau "pe drepturi de autor". Asa vor ei, sa nu poata beneficia de o pensie decenta, dar, in schimb, sa aiba marea satisfactie ca au "driblat" statul, in complicitate cu patronatele. Asa a conchis ministerul de finante si asa s-a ivit "solutia salvatoare" a umplerii gaurilor de la buget: impozitarea drastica a "autorilor", readucerea lor la ordine intru binele bugetar national.
Gata cu sarcasmul. Acest stat roman considera ca, daca mii de oameni sunt dispusi sa-si riste minima liniste de la batranete, dar si echilibrul medical de acum, cat sunt inca in putere, cotizand putin la bugetele asigurarilor sociale si de sanatate, asta inseamna ca nu vor, ca sunt hoti, nu ca n-au de unde. Iar daca nu vor, trebuie pedepsiti nu numai luandu-li-se mai mult, dar facandu-i sa regrete pana si locul nasterii. Mai departe: daca, sa presupunem, jurnalistii erau evazionisti in complicitate cu dragii lor patroni folosindu-se de "portita" drepturilor de autor, atunci, prin inductie, toti semnatarii unor atari contracte trebuie ca procedau la fel si atunci e cazul sa li se aplice masura similara, fie ei actori, muzicieni, scriitori sau inventatori. Asa a conchis acest stat roman.
Politic, aceasta e o catastrofa si pare aproape neverosimil ca guvernul nu i-a calculat efectele. Caci "autorii", oamenii aceia care reusesc sa traiasca si sa mai si castige un ban fiind altfel, sunt nodurile celei mai importante retele de influenta din orice tara. Ei iradiaza opiniile care devin convingeri, dintre ei rasar modelele de urmat, faptele lor schimba vieti si in jurul lor se construiesc legendele. A-i transforma, daca nu in dusmani, cel putin in adversari inversunati este o sinucidere politica demna de manualul stupiditatii. Asta n-ar fi o problema. Insa, largind cadrul, sa scarbesti majoritatea oamenilor cu idei ai unei tari, sa-i faci, printr-o singura masura, sa se intrebe de ce mai raman aici, aceasta e o performanta de subminare a increderii colective pe care niciun stat inamic n-ar indrazni sa o viseze. Se cheama, simplu, tradare de tara. Si nu ma joc cu aceste cuvinte.
Caci ce ne tine impreuna, la urma urmei? Granitele, traiul bun, mandria de a fi romani? Sau o indefinita legatura cu cateva simboluri, o firava panza de solidaritate sustinuta de cateva opere si de cativa oameni? Nu cumva ei, autorii acestia "evazionisti", sunt ultimii magneti care se mai opun unei "evaziuni" nationale? Nu cumva originalitatea lor, cat o fi de palida si de slab competitiva, este singura seva care mai hraneste ceea ce obisnuim sa numim "dragoste de tara"?
Imaginati-va viata fara scriitorii, actorii, muzicienii, pictorii, dansatorii si, cu voia dumneavoastra, chiar si fara jurnalistii pe care ii admirati, respectati sau macar urmariti. Sa zicem ca, la o adica, toti ar pleca. Undeva. Si ca ar lua cu ei imensul halou cu subiecte de conversatie, cu sugestii de viata si, mai ales , cu bucurii simple. Pe care ei le-au creat. Drepturile lor de autor. A, nu puteti sa va imaginati?»