Actualitate - Social | Explicatia ministrului: De unde vine numele Seitan=Drac

Bogdan Tiberiu Iacob face dezvaluiri pe Inpolitics, in articolul "De ce-l cheama Seitan pe ministrul Muncii"
«Ministrul Muncii, Mihai Seitan, are cel mai ciudat nume cu putinta, unul care nu ar putea sa apartina niciunui reprezentant al religiilor crestina, musulmana, mozaica, budista ori cine mai stie care. Si asta pentru ca "seitan" e un cuvant eminamente turcesc si inseamna "drac". Si totusi, cum a ajuns acest nume la un roman? Poveste este spectaculoasa si v-o prezentam asa cum ne-a fost dezvaluita de catre insusi ministrul Muncii.

Povestea lui Mihai Seitan, unchiul lui Mihai Viteazul

Probabil ca primul roman care a purtat numele, sau mai bine zis supranumele de Seitan a fost Mihai Seitan Cantacuzino, ori Seitanoglu, dupa alte surse, un desecendent al celebrei familii bizantine, despre care exista informatii ca ar fi fost fratele mamei lui Mihai Viteazul, la randul ei (sigur) o Cantacuzina.
Se mai banuieste ca Mihai Viteazul a ajuns domn cu ajutorul banilor mamei sale si a insistentelor acesteia pe langa marele vizir al vremii. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci, Cantacuzinii, urmasii imparatului de odinioara, au stat cateva generatii ascunsi in Bizant, dupa care au scos, insa, iar capul la lumina. Interesant, Cantacuzinii s-au aflat in razboi, acum aproape o mie de ani, pentru tronul Bizantului cu Paleologii, stramosii deputatului PD-L Theodor, care, multe sute de ani mai tarziu, se distra urinand pe maimute.

Incredibila patanie a ciobanului ardelean cu turcii din Dobrogea

Este ministrul Muncii un urmas al lui Mihai Seitan Cantacuzino ajuns, prin ironia sortii, in acelasi partid cu urmasul Paleologilor, dusmanii de moarte ai familiei sale? Raspunsul e nu.
Mihai Seitan explica, pentru Inpolitics, genealogia familiei sale, care e, insa, cel putin la fel de spectaculoasa: "Cunosc originea familiei mele pana pe la 1700 si stiu cum am dobandit acest nume ciudat. In acele vremuri, stramosii mei erau ardeleni care porneau anual din zonele Silistea de Sibiu sau Sacele de Brasov, cu turme de sute de oi, pe care le manau in Dobrogea, zona colonizata in buna masura de turci si tatari, mari amatori de carne de oaie. Cu banii incasati, reveneau acasa si cumparau pamanturi. La un moment dat, unul dintre acesti ardeleni, stramosul meu direct, nu s-a mai reintors in Ardeal dupa ce terminase comertul cu turcii, pentru ca stransese o suma foarte mare de aur si s-a temut de drumul lung.
Si-a construit, deci, o coliba, sub care a ingropat aurul si in ea s-a stabilit cu sotia si cei doi copii. Intr-o noapte, insa, peste el au navalit turcii, dornici sa ii fure banii. Ca sa il faca sa dezvaluie locul, i-au pus unul dintre copii pe plita si l-au prajit, dar stramosul meu s-a tinut tare. A urmat la rand sotia, si abia cand i-au pus si al doilea copil pe plita a cedat si le-a aratat ascunzatoarea banilor. La plecare, turcii i-au sapat cu hangerul, pe frunte, o cruce, si l-au lasat intr-o balta de sange".

Sarutul dulce al razbunarii

Daca ciobanul ardelean nu ar fi luat-o pe drumul razbunarii, se cheama, insa, ca nu ar fi fost demn de str-stranepotul sau ministru. "Asa ca, de-a doua zi, stramosul meu a adunat o ceata de romani, s-au inarmat si au inceput sa dea iama in zonele locuite de turci, pe care le pustiiau si macelareau oamenii fara mila. Se spune ca groaza starnita de el ajunsese atat de mare incit, la auzul coptitelor cailor sai, turcii fugeau urland din toti rarunchii: "Seitan! Seitan!". Asa i-a ramas porecla si, mai apoi, numele, care s-a perpetuat pana in ziua de azi" mai explica demnitarul.
Ministrul Seitan mai spune ca despre faptele de vitejie ale descendentilor lui Seitan se vorbeste si azi in legendele din Dobrogea, si chiar intr-un volum aparut in anii 50, unde se pomeneste de aventurile unui Nicu al lui Seitan, descendent al aceluiasi ardelean nedreptatit de turci.
"Poate tocmai acest trecut insingerat m-a impiedicat, pana acum, sa calc in Turcia, cine stie, poate le-ar fi venit cheful sa se razbune..." conchide, cu umor dubios, demnitarul.»