CATAVENCII: Cine n-are romani, sa-si cumpere (Autor: DORU BUSCU)
Acum patru secole, cand capul lui Mihai Viteazul se rostogolea pe iarba in aplauzele taranimii inrobite, cand voievodatele noastre orbecaiau prin sclavia impusa de Unificator si reveneau la agricultura neolitica, tari ca Anglia si Olanda (Provinciile Unite) globalizau comertul pe mare. Capitalul privat finanta expeditii temerare, trimitea corabii la capatul lumii ca sa deschida noi orizonturi de profit. Echipajele piereau in furtuni, in boli tropicale sau in burta antropofagilor, marfa ajungea pe fundul apei sau in mana piratilor. Doar una din zece corabii izbutea sa deschida o cale comerciala, dar acea reusita rascumpara toate celelalte esecuri. Cu o tenacitate nebuna, flotele negustorilor lacomi din Marea Nordului au oficiat casatoria spiritului capitalist cu etica protestanta. Intre timp, decalajul dintre serbii lui Mihai Viteazul si companiile Indiilor de Est s-a marit. Distanta care ne separa azi de civilizatia occidentala se masoara nu atat in longitudine, stiinta sau morala, cat in energia dedicata profitului. Statele civilizate isi intemeiaza bunastarea pe ferocitate economica, pe oportunism comercial si pe imperialism tehnologic. Politica deschide drumul acestor demoni, iar statele slabe se vad nevoite sa-i accepte. Uniunea Europeana e o companie cu capital majoritar german, britanic si olandez, care isi exporta produsele catre parteneri. Extinderea ei spre Est a insemnat, dincolo de umanism si teritoriu, extinderea pietei. Profitul a crescut, iar profitul creste cita vreme piata ramine predictibila, adica sub control. Romania, prin liderii ei prosti, nu intelege nimic din jocul strategic si taios al capitalului occidental. Mai mult, infrastructura institutionala politizata si, odata cu ea, mentalitatile civice lucreaza stupid in dauna binelui public, saboteaza brand-ul statal, spulbera solidaritatea nationala din care celelalte tari isi confectioneaza statura internationala. In partea cealalta, eurocorporatia isi urmeaza calea. Are scopuri clarificate si o legislatie acoperitoare. Politic sau comercial, profitul e moral. Nu e de mirare, deci, ca Mark Rutte, premierul Olandei, nu ne vrea in Schengen (pentru care au fost indeplinite toate criteriile tehnice) pina nu rezolvam, cica, Justitia. Ceea ce trebuie sa rezolvam e, de fapt, Portul Constanta, care pune pe jar portul Rotterdam. Nu e de mirare ca Emmanuel Macron, presedintele Frantei, e si el framantat de statul nostru de drept, mai ales ca IAR Ghimbav nu comanda cele 20 de elicoptere Airbus aflate in dezbatere. Nu e de mirare ca Sebastian Kurz, cancelarul Austriei, condamna evenimentele cu jandarmi din 10 august, in timp ce Legea Off-shore, de la care OMV asteapta taxe microscopice, se zvarcoleste in mapa Guvernului. Nu e de mirare ca insasi Angela Merkel isi pune protejatul, pe Manfred Weber, sa-i ceara socoteala Romaniei la Bruxelles pentru aceeasi Justitie si aceiasi jandarmi, in contextul in care candidatul Germaniei la Cotroceni, Klaus Iohannis, se arata mai incapabil decat estimase BND. Toti acesti lideri si multi altii care coplesesc Romania cu avertismente sunt in deplina legitimitate politica. Ei urmeaza etica si spiritul dominator ale capitalismului occidental si invadeaza fara sa clipeasca teritoriile slabe. Presiunea lor putea, fireste, sa aiba alta tema. Ni se putea reprosa orice, de la legislatie economica la analfabetism, si de la rasism la pesta porcina. Numai ca, dupa un deceniu si jumatate in care miceliile culturii Macovei au otravit apele internationale cu anticoruptie, toata lumea s-a vazut nevoita sa bea acest lichid toxic si sa ne sufle apoi vaporii in fata. Niciodata Romania n-a suferit mai mult de pe urma cetatenilor sai. Raul pe care i l-au facut liderii s-a impletit cu uriasul deserviciu pe care i l-a facut turnatoria la extern. De multe ori falsa, intotdeauna manipulata politic, informatia propagata prin retelele civice, politice si mediatice, administrate de Servicii, a deformat infatisarea si caracterul Romaniei, aratand competitorilor ei europeni un chip bolnav si un suflet las, schimonosite de lupta politica, devastate de schizofrenie institutionala, numai bune de palmuit cu sloganuri ipocrite si cu cereri comerciale. Suntem o tara care practica autosantajul, care se batjocoreste si se sugruma de una singura. Nimeni in afara noastra nu poate fi invinuit pentru felul in care ne trateaza Occidentul. Daca priviti harta rutiera a Europei, veti vedea ca reteaua de autostrazi se opreste la frontiera de vest a Romaniei. Lasand Ucraina la o parte, nici o alta tara din imprejurimi nu arata mai prost, nici chiar Belarus. Iar cei ce-si inchipuie ca Mihai Viteazul ar fi asfaltat mai bine se inseala, asa cum s-au inselat taranii legati de glie.

(Sursa: catavencii.ro)