AMOS NEWS: La mana presedintelui (Autor: Sorin Rosca Stanescu)
Nu intram intr-o criza politica majora, cu conditia ca Mihai Tudose sa-si tina cuvantul, iar Klaus Iohannis sa-si incalce cuvantul dat. Cu aceasta concluzie am incheiat analiza de ieri, 15 ianuarie a.c. Ne aflam acum la jumatatea drumului. Mihai Tudose a demisionat. Nu are importanta pentru moment in ce circumstante a facut-o. Nu se va ajunge la repetarea rusinosului procedeu al automotiunii de cenzura pentru daramarea in Parlament de catre PSD a propriului premier. Urmeaza sa aflam cum reactioneaza presedintele Klaus Iohannis. Acesta a afirmat ca, a treia oara, nu va mai numi un premier propus de PSD. Ce va face acum? Daca cedeaza, inseamna ca nu e de cuvant. Daca nu cedeaza, se poate ajunge la anticipate. Romania poate intra deci intr-o criza politica severa. In eventualitatea in care presedintele Klaus Iohannis merge a treia oara pe mana PSD, desemnand pentru formarea noului Guvern persoana nominalizata de majoritatea parlamentara, schimbarea de stafeta la Palatul Victoria va decurge cat se poate de firesc. Noul Executiv va relua in scurt timp executia bugetului de stat si isi va propune desigur sa indeplineasca riguros programul de guvernare PSD plus ALDE. Ce se intampla insa in caz contrar? Presedintele poate refuza, asa cum de altfel a anuntat din timp, inca o nominalizare de premier facuta de PSD. Constitutia ii permite acest lucru. Poate chiar mai mult. Sa refuze in serie mai multe nominalizari PSD plus ALDE. Din nou, Constitutia - eliptica la acest capitol - ii permite presedintelui sa procedeze asfel. Dar Klaus Iohannis mai are o posibilitate. Si anume sa desemneze el insusi o persoana din PSD, dintr-un alt partid sau neinregimentata politic si sa o insarcineze cu formarea noului Guvern. In primul scenariu prezentat mai sus, se pierde timpul si se lungeste inutil perioada in care Romania functioneaza cu un Guvern interimar, care conform Constitutiei e obligat sa lucreze la o turatie minima. Cel de-al doilea scenariu insa, desi mai rapid, ne poate conduce la o criza politica profunda si de durata. De ce? Daca presedintele Klaus Iohannis nominalizeaza o alta persoana decat cea desemnata de PSD, aceasta va alcatui o echipa guvernamentala si se va prezenta in fata Parlamentului, pentru a obtine votul de investitura. Majoritatea PSD plus ALDE are toate motivele sa refuze un Guvern care nu ii apartine, chiar daca, prin absurd, acesta ar fi alcatuit exclusiv din membri ai celor doua fomatiuni politice. In continuare, presedintele mai poate face o nominalizare. Si din nou se va ajunge inevitabil in fata plenului reunit al celor doua Camere. Acolo, daca PSD plus ALDE ramane consecvent, din nou echipa guvernamentala va fi refuzata. Conform Constitutiei, urmeaza sa fie organizate alegeri anticipate. Suntem relativ aproape de un asemenea scenariu daca si numai daca presedintele Klaus Iohannis ramane consecvent. In plan sentimental, romanilor nu le ramane altceva de facut decat sa-si exprime regretul ca, in anul Marii Uniri, o perioada de timp destul de lunga tara va fi supusa unei batalii politice traumatizante. Procedura celor doua nominalizari si celor doua refuzuri parlamentare la care se adauga perioada necesara organizarii alegerilor anticipate, formarii unei noi majoritati si desemnarii unui nou Cabinet inseamna, practic, luni de zile in care Executivul, conform Constitutiei, are atributii limitate iar Parlamentul, sub aspectul elaborarii de acte normative si a controlului pe care trebuie sa-l exercite, este practic paralizat. Consecintele sub aspect economic, social si politic sunt greu de estimat, dar toti analistii sunt de acord ca, intr-o asemenea eventualitate, pagubele sunt imense. Criza insa poate merge si mai departe. In primul rand, e bine sa ne gandim ca anul 2018 nu este doar anul aniversarii a o suta de ani de la Marea Unire si, simultan, anul unei dintre cele mai mari dezbinari din istoria moderna a Romaniei. Este si o perioada in care, inevitabil, sensibilitatile nationale, atat ale romanilor cat si ale maghiarilor, pot degenera in atitudini de dusmanie manifestate atat de minoritatea etnica cat si de majoritatea etnica. Provocarile, care sunt din ce in ce mai numeroase, au tocmai acest scop. De a creea o dezbinare cat mai mare, de a fragiliza securitatea statului si de a genera conditii de natura sa favorizeze o eventuala disolutie. Chiar si asa, cu un Guvern stabil, asa cum s-a demonstrat zilele trecute, am fost incapabili sa reactionam adecvat la provocarile la care romanii au fost supusi. Vom culege poate, in sens negativ, si roadele otravite ale inactivitatii Serviciului Roman de Informatii in domeniul apararii Constitutiei, dar si a altor institutii ale statului, care ar fi trebuit sa intevina la timp pentru a nu lasa lucrurile sa evolueze intro directie periculoasa in zonele cu o populatie majoritar maghiara si pentru a preveni o serie intreaga de operatiuni, puse la cale atat de organizatiile iredentiste cat si de insusi guvernul maghiar. Si asta nu este tot. Situatia poate deveni chiar si mai grava decat a fost ea desenata in paragrafele anterioare. In sensul ca, la fel cum presedintele Klaus Iohannis are dreptul constitutional de a refuza in serie nominalizari sau chiar de a insarcina persoane pe care le agreaza in vederea formarii noului Guvern si majoritatea guvernamentala are, tot constitutional, dreptul de a trece la represalii. Refuzul de a nominaiza ceea ce i se serveste pe tava nu atrage dupa sine, in mod automat, vreun motiv de natura constitutionala pentru suspendarea din functie a presedintelui. Totusi, majoritatea parlamentara, facand bilantul actelor si faptelor prezidentiale, poate identifica motive convingatoare sau discutabile pentru a recurge la suspendarea presedintelui. Se va pronunta intr-o asemenea ipoteza in mod obligatoriu Curtea Constitutionala, dar verdictul acesteia nu este obligatoriu, ci doar facultativ. Procedura poate merge mai departe chiar si in sensul demiterii presedintelui in urma unui referendum. Tot acest scenariu apocaliptic poate avea loc, iar presedintele Klaus Iohannis este cel care l-ar putea genera cu buna sau cu rea intentie. Ironia sortii face ca evitarea intrarii Romanei intr-un asemenea proces distructiv sa depinda de incalcarea cuvantului dat de catre Klaus Iohannis.

Sursa: amosnews.ro