AZI: Mein kampf si Candidatul Meu (Autor: Octavian Stireanu)
Situatia la zi a conflictului politic intre presedinte si majoritatea romanilor, exprimata la vot, arata ca taberele sunt in fata utilizarii armelor letale politic. Presedintele Iohannis are la indemana posibilitatea desemnarii unui candidat de premier din capul sau. Invocand IRESPONSABILITATEA PSD SI ALDE, INCAPACITATEA DE A FACE PROPUNERI SERIOASE etc, dar si STABILITATEA TARII, PATRIA, NEVOIA DE GUVERN, DE BUGET, PERICOLUL DE LA GRANITE etc etc etc., domnul de la Sibiu se poate considera indreptatit sa desemneze un candidat propriu, convocand Parlamentul pentru 3 ianuarie, sa zicem, in vederea acordarii votului de investitura. Pentru Ciolos II, de pilda. O astfel de posibilitate nu este un banc si nici o fantasmagorie. Iohannis se afla in plina lupta pentru CANDIDATUL MEU. Un fel de mein kampf pentru interesul propriu. Acest lucru decurge din logica de pana acum a atitudinii sale, din inversunarea uimitoare pe care o manifesta fata de vointa populara, din firea razbunatoare si incapatanata pe care o are si, nu in ultimul rand, din declaratia explicita de RAZBOI TOTAL impotriva PSD, despre care i-a spus lui Tariceanu ca nu va ajunge cu niciun chip la guvernare, in pofida rezultatului electoral. Deci sunt suspiciuni rezonabile - sau indicii temeinice - sa ne asteptam la o desemnare a Candidatului Lui de premier, fara legatura cu verdictul urnelor. Asa, cum de altfel, a facut si parintele Sistemului si Ayatolahul intrigilor politice, Traian Basescu, si in 2005, si in 2009, cand a desemnat premieri din partea celor care pierdusera alegerile, in urma a ceea ce el numea SOLUTII IMORALE - de fapt, niste evaziuni politice colosale. De partea cealalta, PSD si ALDE, care se afla in criza de timp si de luciditate, au la indemana arma decisiva a suspendarii presedintelui. Este singura solutie morala si politica de care are nevoie tara. Cu un termen la moda in aceste zile cucernice, este solutia mantuirii Romaniei de Sistemul noii securitati. Este solutia recapatarii demnitatii poporului in fata ocultei, a vascularizarii partidelor politice cu incredere, a ridicarii Parlamentului din tarana in care a fost doborat de Basescu. Este solutia care ar pune punct, sper, o data pentru totdeauna, mlastinii in care se zbate o tara ingenuncheata de o putere oculta pe care o simtim toti si n-o controleaza nimeni. (Cine mai are dubii despre asta, ar trebui sa revada inregistrarea din clandestinitate â€" am ajuns sa avem si asa ceva! - difuzata de Sebastian Ghita, pana mai ieri stalp de baza al Binomului, dar care A DEFECTAT pe jumatate, ramanand in tabara SRI, contra DNA). Suspendarea presedintelui se poate face pe baza articolului 95, IN CAZUL SAVÂRSIRII UNOR FAPTE GRAVE PRIN CARE INCALCA PREVEDERILE CONSTITUTIEI. Intrebarea este care sunt aceste fapte grave? Nu trebuie sa fii mare expert in drept constitutional pentru a constata ca fapta presedintelui de a refuza nominalizarea facuta de coalitia invingatoare in alegeri a produs, inainte de toate, o intarziere premeditata in aplicarea unor masuri decisive pentru cresterea nivelului de trai al populatiei - obligatie constitutionala esentiala a statului - asa cum sunt cele prevazute in programul de guvernare. Se poate detalia cu cifre si termene ce consecinte a produs fapta presedintelui de a refuza nominalizarea facuta. Pe langa aceasta constatare generica, fapta presedintelui este deosebit de grava intrucat:
1. Incalca prevederile art. 103, alin. (1) din Constitutie referitoare la obligatia desemnarii unui candidat pentru functia de prim-ministru. Presedintele si-a incalcat o obligatie constitutionala fundamentala pentru ca n-a facut o asemenea desemnare. Refuzul dumnealui este o nedesemnare, in conditiile in care Constitutia il obliga sa faca desemnare.
2. Incalca art.1, alin.(5) din Constitutie potrivit careia respectarea acesteia si a suprematiei sale este obligatorie. Prin refuzul sau, presedintele a adaugat la Constitutie, lucru nepermis nimanui. Constitutia nu prevede institutia refuzului unei nominalizari! Punct.
3. Incalca Decizia Curtii Constitutionale din 2014, potrivit careia PRESEDINTELE ROMÂNIEI, NEPUTÂND AVEA ROL DE DECIDENT IN ACEASTA PROCEDURA, CI DE ARBITRU SI MEDIATOR INTRE FORTELE POLITICE, ARE DOAR COMPETENTA DE A DESEMNA DREPT CANDIDAT PE REPREZENTANTUL PROPUS (...) DE ALIANTA POLITICA SAU PARTIDUL POLITIC CARE POATE ASIGURA SUSTINEREA PARLAMENTARA NECESARA OBTINERII VOTULUI DE INCREDERE AL PARLAMENTULUI. Din motive neexplicate, presedintele nu si-a indeplinit aceasta competenta data de textul constitutional - dar acele motive, indiferent de natura lor, oricum nu sunt prevazute de Constitutie.
4. Incalca aceeasi decizie a Curtii Constitutionale, potrivit careia PROCEDURA DE DESEMNARE A CANDIDATULUI LA FUNCTIA DE PRIM-MINISTRU TREBUIE SA AIBA IN VEDERE IN MOD CONCURENT CELE 2 CRITERII: REZULTATUL ELECTORAL AL COMPETITORILOR ELECTORALI SI FINALITATEA PROCEDURII, RESPECTIV DESEMNAREA UNUI CANDIDAT CARE SA POATA ASIGURA COAGULAREA UNEI MAJORITATI PARLAMENTARE IN VEDEREA OBTINERII VOTULUI DE INCREDERE.
Niciun alt criteriu - de integritate, dictat de DNA, ori de securitate, dictat de SRI - nu figureaza printre conditiile pe care Constitutia Romaniei le pune pentru cel care ar urma sa fie desemnat candidat de premier. Aici nu e vorba ca presedintele ar fi un fel de NOTAR, cum combate marele diversionist Basescu. Presedintele nu este notar, in sensul ca vegheaza ca desemnarea sa respecte doar cele 2 conditii - si atat - si anume: 1. sa respecte rezultatul electoral si 2. sa garanteze existenta unei majoritati. Presedintele nu este notar, dar nici inventator de conditii ori creator de texte in Constitutie. Orice alt criteriu, motivatie, argumentatie inventate de presedinte pentru a face dumnealui o PRESELECTIE proprie, dupa criterii personale in afara celor 2 conditii constitutionale de mai sus, reprezinta o fapta grava de incalcare a prevederilor Constitutiei. Or, ne aflam exact in fata unei asemenea grave incalcari a Constitutiei, prin faptul ca presedintele adauga la cele 2 conditii amintite de mai sus altele, care nu sunt cerute de nicio prevedere constitutionala. Ar mai trebui spus ca suspendarea nu aduce nicio complicatie deosebita vietii politice. Fantasma instabilitatii, fluturata de propaganda noii securitati este pentru speriat prostii. Instabilitate exista si acum, cu un Guvern care-si cara canapelele spre Bruxelles, neuitand sa umfle statele de plata ale ministerelor cu tot felul de cartite utile in viitor. Acolo n-o fi vorba despre siguranta nationala? Chiar si procedura suspendarii este mai putin dureroasa decat pare. E ca o injectie de luciditate, necesara d-lui presedinte. Deputatul Eugen Nicolicea chiar spunea ca hotararea de suspendare poate fi abrogata dupa 2-3 saptamani de la adoptarea ei, fara a se mai ajunge la referendumul de demitere. Dl Iohannis ar trebui sa primeasca o astfel de lectie de democratie, chiar daca va iesi cu pardesiul amintirilor usor sifonat pe capota Mercedesului blindat. Poate ca, astfel, va afla ca, dupa versiunea in limba romana a Constitutiei (Art.61, alin.1), PARLAMENTUL ESTE ORGANUL REPREZENTATIV SUPREM AL POPRULUI ROMÂN. Acolo nu se vorbsete despre Guvernul Meu. Nici despre Candidatul Meu. Nici despre Mein Kampf - fie ea impotriva unui partid politic care a castigat alegerile cu 45 la suta.

P.S. Situatia disputei la varf dintre desemnarea CANDIDATULUI MEU si suspendarea presedintelui seamana, metaforic vorbind, cu faimosul episod din secolul trecut, al ogiveleor nucleare aflate fata in fata in conflictul din Golful Porcilor. Probabil ca se va alege calea de mijloc, intrucat ma indoiesc ca PSD va avea sange in instalatie sa decida suspendarea presedintelui. Cred ca va veni cu o noua propunere, agreata de Sistem si toti se vor pupa Piata Endependentii. Dragnea va uita de solemnitatea cuvantului dat si, la fel ca-n Caragiale, vor triumfa discursurile despre scumpa noastra tarisoara, stabilitate, responsabilitate - ura si la gara.