Ion Iliescu publica pe blogul sau un articol intitulat: Reflectiile unui infatuat, pe care il puteti citi in continuare.
Regret ca trebuie sa folosesc aceasta sintagma, dar citind ceea ce scrie Lucian Isar pe site-ul sau, nu se poate sa nu-ti pui intrebari despre mobilul obsesiei in privinta guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, pe care si-o cultiva si afiseaza cu obstinatie domnul respectiv. Care, precum un copil silitor, baga degetele in ochii invatatorului, tot o fi remarcat, cat de bun ar fi el pentru postul de guvernator, dupa plecarea obiectului obsesiei sale. A fost remarcat, nicio grija. Ei, si? Cu toate astea spuse, sunt necesare cateva precizari, pentru ca domnul Isar pare sa nu fi trait aceleasi realitati cu noi, ceilalti. Primo: nu e existat, nu exista un proiect de tara Iliescu-Isarescu. Eu, spre deosebire de domnul Isar, nu sunt bancher, deci nu operez cu instrumente totalitare. Programul de transformare structurala a economiei romanesti este opera colectiva. La definirea lui au participat toate fortele politice, de stanga si de dreapta, si a avut drept obiectiv aderarea la UE. Consensul de la Snagov este realizat in 1995, semnat de TOATE partidele parlamentare la 21 iunie in acel an. Acel document era insotit de o Strategie nationala de pregatire a aderarii la UE. Dupa semnarea documentului a urmat depunerea de catre Romania, la 22 iunie 1995, la Paris , a cererii de aderare la UE. Negocierile de Aderare au inceput ca urmare a deciziei summit-ului UE de la Copenhaga, in 1999. Decizia strategica a Romaniei, a natiunii romane, pana la urma, a fost de integrare europeana si euro-atlantica, si nu este rezultatul unui complot Iliescu-Isarescu. Da, BNR a fost parte a grupului de experti care a elaborat strategia de pregatire a aderarii. Dar alaturi de ea au fost si Academia Romana, si Universitati, si personalitati ale societatii civile, specialisti romani si straini, experti europeni. Viziunea domnului Isar despre acest proiect este primitiva si lipsita de orice fel de substanta. Nu si-a propus nimeni saracirea romanilor. Am spus, si nu o data, ca aderarea va avea niste costuri. Unele erau inerente trecerii de la economia planificata la economia de piata. Altele au fost consecinta proastei guvernarii si a obsesiei unora de a distruge tot ce a insemnat structurile productive din economia socialista. Iar cei precum domnul Isar au oferit ideologia justificativa acestei distrugeri, rezumata in sloganul Jos comunismul!. Ei au justificat jaful din economie, distrugerea unor mari capacitati industriale, desfiintarea unor multe locuri de munca de inalta calificare si bine platite prin la fel de primitivul: STATUL ESTE PROST ADMINISTRATOR, SA-L ALUNGAM DIN ECONOMIE! L-am alungat. Acum descopera domnul Isar ca aceasta ideologie - la conceptualizarea careia a participat, impreuna cu partidul pe care il conduce sotia sa - a generat saracie si disperare sociala? Si este atat de las, incat sa nu-si asume, alaturi de ceilalti care gandesc ca el, si la un moment dat au luat deciziile care au dus la pradarea averii publice? Sunt mici salariile? Evident, da! Dar a uitat domnul Isar cum s-au impotrivit si se impotrivesc cei pe care PNL ii sustine acum la guvernare, ideii de a mari salariul minim? Sa-i reamintesc eu felul in care a fost modificat Codul Muncii, si care au fost consecintele acestei modificari? Nu stie domnul Isar ca acum peste 93% din PIB ul Romaniei este format in sistemul privat? Scrie undeva in proiectele de dezvoltare durabila, la elaborarea carora am participat eu si oamenii cu care am lucrat, ca partea care revine salariilor in PIB trebuie sa fie sub 40%, cea mai mica din UE? Poate demonstra asta? Daca nu, este, cum spuneam, un infatuat, util unei cauze false, aceea de a justifica faptul ca, urmand o ideologie vulgar neo-liberala, Romania a ajuns intr-o fundatura? Din care nu vrea sa iasa politic, si apeleaza la minciuna GUVERNULUI TEHNOCRAT, aducand grave atingeri functionarii democratice a societatii, si agravand polarizarea economica si sociala. Urata a ajuns dezbaterea publica din Romania. GREAUA MOSTENIRE tine loc de explicatii pentru orice. Nu vreau sa insist. Un lucru este sigur: eu, si alaturi de mine cei care au condus Romania in timpul mandatelor mele de presedinte al Romaniei, am ales sa construim consens in legatura cu marile obiective ale interesului national. Si asa am putut adera la UE si la NATO. Ceilalti au adoptat abordarea conflictuala. Cu rezultatele pe care le vedem acum. Daca domnul Isar ar avea un dram de onestitate, ar recunoaste macar asta.

PS: Din articolul domnului Isar razbate o ingrijoratoare necunoastere a felului in care este organizata, institutional, tara asta, si cum functioneaza ea. Citez:
- Exponentii gruparii Iliescu-Isarescu inca conduc institutiile de forta ale Statului Roman: Nicolae Vacaroiu, la Curtea de Conturi, Valer Dorneanu, la Curtea Constitutionala, Mugur Isarescu, la BNR, Misu Negritoiu, la ASF. Ion Iliescu este inca capabil sa impuna comisarul european din partea Romaniei, spre amuzamentul partenerilor strategici.
Daca face un usor efort de memorie, domnul Isar ar reveni in realitatea ordinii constitutionale a Romaniei, in care institutiile de forta sunt Armata, Politia, serviciile de informatii. Si, daca tot crede ca acelea pe care le-a insirat acolo sunt de forta, nu cumva a uitat una, extrem de iubita de intreprinzatorii si contribuabilii romani, ma refer la ANAF? Sau sunt dusmani buni, si dusmani rai? Cat priveste amuzamentul partenerilor strategici, nu contest, el exista. Dar pe cu totul alte teme decat aceea a pretinsei mele capacitati de a numi comisari europeni. Sa zicem despre confuzia si despre incapacitatea noastra de a genera proiecte, ca membru al UE si al NATO. Ca atare, cu toata modestia de care sunt capabil, daca am aceasta capacitate, de a influenta lucrurile la Bruxelles, nu crede domnul Isar ca este o greseala impardonabila ca ea sa nu fie folosita pentru binele Romaniei?

Sursa: ioniliescu.wordpress.com