Blogul Roxanei Iordache : BASESCU PE VIATA, PORTRETE IN CLASA. CAT DE JALNIC?
Merge la Mangalia, scoala de vara a tineretului Uniunii Nationale a Popotarilor din Romania si plange emitand o panseluta la fel de poetica precum sinistra ingropare de vie a mamei lui cu 40 de ani inainte de-a se duce. Precis pensionarii culpabilizati si mobilizati de indemnul basist vor uita de genocid, si se vor alinia la sacrificiu, ca sa planteze copaci mostenire pentru loazele mutantilor penali. Penale si ele.
Si tocmai cand ezitau sa i se uste lacrimile de crocodil, ce sa vezi: reclama la Nokia! Suna telefonul, Basea il scoate, dupa ce zice, subtil - o fi fii-mea! - nu de alta, dar sa priceapa iapa, ca el, adica, pentru aia mica a plantat copaciul. (Asa cum de altfel se angaja chiar ea, la Ion Cristoiu intr-o emisiune duminicala electorala de la Antena 3: Q. Ce faceti cand se retrage d-l Basescu? A. Voi continua eu!). Pe urma, se uita la telefon, il duce la ureche, raspunde si zice: te sun eu mai tarziu; in apaluzele entuziaste ale salii. La asa presedinte, asa audienta. Si asa urmasi.
Parca era o adunatura de redusi mintal. Care isi racoleaza aderentii pe baza de semnatura pentru trei paini.
Toate astea ar putea fi rezolvate pe cale medicala. Numai ca presedintele grupusculului organizator e ministrul Apararii Nationale, iar homunculul de la microfon e presedintele Romaniei si face ce face pentru ca se bazeaza pe imbecilitatea populatiei manelizate. De aceea si maneaua de comportament de la Mangalia. Sceneta penibila. Prostie dominanta.
Si nostalgie dupa Ceausescu. Unii se cred Napoleon, Basescu se crede Ceausescu. Si zice sa fie ca atunci: partidul, Basescu, Rromania. Tricolor in fiecare clasa, imnul intonat in fiecare zi. A uitat portretul. Dar asta vor adauga zelosii lui servitori: Funebriu, Oana Dobre si alti periferici clinici. Basescu pe viata, poza in clasa. Inclusiv la WC-uri. Ca tot ce facem, sa facem pentru el. Sa facem totul.
El a mai zis: tot ce-am spus eu aici TREBUIE facut. Ca vrea el, nulitate ajunsa, cu sprijinul unor milioane care se recunosc in el. Si a unui pumn de moluste intelectuale, pe care mereu le-a fascinat dominatia din partea spiritului primar agresiv, vorba lui Marin Preda. Le-a fascinat deopotriva si micul privilegiu dobandit prin lingerea condurului: o icrisoara diplomatica, un institut cultural, o stergere de datorii la editura, un piscot, acolo, ceva: sau chiar niscaiva carnati la o lansare de "fundatie crestin-democrata".
Smintitul mai vrea sa desfiinteze de jure spitalele, dupa ce le-a defiintat de facto. Si dupa ce clientela lui a profitat, la propriu criminal, de pe urma spitalelor, aducandu-le la sapa de lemn, acum Pacientul National are tupeul nesimtit sa acuze victimele de vinovatia criminalilor.
Finalul e apoteotic: dupa nenumarate declaratii anterioare ca insesi motoarele Europei se vor lua dupa Romania anticriza, Basescu (se contra)zice ca se roaga la Dumnezeu si la licuricii mici.
Toata mascarada asta a fost ca sa se vorbeasca despre el si sa se comenteze toate idioteniile. La cat de otevizate sunt televiziunile, n-ar fi de mirare sa vedem, de exemplu, la insolventa Realitate TV, emisiuni cu tema si dilema: cine l-a sunat pe presedinte cand vorbea la popoteii lui Oprea?