Laurentiu Mihu publica in Romania Libera articolul "De ce e sanatos ca PDL sa cada ca PNTCD".
Unul dintre cele mai sanatoase episoade pentru societatea si pentru politica romaneasca ar fi ca PDL sa aiba parte de aceeasi traiectorie ca PNTCD. Sa piarda pe mana sa totul: acces la Cotroceni, la ministere, fotoliile de deputati, fotoliile de senatori, speranta ca partidul se va relansa in imediat. Dar si mai sanatos ar fi ca asta sa nu se intample ca urmare a restructurarii cheltuielilor bugetare la care a fost obligat sa se inhame Guvernul sustinut de partid si de care este extrema nevoie. Si nici macar pentru pana de viziune a premierului si a ministrilor sai democrat-liberali, angajati fara directie in efortul de a relansa economia nationala. Imi este oricum greu sa cred ca o formula salvatoare sta ca un as in maneca opozitiei. In schimb, PDL merita sa se franga la fel ca PNTCD pentru harnicia cu care a rasturnat singur ceea ce a promis electoratului ca alternativa la opera magna scrisa cu litere penale de PSD si regimul Adrian Nastase: sustinerea luptei anticoruptie si asanarea clasei politice, incepand chiar din propria curte.
Daca electoratul ar sanctiona puternic tocmai aceste doua esecuri ale PDL, mai avem sperante. Ar fi un semn nemaipomenit ca lehamitea si lamentarile votantilor se metamorfozeaza in corpore in luari rationale de pozitie la alegeri, sub forma unui decisiv vot de blam. Oricum, cu mici exceptii, ceea ce au promovat democrat-liberalii dupa ce i-au invins pe Nastase, Hrebenciuc, Mitrea si Iliescu nu difera prea mult de momentul zero de la care au plecat in decembrie 2004.
PDL a demonstrat in ultimii 5 ani ca nu este greu sa promiti debransarea politicienilor de la afacerile cu statul, iar odata ajuns la putere - sa perfectionezi, de fapt, aceasta arta romaneasca.
PDL ne-a mai aratat in ultimii 5 ani ca nu este din cale afara de greu sa promiti depolitizarea institutiilor de stat, dar, in schimb, sa o legiferezi cu proxima ocazie.
Tot PDL ne-a luminat ca nu este imposibil sa promiti oameni noi si expertiza in posturile-cheie, iar apoi sa promovezi beizadeaua si cucoana de alcov, doar pentru ca interesele meschine o cer imperativ.
Ei bine, acest PDL merita soarta PNTCD pentru tarele pe care le-a potentat. Merita inca mai mult o astfel de soarta pentru ca liderii sai si-au propus sa continue pe acelasi ton.
Se vede asta din indarjirea cu care democrat-liberalii, in majoritatea lor, resping in continuare proiectul Monicai Macovei, de modificare a statutului PDL cu introducerea unor prevederi clare privind integritatea membrilor (de la excluderea celor care intra in vizorul justitiei la separarea afacerilor cu statul de politica).
Intr-un interviu acordat recent in Evenimentul Zilei, fostul ministru al Justitiei anunta ca va relua aceasta tema in partid, sperand ca va fi totusi convingatoare.
Iata citatul: "Mie mi se pare ca in lunile care au trecut ar fi fost cazul sa se schimbe niste lucruri. In Comisia de statut, in care a fost si premierul Emil Boc, in final, repet, nu m-a sustinut nimeni pentru acele modificari cu miez". Ei bine, care este cu adevarat starea de spirit in PDL acum, dupa cele cateva luni invocate de Macovei? E simplu: nimic nou. Pentru a fi sigure ca selectia cadrelor si afacerile pe sub tejghea nu sunt electrocutate de vreo pretentie absurda la integritate, figurile iconice ale PDL de azi i-au raspuns Monicai Macovei in doar 24 de ore.
Radu Berceanu, ironic: "Daca ar fi numai Monici Macovei, partidul asta n-ar mai avea nici o legatura cu nimic".
Ioan Oltean, ironic: "Transmiteti-i salutari din partea mea Monicai Macovei". Roberta Anastase, ironic: "Sa puna propunerile pe hartie si vedem. (...) Dar mi-e greu sa estimez sustinerea". Asadar, ce ar pierde lumea daca acesti oameni si acest partid nu ar mai intra in Parlament data viitoare?