Literatura contemporana: Viata de aruncat - Bogdan O. Popescu
- Volumul Viata de aruncat reprezinta debutul in proza al poetului Bogdan O. Popescu. Trecand de la tristetea si autoinselarea unei femei aflate la varsta de 30 de ani la comicul sinistru al lumii taximetristilor si delicate amintiri din copilarie, cititorul povestirilor va fi cucerit de acest volum scris surprinzator de sigur pentru o prima carte de proza a unui poet. Cu Viata de aruncat, Bogdan O. Popescu urca pe o spira superioara a evolutiei sale. El apare aici mult maturizat. In prozele sale se vede ceea ce nu avea loc sa se manifeste in poezie: gravitatea autorului, seriozitatea sa in fata vietii, simtul tragicului si al absurdului. Proza titulara e o sfisietoare dare de seama despre o dragoste care se sfarseste, sufocata de lucruri neinsufletite. (Mircea Cartarescu)

xxx

Sever Gulea pentru blog.libris.ro:

- Nefiind un cititor pasionat de poezie (si cu cata parere de rau spun asta - astept inca ziua in care ma voi salva de acest destin al marginalului), bineinteles ca nu auzisem de Bogdan O. Popescu, un poet tanar si apreciat, cel putin la noi in tara. Mi-a atras atentia abia cand colegul meu, Dorian Dron, un mai profund cunoscator al vietii literare autohtone a recomandat, pe pagina de facebook a Librariei St.O.Iosif, ultimul volum publicat de Bogdan O. Popescu, VIATA DE ARUNCAT - un volum de proza semnat de un medic care printre altele este si poet (de fapt, ordinea enumerarii acestor etichete ar trebui sa fie pur aleatoare). Marturisesc ca am fost intrigat, inca din copilarie, de acei scriitori nerevendicati in totalitate de chemarea stiloului. Privind prin ochii naivi de atunci ai mintii insetate de ordine si intelegere, era clar ca a fi om al literelor si a fi, de pilda, un inginer sau un medic reprezinta statusuri mutual exclusive. Si asta pentru ca profesia de scriitor, care jongleaza cu lumi si cuvinte intr-un spatiu imaginar invizibil imi parea a fi in profunda contradictie cu cea a unui inginer care incearca sa cartografieze si sa lumineze complet fasii inguste de realitate. Era vorba in fond, de perspective total disonante: scriitorii (oho, si mai ales poetii) pareau sa vaneze cu asiduitate potentialul si nuantele, in vreme ce profesiile realiste (sau, cum se spunea pe vremuri meseriile adevarate) cautau sa nu calce cumva in afara perimetrului palpabil. Desigur ca dupa ce am auzit de Ion Barbu de pilda, si dupa ce am realizat ca fizicienii sau matematicienii contemporani ar putea fi considerati printre oamenii cu cea mai bogata imaginatie, contradictia surprinsa anterior a inceput sa-si piarda din forta de convingere. Poate ca, desi perspectiva poetului si a inginerului raman oarecum distante, ele pot fi asumate de aceeasi minte, succesiv, aceasta succesiune deschizand orizonturi cand sublime, cand dureroase. Prozele scurte adunate in volumul semnat Bogdan O. Popescu (care pare sa faca parte din acea categorie de oameni capabili sa-si asume ambele priviri: si cea artistica si cea stiintifica), dezvaluie insa o contaminare oportuna a acestor perspective asupra lumii: poetul si medicul se intalnesc in cartea lui Bogdan O. Popescu, intr-o relatie simbiotica inedita: spiritului de observatie si simtul detaliului revendicate din medicina (sa fie o deformatie profesionala ?) se apleaca asupra unor personaje si situatii cotidiene: un cuplu banal care isi traieste epuizarea relationala, o conversatie cu un taximetrist, o calatorie cu metroul, o poveste initiatica a unui adolescent pe cale sa traiasca primele experiente ale barbatiei (dragostea si armata) - toate acestea rasarind insa intr-o autentica si spontana lumina poetica. In proza lui Bogdan O. Popescu se simte mirosul vertical de femeie batrana, se vad obraji impastati ca zidurile vechi dupa ploaia lunga de toamna, se aude un sforait ca o muzica data pe nas, se simt emotii care iti rod ca soriceii sternul pe dinauntru. Naratiunile sunt tot in spiritul pragmatismului econom de medic, asa cum surprinde chiar naratorul uneia dintre povestiri: scurte, la obiect, neimbacsite de descrieri, fara sa balteasca in cuvinte (doar nu mai avem rabdarea pe care o aveau oamenii pe vremea lui Balzac - ne plac de fapt prozele pe care le putem citi intre doua statii de metrou) si cu toate ca sunt doar decupaje fugare, secvente rapide din viata unor personaje, sunt nelipsite de un fior inconfundabil al vietii (la intretinerea caruia nici nu mai stii daca doar poetul sau doar medicul si-au dat concursul). Chiar daca poate ca nu e nici cea mai reprezentativa si poate nici cea mai reusita, cel mai mult mi-a placut ultima proza din volumul lui Bogdan O. Popescu, care urmareste cateva episoade dintr-o poveste de dragoste dintre un medic si o femeie pe care acesta o intalneste la cabinetul sau. E o poveste in care indragostitul (sau potentialul indragostit) se preda la inceput cu indulgenta acelei priviri estetice si poetice asupra lumii, orientata asupra celei care il cucereste, doar pentru a se trezi brusc la realitate, intr-o seara in care asculta intamplator ritmul accelerat al batailor inimii iubitei lui: este momentul in care specialistul acapareaza (involuntar, pana la urma) peisajul si perspectiva, este momentul in care doctorul pare sa ucida indragostitul, in care poezia aranjamentului venos de pe degetele iubitei lasa locul investigarii precise a mecanicii trupului - si lucrurile par sa nu mai poata fi privite la fel ca inainte. Este povestirea care mi-a amintit ca simbioza de care vorbeam, aceea intre perspectiva medicului si cea a poetului, pare sa isi aiba limitele ei, pare sa pastreze pana la urma valente conflictuale, sa ceara, in locul simultaneitatii, o succesiune a perspectivelor - iar aceasta succesiune s-ar putea sa fie ireversibila (si, in acest caz, cel care a pierdut una din perspective, cu siguranta ca are o constiinta lucida a regretului). Va las totusi sa descoperiti singuri deznodamantul povestirii pe care va garantez ca nu l-am anticipat deloc in aceste randuri.

xxx

VIATA DE ARUNCAT - Bogdan O. Popescu - Editura Polirom, 2011

Cartea Viata de aruncat - Bogdan O. Popescu face parte din categoria Literatura contemporana a librariei online Libris.ro si este scrisa de Bogdan O. Popescu. Cartea a fost publicata la editura POLIROM. Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris in 24-48 ore, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 50 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.