Crin Antonescu a fost ministru al Tineretului si Sportului in guvernul CDR in perioada 1997-2000. In anul 1999 eram reporter special la publicatia Vip parlamentar si guvernamental. I-am luat atunci un interviu, pe care l-am predat redactiei, sub titlul: Crin Antonescu: Viata mea, in ce are ea esential, nu a fost schimbata de politica; pentru ca altfel nu as fi acceptat sa fac politica. Azi, in contextul in care Crin Antonescu revine in politica, interviul din 1999 cu cel supranumit Robert de Niro al politicii romanesti pare mai actual ca oricand. Iata textul interviului din anul 1999.
- Va rugam sa ne prezentati reperele mai importante ale carierei dvs.
- Sunt absolvent din 1984 al Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Filosofie. Dupa absolvire am functionat ca profesor la unele scoli din judetele Vaslui si Tulcea, pana in 1989 cand, timp de o jumatate de an, am fost muzeograf la Muzeul de Istorie din Tulcea. Desi scurta, aceasta perioada mi-a oferit satisfactii deosebite prin faptul ca am avut posibilitatea sa aflu lucruri exceptionale din lumea miraculoasa a arheologiei, datorita, mai ales, unui specialist de inalta clasa, in persoana doamnei Viorica Draganescu, stabilita ulterior in Canada, din pacate. Eu nu am avut vocatia arheologiei, dar in acest rastimp i-am insotit pe colegii mei de la muzeu, specialisti de exceptie, in expeditii arheologice. Tot in aceasta perioada am avut posibilitatea sa aprofundez studiile de limba greaca veche, o pasiune a mea careia aici, la muzeu, m-am putut dedica in liniste. Imediat dupa Revolutie am revenit in invatamant, la Liceul Spiru Haret din Tulcea. Trebuie sa va spun ca sunt foarte legat de acest oras pentru ca aici mi-am petrecut o buna parte din viata - copilaria, adolescenta si tineretea. Mi-am inceput activitatea politica in 1990, fiind chiar din acel an presedinte al filialei PNL - Tulcea. In 1992 am fost ales deputat al Conventiei Democrate, iar in 1996 am obtinut la doilea mandat. In acelasi timp am fost si lider al grupului parlamentar PNL - pana la numirea mea in functia de ministru. Din 1993 sunt vicepresedinte al PNL, reales si in congresul din 1995.
- Activitatea politica a adus schimbari in viata dvs?
- Viata mea, in ce are ea esential, nu a fost schimbata de politica, pentru ca altfel nu as fi acceptat sa fac politica. Ca toti cei care au intrat in politica, am foarte multe de inventariat la capitolul schimbarii exterioare. A intervenit o alta dozare a timpului, a energiilor, a preocuparilor. Politica e un joc, ca un sport pe care-1 practici cu pasiune. Viata politica mi-a adus mari deziluzii, dar si bucurii, am cunoscut foarte multi oameni din randul personalitatilor, am vizitat locuri necunoscute de mine pana acum intr-o tara unde atator milioane de cetateni nu li se asigura macar dreptul la munca.
- Ce ati realizat din ceea ce v-ati propus de cand sunteti in fruntea Ministerului Tineretului si Sportului?
- Am convingerea ca am realizat cea mai mare parte din ceea ce mi-am propus. Consider ca in momentul de fata, domeniul activitatii sportive reprezinta un exemplu bun pentru intreaga tara. Evident ca asta nu e meritul meu, dar am si eu partea mea de contributie alaturi de atatia oameni care lucreaza cu mine. In ce ma priveste, am reusit sa fac fata unei functii atat de dificile pentru un om care nu s-a gandit niciodata ca va ocupa o astfel de pozitie si care nu a cunoscut pana acum o experienta administrativa.
- Care sunt conditiile minimale pe care considerati ca statul trebuie sa le asigure unui demnitar?
- Conditiile minimale la care va referiti sunt variabile, in functie de nivelul economic al fiecarei tari. Trebuie sa spun ca in Romania acestei guvernari nu li se asigura inaltilor demnitari, ministrilor, nici macar o locuinta de serviciu, ceea ce nu mi se pare deloc normal. Pe de alta parte, consider ca retributia si conditiile de care dispun demnitarii sunt in raport cu nivelul societatii romanesti cu precizarea ca, avand un anumit grad de reprezentativitate, unui demnitar trebuie sa i se asigure acele conditii care sa-i justifice calitatea pe care o are.
- Care este atitudinea fostilor colegi si a cunoscutilor fata de ascensiunea dvs politica?
- Unii se bucura, altii, mai putin, unii o considera normala, altii surprinzatoare. Cu cei care am fost in relatii mai apropiate si cu care am avut prilejul sa ma intalnesc in aceasta perioada, relatiile au ramas normale. Eu mi-am dorit - si cred ca am reusit - sa raman acelasi om, asa cum am fost si inainte de a intra in politica. Din pacate, atitudinea unor oameni se schimba din momentul in care primesc anumite demnitati politice.
- V-ati mai intalnit cu fostii colegi de liceu sau de facultate?
- Sigur ca da, cu unii chiar colaborez aici, in minister. Prietenii mei, prieteni adevarati, nu sunt persoane publice, iar dintre oamenii politici, pe unii ii pretuiesc mai mult, pe altii si mai mult, iar pe unii deloc. N-as putea spune ca ma leaga o prietenie adevarata de un alt om politic, nici nu cred ca poate exista asa ceva. Revenind la colegii de liceu, fusese vorba sa se organizeze o intalnire aniversara de 20 de ani de la absolvire, dar n-a mai avut loc.
- Domnule ministru al Tineretului si Sportului, ce ii determina pe tinerii din Romania sa-si paraseasca tara?
- Pleaca pentru ca au mai mult curaj si pentru ca nutresc speranta ca in alta parte le va fi mai bine si se vor realiza. Problema aceasta reprezinta un capitol separat, pe care n-as vrea sa-1 expediez. In esenta, fenomenul nu s-ar darora situatiei economice romanesti pentru ca aceasta nu se poate modifica peste noapte. Cred ca factorul psihologic este foarte important, adica trebuie sa facem in asa fel incat speranta si increderea tinerilor in ei insisi sa fie mai mare.
- Ce va bucura si ce nu va place in viata?
- Ma bucura frumusetea, prietenia, bunul gust si tot ce este bine facut. Ma indispun foarte mult mitocania, ipocrizia si slugarnicia. Nimeni dintre noi nu este perfect, fiecare avem vulnerabilitatile noastre, dar fata de cei care se comporta mitocaneste, ipocrit sau slugarnic, am mai degraba un sentiment de compasiune decat de ostilitate. Sunt si cateva lucruri care nu-mi place deloc sa le fac: nu-mi place sa raspund la intrebari foarte vagi, aluzive sau sa fiu abordat exclusiv in raport cu demnitatea pe care o am. De multe ori am senzatia ca oamenii vorbesc cu functia mea, nu cu mine - nu le reprosez acest lucru, spun doar ca nu-mi place. Din pacate, la noi s-a creat obiceiul de a cantari la un om mai mult functia, pozitia sociala pe care o detine.
- Care sunt calitatile si defectele dvs?
- E o chestiune asupra careia altii trebuie sa se pronunte. Eu prefer sa-mi maschez, sa-mi apar cu strasnicie defectele.
- Ce pasiuni aveti, domnule ministru?
- In primul rand, fotbalul - tin cu Steaua de peste 30 de ani - o pasiune care s-a cam racit in ultimul deceniu pentru ca a intervenit o gama mult mai larga de preocupari. Fotbalul este un joc pasionant care are capacitatea extraordinara de a absorbi energii imense pe care oamenii nu si le pot descarca in alt parte mai mult decat pe stadion. Sunt si multe alte lucruri care ma pasioneaza, dar, din pacate, nu avem niciodata timp suficient pentru a ne dedica acestor pasiuni.
- Va place arta?
- Imi place mult pictura, uneori mai intru in cate o expozitie, dar regret ca nu am o educatie in domeniu. Imi place si muzica, orice gen, cu conditia sa fie intr-adevar muzica. Genurile hip-hop sau rap nu inseamna muzica Prefer muzica populara - romaneasca, spaniola si greceasca - iar in ce priveste muzica clasica, asta inseamna pentru mine Mozart si Beethoven. Sunt si amator de poezie - ii citesc cu placere pe Nichita Stanescu, Doinas, Mircea Dinescu si am o mare preferinta pentru poezia clasica, incepand cu poetii Greciei antice. In ultimii ani, pasiunea pentru literatura s-a orientat spre eseu, e probabil formula de sinteza, de consistenta vecina cu filosofia. Am ceva cu totul special pentru Emil Cioran - fiecare fraza a lui are toata virtutea intregului, un punct de referinta pentru mine il constituie si eseistica lui Mircea Eliade.
- Ati afirmat la emisiunea Chestiunea zilei ca in copilarie chiuleati de la orele de sport; e adevarat?
- Da, e adevarat si nu am mai spus ca nu chiuleam numai de la orele de sport ci si de la cele de matematica. In general, elevii asteapta ca la ora de sport sa li se dea mingea ca sa joace fotbal, pentru ca educatia fizica, asa cum o intelege un profesor bun, care isi ia meseria in serios, are elementele ei mai austere, nefiind pe placul copiilor.
- Cum decurge o zi din viata dvs?
- Destul de amestecat, cu exceptia acelor zile cand trebuie sa ma ocup numai de un anumit lucru. De obicei, incerc sa alternez preocuparile mele din ziua respectiva ca sa evit astfel un program rigid.
- Ce insemnatate acordati familiei dvs?
- Uriasa!
- Va plac jocurile de noroc?
- Unele jocuri de noroc sunt fascinante si, dupa parerea mea, le poti practica numai din placere, atunci cand ai foarte multi bani si nu-ti pasa daca ii pierzi. Universul clasic al jocurilor de noroc, de la ruleta pana la pocher, ramane de nedepasit ca frumusete in raport cu inventiile si loteriile actuale. In ce ma priveste, mi-ar placea sa fiu miliardar si sa merg la cazinou, la Monte Carlo, de exemplu.
- Va place sa calatoriti?
- Imi place foarte mult sa calatoresc, dar fara bagaje. Am calatorit in majoritatea tarilor europene.

Mireille Astrid Popa