Am gasit printre manuscrisele ramase de la mama mea, scriitoarea Areta Sandru, un articol scris de prozatorul si traducatorul Alexandru Calais. Articolul a fost scris la 2 ani dupa moartea mamei mele, in ziua de 18 mai 1991. Mai erau doua luni pana sa implineasca 41 de ani. Puteti citi in continuare textul integral al articolului scris de Alexandru Calais, si el plecat din aceasta lume, in data de 19 iulie 2000.

xxx

ARETA SANDRU - IN MEMORIAM
Pe 25 iulie si-ar fi sarbatorit ziua de nastere
Ar fi sarbatorit la sfarsitul acestei luni cea de-a 43-a aniversare a nasterii sale. N-a fost sa fie asa. In primavara lui 1991, se stingea, doborata de o boala neiertatoare, dar incercand pana in ultima clipa sa tina condeiul in mana. Buna, inteleapta si atat de inzestrata cu talent Areta Sandru, prozatoare, jurnalista, dar in primul rand om de o rara pasiune si probitate morala. Calitati cu atat mai de pret, cu cat aproape intreaga ei activitate de creatie s-a desfasurat in anii regimului totalitar, cand ea trebuia sa caute - si gasea totdeauna! - cele mai diverse si subtile mijloace spre a se opune prin scrisul ei gravelor abuzuri si altor racile ale vremii, oprelistelor cenzurii, convetionalismului birocratic si stupid, limbajului de lemn etc., etc.
Caci la Areta Sandru, in pofida unor asemenea obstacole, aparent insurmontabile, pe care trebuia sa le depaseasca, totul era spontan, pornit direct din sufletul ei mare, generos si cald, din mintea ei inteleapta si lucida, din energia ei parca nicicand blocata si din harul cu care a inzestrat-o Dumnezeu; acela de a incalzi prin cuvantul scris inimile oamenilor.
Multi au spus si o mai spun si astazi: soarta a fost nedreapta cu ea, ne-a rapit-o prea devreme. Fiind in adancul aufletului pe deplin de acord cu toti acestia - mai ales ca am avut cinstea si bucuria, colaborand cu ea in repetate randuri, sa-i cunosc indeaproape inaltele virtuti sufletesti -, voi spune, totusi: asa a voit Dumnezeu!
Pesemne ca Dumnezeu a voit ca pana la aceasta plecare mult prea timpurie dintre noi Areta Sandru sa lase,totusi,oamenilor prin cele sase carti ale ei (romane, nuvele si un volum de articole), ca si prin bogata ei publicistica risipita prin ziare si reviste si care va alcatui, desigur, alte volume - o zestre uimitor de bogata de idei, simtaminte, indemnuri la Adevar, Bine si Frumos, povete intelepte adresate tinerilor, dar si celor varstnici - o zestre (este menirea viitorilor exegeti sa se aplece cu atentie si dragoste asupra ei) pe care nu o lasa cateodata urmasilor nici personalitatile - ma gindesc in primul rind la oamenii de litere - ajunse chiar si la varsta senectutii.
Pesemne ca Dumnezeu a voit ca prin trecerea ei, am putea spune, meteorica, prin lumea pamanteana, Areta Sandru sa lase, totusi, o urma adanca, de nesters, in constiinta nu numai a celor din imediata ei apropiere, dar si a miilor de cititori ai ei de pe intreg cuprinsul tarii si, sunt convins, de dincolo de fruntariile acesteia. Cititori pentru care pierderea prestigioasei scriitoare si gazetare reprezinta - asa cum o reprezinta, desigur, pentru intreaga noastra obste literara - nu doar pierderea unui condeier talentat, dar si a unui prieten sincer, cinstit, bun si drag.
Si tot Dumnezeu a voit, pesemne, asezand-o in preajma Sa, ei sa-i dea odihna si fericire vesnica, iar noua - mai ales in perioada atat de dificila pe care o traversam - un prilej de indelungata, profunda si rodnica meditatie. Meditatie privind bunurile cele mai de pret pe care Areta Sandru le-a venerat, carora le-a fost atasata cu toata puterea sufletului ei candid si care au reprezentat, in fond, insasi viata ei; iubirea de Dumnezeu, marea si neprecupetita dragoste pentru oameni si, inainte de toate, pentru mama si intreaga ei familie, desavarsita corectitudine fata de propria constiinta si fata de cei din jur, daruirea si abnegatia care au caracterizat-o totdeauna si pretutindeni.

- La 22 decembrie 1989, in momentele dramatice ale renasterii profesiunii noastre - citez dintr-un articol scris de Lucian Avramescu consacrat memoriei Aretei Sandru si inserat in ziarul Tineretul liber din 21 mai 1991 - ea s-a aflat la Televiziune. La o busculada a fost aruncata de pe scari. Era o mana de om. In acele conditii a reusit sa vina 1a redactie si sa-si predea articolul, reprimandu-si suferitele care, in ultima saptamana, doar in ultima saptamana a vietii, au reusit sa-i stopeze scrisul. Cand Mireille Astrid, fiica ei, eleva, in ultima secunda a vietii mamei, a implorat-o, hohotind, sa nu moara, mama n-a mai putut raspunde. Doar o lacrima i-a rasarit sub o pleoapa. Asa a murit prozatoarea si ziarista Areta Sandru, acasa, langa cei dragi, refuzand spitalul, cu o modestie demna si incrancenata.

Odihneste in pace, blanda Areta Sandru. Inima si gandurile tale vor fi neincetat alaturi de cei pe care i-ai iubit si pentru care ai trait si ai scris.

Alexandru Calais