- Regia: Jeannot Szwarc
- Cu: Christopher Reeve, Jane Seymour, Christopher Plummer
- Durata: 103 minute
- Premii: Premiul Saturn pentru Cel mai Bun Costum, Cea mai buna Melodie Originala, si Cel mai Bun Film Fantastic. Filmul a fost nominalizat si la premiile Oscar, la categoria Cele mai Bune Costume.
Undeva, candva este un film dramatic, SF-romantic, din anul 1980, regizat de Jeannot Szwarc. Este inspirat dupa romanul Bid Time Return (1975), de Richard Matheson, care a scris si scenariul filmului. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Christopher Reeve, Jane Seymour si Christopher Plummer. Reeve il joaca pe Richard Collier, un scenarist ce este fermecat de o veche fotografie a unei tinere femei, actrița Elise McKenna (jucata de Seymour). Prin auto-hipnoza, el calatoreste inapoi in timp, in anul 1912 si reuseste sa o intalneasca. Cu toate acestea, relatia lor nu dureaza atat de mult pe cat se asteptau: impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) se teme ca o legatura ii va distruge acesteia cariera si aranjeaza ca Richard sa fie oprit. Filmul este cunoscut pentru coloana sonora, compusa de John Barry. In film, apare si o variatie a piesei lui Serghei Rahmaninov, Rapsodie pe o tema de Paganini.
In mai 1972, studentul Richard Collier (Christopher Reeve) sarbatoreste punerea in scena a primei sale piese. In timpul acestei petreceri este abordat de o necunoscuta in varsta (Susan French), care ii inmaneaza un ceas de buzunar, spunandu-i doar atat: "
- Intoarce-te la mine.
Richard ramane nedumerit iar femeia paraseste adunarea, se intoarce la casa ei si moare la putin timp dupa aceea. Opt ani mai tarziu, Richard, scenarist de succes, traieste in Chicago, dar, despartit recent de prietena sa, trece printr-o criza de autor (stare in care un scriitor isi pierde, temporar, abilitatea de a produce subiecte noi). Simtindu-se stresat, el decide sa ia o pauza si pleaca din oras oprindu-se,dintr-o toana, la Grand Hotel. In timp ce se plimba prin muzeul hotelului, Richard e captivat de fotografia unei femei frumoase. Cu ajutorul lui Arthur Biehl (Bill Erwin), cel mai varstnic angajat al hotelului, Richard afla ca femeia este Elise McKenna (Jane Seymour), o actrita faimoasa la inceputul secolului 20. Dupa mai multe cercetari, Richard descopera ca e vorba chiar de necunoscuta care i-a inmanat ceasul cu opt ani in urma. In urma unei vizite la casa Laurei Roberts (Teresa Wright), fosta menajera a actritei, descopera o cutiuta muzicala de forma constructiei Grand Hotel, care canta melodia lui favorita, Rapsodie pe o tema de Paganini. Printre lucrurile Elisei Richard descopera si o carte despre calatoria in timp, scrisa de fostul lui profesor de la universitate, dr. Gerard Finney (George Voskovec). Afland ca Elise a citit cartea de cateva ori, Richard devine obsedat de idea de calatori inapoi in timp, in anul 1912, pentru a o intalni pe femeia de care s-a indragostit. In urma unei intalniri cu Finney, Richard afla de la profesor ca acesta a reusit,pentru cateva clipe, sa se intoarca in timp, in anul 1571, prin puterea auto-hipnozei. Pentru a-si duce tentativa la bun sfarsit, Finney ii spune lui Richard ca trebuie sa indeparteze din raza sa vizuala toate lucrurile care au legatura cu prezentul si sa-si pacaleasca mintea ca se afla in trecut. Profesorul il avertizeaza pe Richard ca acest proces poate dura chiar si o saptamana, si poate fi periculos. Richard isi cumpara un costum si niste monede vechi si se tunde conform acelor vremuri. Imbracandu-se in costum, el indeparteaza toate obiectele moderne din camera de hotel si incearca sa calatoreasca in anul 1912. Se inregistreaza pe un magnetofon sugerandu-si ca se intoarce in timp dar esueaza. In urmatoarele zile, in timp ce cauta prin podul hotelului, Richard descopera registrul de oaspeti din 1912. Acolo, el isi observa numele si semnatura, iar, din acel moment, este incredintat ca va izbuti. Richard face o noua incercare, de data aceasta cu magnetofonul amplasat sub pat. Mai convins acum, calatoria inapoi in timp reuseste. El adoarme si se trezeste in data de 27 iunie 1912, la zgomotul unei trasuri cu cai.In timp ce o cauta pe Elise, il intalneste pe Arthur Biehl- copil, dar nu are norocul sa o gaseasca pe ea. Intr-un final, o intalneste pe Elise langa un copac de pe marginea lacului. Ea pare speriata cand il vede, dar il intreaba "Tu esti?". Impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer), intervine rapid si il indeparteaza . Richard continua sa o urmareasca pe Elise, pana cand, la un moment dat, ea accepta sa se plimbe impreuna, prin peisajele idilice ale insulei. In timpul plimbarii lor pe lac, Richard fredoneaza Rapsodia, iar Elise ii spune ca melodia este frumoasa, dar ca n-a mai auzit-o pana atunci (piesa a fost scrisa in anul 1934, dar cei doi se afla in 1912; in 1980, Richard a aflat ca este piesa ei favorita). Richard o intreaba pe Elise de ce a intrebat "Tu esti?", iar ea ii spune despre faptul ca Robinson stia ca ea va intalni, intr-o zi, un om care ii va schimba viata pentru totdeauna. Richard ii arata Elisei ceasul de buzunar pe care aceasta i-l va inmana in 1972 dar fara sa ii dezvaluie originea, spunand doar ca a fost un cadou. Richard accepta invitatia Elisei la piesa acesteia, unde ea recita un monolog impromptu, adresat lui. In timpul pauzei, o gaseste pe Elise pozand pentru o fotografie.Cand il observa pe Richard, Elise zambeste stralucitor, camera de fotografiat inregistrand imaginea pe care Richard o vazuse/va vedea in anul 1980, in muzeul hotelului. Dupa aceea, Richard primeste un mesaj urgent de la Robinson, care doreste sa-l intalneasca. Acesta incearca sa-l convinga pe Richard sa renunte la Elise, spunandu-i ca este pentru binele ei. Cand Richard isi declara iubirea pentru ea, Robinson il leaga si il abandoneaza intr-un hambar. Mai tarziu, Robinson ii spune Elisei ca Richard a parasit-o si ca nu el este acela, dar ea nu il crede si ii marturiseste ca il iubeste pe Richard. Richard se trezeste a doua zi si reuseste sa se elibereze. El alearga spre camera Elisei si descopera ca echipa ei de teatru a plecat. Dezamagit, se duce pe veranda hotelului. Deodata, o aude pe Elise strigandu-l si o vede cum alearga spre el. Amandoi se intorc in camera ei si fac dragoste pasional. A doua zi dimineata hotarasc sa se casatoreasca iar Elise spune ca primul lucru pe care il va face va fi sa-i cumpere un costum nou, pentru ca cel pe care-l poarta e iesit din moda de 15 ani. Richard incepe sa-i explice in gluma ca acesta e foarte practic, datorita numeroaselor buzunare in care scotoceste demonstrativ si scoate, accidental, o moneda din anul 1979,moment in care "puntea peste timp" se rupe brusc iar el aluneca inapoi in prezent, in timp ce Elise il striga disperat numele,de dincolo de o prapastie de netrecut. Richard se trezeste in anul 1980, in aceeasi camera in care el si Elise se aflasera 68 de ani mai devreme. E transpirat si foarte slabit, aparent din cauza calatoriei in timp. Se duce rapid in camera lui, incercand sa se auto-hipnotizeze din nou, dar fara succes.Cu inima franta, el rataceste prin hotel si prin locurile unde s-a plimbat cu Elise, dupa care se intoarce in camera lui unde ramane in stare de prostratie pana cand este gasit de managerul hotelului si de Arthur; acestia trimit dupa un doctor care insa se declara neputincios.Cu umbra unui zambet intiparita pe fata,Richard sfarseste si , pe un fundal de lumina,o regaseste pe Elise.

(Sursa: Wikipedia)